4 Decembrie, 2016

Noul Cod Civil şi contractele de credit

Una dintre schimbările fundamentale pe care le aduce noul Cod Civil este unificarea regimului juridic pentru contractele civile şi cele comerciale, cu toate consecinţele ce decurg din această nouă abordare. O serie de convenţii, nereglementate până acum, dar frecvent întâlnite în practică, au primit o formă, cu indicarea drepturilor şi a obligaţiilor corespunzătoare. De asemenea, au fost clarificate diverse aspecte, mai ales în cadrul contractelor de vânzare-cumpărare, locaţiune sau asigurări, care se soldau din ce în ce mai des cu litigii.

Societăţile simple vor putea dobândi personalitate juridică

Noul Cod Civil constituie dreptul comun al societăţilor comerciale, numite, mai nou, societăţi speciale. Potrivit noilor reglementări, societăţile se împart în simple (civile) şi speciale. Societăţile simple sunt cele constituite prin contractul de societate, exclusiv în condiţiile Codului Civil. Societăţile speciale sunt toate celelalte societăţi, constituite, tot în baza unui contract de societate, însă în vederea exercitării unor activităţi economice sau diverse profesii, reglementate prin legi speciale, cum ar fi Legea 31/1990 privind societăţile comerciale.

Prin contractul de societate două sau mai multe persoane se obligă reciproc să coopereze pentru desfăşurarea unei activităţi şi să contribuie la aceasta prin aporturi băneşti, în bunuri, în cunoştinţe specifice sau prestaţii, cu scopul de a împărţi beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta. Contractele de societate simplă se pot încheia, de exemplu, pentru construirea unei case cu mai multe apartamente, a unei case de odihnă pentru salariaţi sau orice alt scop patrimonial comun.

De asemenea, mai mulţi proprietari de terenuri se pot reuni în vederea exploatării în comun a terenurilor.

Aplicaţiile sunt practic nenumărate, având în vedere că aceste contracte se pot încheia nu numai între persoane fizice, ci în orice combinaţie: persoane fizice cu persoane juridice sau persoane juridice între ele.

Începând cu 1 octombrie 2011, băncile şi instituţiile financiare nebancare vor avea la dispoziţie instrumente noi care pot spori flexibilitatea în structurarea tranzacţiilor de creditare. Pe de altă parte, anumite reglementări sunt neclare sau incomplete, atrăgând riscuri de interpretare de natură să diminueze nivelul de protecţie acordat de lege creditorilor garantaţi. În acelaşi timp, noul cod oferă drepturi suplimentare împrumutaţilor, îmbunătăţindu-le situaţia faţă de reglementarea actuală, inclusiv pe segmentul corporate.

* Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Civil, băncile trebuie să acorde un termen minim de 15 zile împrumutaţilor pentru rambursarea creditului în caz de denunţare unilaterală a contractului de către bancă. Mai mult, în lipsa de stipulaţie contrară, băncile nu vor putea denunţa unilateral contractele de credit decât pentru motive temeinice, care privesc beneficiarul facilităţii de credit.

* Executarea ipotecilor mobiliare poate fi pusă sub un serios semn al întrebării în condiţiile în care noul Cod Civil prevede că opoziţia la executare suspendă de drept procedura de vânzare până la soluţionarea definitivă a cauzei. În plus, dacă până acum puteau formula opoziţie la executare debitorul, alţi creditori ai debitorului având garanţii asupra aceluiaşi bun şi proprietarul bunului, conform noului Cod pot face opoziţie, în plus faţă de cei de mai sus (şi sub rezerva dovedirii interesului), fidejusorii, codebitorii solidari, precum şi orice persoană care a notificat existenţa unui drept sau a unei pretenţii cu privire la bunul executat.

* Noul Cod Civil introduce conceptul de „perfectare” a ipotecilor, ceea ce înseamnă, în primul rând, că simpla înscriere în arhiva electronică nu va mai constitui formalitate suficientă pentru a asigura eficienţa şi opozabilitatea garanţiilor asupra bunurilor mobile.

 * Cu privire la conturile bancare, noul cod prevede dreptul titularului de a dispune în mod liber de sumele din contul curent, fără altă condiţie decât notificarea prealabilă, în măsura în care aceasta a fost agreată contractual. În funcţie de interpretarea care se va da acestei prevederi, împrumutaţii ar putea să se prevaleze de aceasta pentru a justifica refuzul de respectare a condiţiilor prevăzute în contractul de credit referitoare la utilizarea sumelor puse la dispoziţie.

* Un alt concept nou referitor la conturi este acela de „control asupra contului” – ca modalitate alternativă de asigurare a publicităţii garanţiei, fără a mai fi necesară înscrierea la arhivă.

Conform noului cod, ipoteca creditorului care are controlul unui cont este preferată ipotecii unui creditor care nu are controlul asupra acestuia.

Acest nou concept poate ridica probleme semnificative în cazul garanţiilor asupra conturilor deschise de împrumutaţi la alte bănci decât creditorul şi va fi de natură să extindă practicile băncilor de a impune împrumutaţilor restricţii privind deschiderea de conturi la alte bănci.

Acestea sunt doar câteva dintre noutăţile aduse de noul Cod Civil cu relevanţă pentru piaţa bancară, noile modificări acoperind în fapt o plajă mai largă, de la renunţarea la terminologia de garanţii reale mobiliare – înlocuită cu cea de „ipoteci mobiliare” (şi abrogarea titlului VI din Legea nr. 99/1999), până la reglementarea trustului sub forma contractului de fiducie.

Drepturi suplimentare pentru clienţi

Clienţii vor trebui să se prezinte la bancă pentru a accepta în scris anumite clauze, printre care limitarea răspunderii, dreptul de a denunţa unilateral contractul, de a suspenda executarea obligaţiilor sau reînnoirea tacită a contractului.

Clauza de limitare a răspunderii este acea clauză contractuală prin care părţile stabilesc o limită maximă a despăgubirilor la plata cărora poate fi obligat clientul băncii pentru neexecutarea prestaţiilor la care s-a îndatorat.

În ceea ce priveşte denunţarea unilaterală a contractului, noul Cod Civil stabileşte că, în lipsa unei clauze contrare, banca nu poate să denunţe contractul înainte de împlinirea termenului decât pentru motive temeinice, dacă acestea privesc persoana împrumutată.

În caz de denunţare unilaterală, clientul nu mai are drept să utilizeze creditul, iar banca trebuie să acorde un termen de cel puţin 15 zile pentru restituirea sumelor utilizate. Dacă este vorba de un credit pe durată nedeterminată, fiecare dintre părţi poate să denunţe contractul, cu respectarea unui termen de preaviz de 15 zile.

Av. Colţuc Marius

Despre autor  ⁄ Redacţia

Materialele semnate de redacţia LegeStart reprezintă un efort comun de vă oferi informaţii de interes general din multiple domenii, strânse de echipă sau prezentate de partenerii noştri.

Fara comentarii

Scrie un comentariu