6 Decembrie, 2016

Notificare de preaviz sau decizie de concediere? Un aspect care nu trebuie ignorat de angajatori şi angajaţi

Potrivit Codului Muncii (art. 76 pct. b), „Decizia de concediere [...] trebuie să conţină în mod obligatoriu [...] durata preavizului”.

Legea nu face referire la niciun alt document, în afară de decizia de concediere, prin care angajatorul ar trebui să acorde preaviz salariaţilor ce urmează să fie concediaţi; cu toate acestea, în practică, este covârşitor numărul situaţiilor în care, la concedierea unui salariat, angajatorul îi comunică acestuia:

1) mai întâi, o „notificare de preaviz”, prin care îi aduce la cunoştinţă simplul fapt că va fi concediat şi termenul de preaviz pe care îl are la dispoziţie până la încetarea contractului de muncă;
2) iar ulterior (la implinirea termenului de preaviz) îi comunică decizia de concediere, cuprinzând motivele de concediere şi celelalte elemente prevăzute de lege (inclusiv durata preavizului acordat).

art76Sursa foto: Lege5 Online

Trebuie subliniat că emiterea unei notificări de preaviz anterior deciziei de concediere nu are nicio baza legală, ci a rezultat din practica autorităţilor de muncă, care de-a lungul timpului au solicitat insistent (şi, în unele cazuri, continuă să solicite) un astfel de document, însă fără a avea niciun temei legal pentru aceasta.

De altfel, emiterea unei notificări de preaviz, anterior deciziei de concediere, nu numai că nu este reglementată legal, dar nu se justifică nici măcar din punct de vedere logic. Astfel, este total nefiresc ca angajatorul să îi comunice salariatului termenul de preaviz în legatură cu o concediere pe care nu a hotărât-o (din moment ce decizia de concediere este luată abia la sfârşitul preavizului).

Nu este, desigur, nicio problemă din perspectiva validităţii deciziei de concediere, dacă preavizul se acordă mai întâi printr-o „notificare de preaviz”, urmând ca ulterior acesta să fie menţionat şi în cuprinsul deciziei de concediere, deoarece prin aceasta se creează o situaţie favorabilă salariatului. Însă comunicarea preavizului prin notificarea de preaviz îl dezavantajează foarte mult pe angajator, din perspectiva termenului care este lăsat la dispoziţia salariatului pentru a pregăti o eventuală contestaţie împotriva măsurii concedierii.

UN EXEMPLU PRACTIC

Pentru a înţelege mai bine acest aspect, putem avea în vedere următorul exemplu practic.

Să presupunem că, la data de 1 aprilie 2013, un angajator îi comunică unui salariat termenul de preaviz de 20 de zile lucrătoare printr-o notificare de concediere, urmând ca la împlinirea acestui termen (adică în data de 30 aprilie) să emită decizia de concediere.

Conform legii, salariatul respectiv va avea la dispoziţie 45 de zile calendaristice, de la data emiterii deciziei de concediere, pentru a contesta măsura concedierii.

Însă, întrucât a fost „pus în gardă” de angajator prin notificarea de preaviz încă de la data de 1 aprilie, salariatul în cauză va avea la dispoziţie un termen mult mai mare pentru a reflecta la măsura concedierii ce i-a fost aplicată şi, eventual, pentru a-şi pregăti acţiunea (ex. contactare avocaţi, strângere documente şi argumente care să susţină contestaţia sa etc.). Respectiv, va avea la dispoziţie termenul scurs între data comunicării „notificării de preaviz” şi data comunicării „deciziei de concediere” (adică cele 20 de zile lucrătoare care înseamnă aproximativ 30 de zile calendaristice) plus încă 45 de zile calendaristice legale de la momentul primirii deciziei de concediere.

În schimb, dacă salariatului în cauză i se va acorda termenul de preaviz direct şi numai prin decizia de concediere (aşa cum prevede, de altfel, şi legea), acesta va avea practic la dispoziţie pentru a contesta măsura concedierii numai cele 45 de zile calendaristice prevăzute de Codul Muncii, care încep să curgă de la momentul primirii deciziei de concediere.

În considerarea argumentelor de mai sus, în calitate de angajator, ar trebui să vă susţineţi puternic punctul de vedere atunci când aveţi de a face cu autorităţi de muncă ce vă solicită, în mod nefondat, dovada preavizului acordat salariatului la concediere, altfel decât prin însăşi decizia de concediere. În acest sens, precizăm că la autorităţile de muncă din Bucureşti asemenea demersuri au fost deja făcute, astfel că în prezent aceste autorităţi sunt familiarizate cu acordarea preavizului direct prin decizia de concediere.

Notă: Codul Muncii poate fi consultat integral pe Lege5.ro – noul serviciu online de documentare legislativă realizat de Indaco Systems. Atenţie: Actele normative sunt disponibile gratuit în forma publicată în Monitorul Oficial. Doar abonaţii Lege5 au acces la forma consolidată a acestora. Cumpără un abonament de AICI!

Despre autor  ⁄ Marius Vicenţiu Coltuc

Fondator al cabinetului de avocatură Coltuc.

Un comentariu

  • Răspunde
    Mihaela
    noiembrie 14 2014

    Buna ziua,
    Tocmai am fost notificata telefonic ca urmeaza sa se inchida unitatea unde lucrez, am primit notificarea telefonica astazi si unitatea se va inchide in 20zile calendaristice incepand cu data de astazi. Cand trebuie sa primesc decizia de concediere dpdv legal? Sau cum trebuie sa fiu instiintata, este legal sa ma anunte doar telefonic?Mentionez ca am un post de conducere in aceasta unitate

Scrie un comentariu