11 Decembrie, 2016

Normele UE de simplificare a succesiunilor transfrontaliere au în prezent putere de lege

Un comunicat de presă al Comisiei Europene anunţă publicarea în Jurnalul Oficial, pe 27 iulie, a noilor norme ale Uniunii Europene menite să reducă dificultăţile juridice întâmpinate în cazul decesului unui membru de familie care deţine bunuri în altă ţară membră a UE.

După publicare, dispoziţiile normelor respective devin parte a dreptului UE.

Noul regulament privind succesiunile transfrontaliere, propus de Comisia Europeană şi adoptat luna trecută în mod oficial de statele membre ale UE a fost publicat vineri, 27 iulie, în Jurnalul Oficial seria L nr. 201, sub denumirea “Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti şi acceptarea şi executarea actelor autentice în materie de succesiuni şi privind crearea unui certificat european de moştenitor”. 

Actul normativ va permite cetăţenilor europeni să gestioneze mai uşor aspectele juridice ale unui testament sau ale unei succesiuni cu un caracter internaţional. Conform estimărilor, 450.000 de familii europene care se confruntă în fiecare an cu o succesiune internaţională vor beneficia de securitate juridică în temeiul acestor norme. Întrucât peste 12,3 milioane de cetăţeni europeni îşi au reşedinţa în altă ţară membră a UE, este probabil ca normele să prezinte interes pentru numeroase alte persoane.

În prezent, statele membre au la dispoziţie un termen de trei ani pentru alinierea legislaţiei lor naţionale, astfel încât noile norme ale UE să producă efecte.

„După ce am uşurat situaţia cuplurilor implicate într-un divorţ transfrontalier, facem acum acelaşi lucru pentru familiile care trebuie să facă faţă consecinţelor juridice ale pierderii unei persoane apropiate”, a declarat comisarul UE pentru justiţie, dna Viviane Reding, vicepreşedinte al Comisiei. „Existenţa în fiecare ţară membră a UE a unor norme distincte privind succesiunile a avut în mod frecvent drept consecinţă un labirint juridic.

Prin acest act legislativ, simplificăm procedurile, iar cetăţenii beneficiază de securitate juridică. Adoptarea acestui regulament al UE facilitează identificarea legii care se va aplica în fiecare caz. Acesta este doar un exemplu al modului în care Uniunea Europeană lucrează pentru a soluţiona problemele juridice de zi cu zi şi a permite europenilor să facă economii.”

Noul act legislativ simplifică în mod considerabil soluţionarea succesiunilor internaţionale prin furnizarea unui criteriu unic pentru stabilirea atât a competenţei judiciare, cât şi a legii aplicabile în cazurile transfrontaliere, şi anume locul în care persoana decedată îşi avea reședinţa obişnuită. De asemenea, regulamentul permite cetăţenilor să îşi planifice din timp succesiunea, în condiţii de deplină securitate juridică.

Actul legislativ prevede, de asemenea, un certificat european de moştenitor, care va da posibilitatea persoanelor să îşi dovedească statutul de moştenitor sau de administrator al unei succesiuni, fără a se efectua alte formalităţi pe teritoriul UE.

Situaţia actuală, în care cetăţenii se confruntă cu mari dificultăţi în exercitarea drepturilor lor, va fi în mod considerabil îmbunătăţită, rezultatul fiind instituirea unor proceduri mai rapide şi mai ieftine, care vor permite persoanelor implicate să aloce mai puţin timp acestor demersuri şi să cheltuie mai puţini bani pe taxe juridice.

Context

La 14 octombrie 2009, Comisia a propus un regulament pentru simplificarea dezbaterii succesiunilor internaţionale. Conform regulamentului, va exista un criteriu unic pentru stabilirea atât a competenţei autorităţilor, cât şi a legii aplicabile în cazul unei succesiuni transfrontaliere, şi anume locul în care persoana decedată îşi avea reședinţa obişnuită.

Cu toate acestea, persoanele care locuiesc în străinătate vor putea opta ca legea ţării a cărei cetăţenie o deţin să se aplice întregii lor succesiuni. Astfel, un pensionar german care locuieşte în Portugalia ar putea, de exemplu, să opteze pentru aplicarea legii germane atunci când îşi planifică succesiunea.

În martie 2012, Comisia pentru afaceri juridice a Parlamentului European şi plenul Parlamentului European au votat un raport privind proiectul de act legislativ. Apoi, la 7 iunie 2012, a fost parcursă ultima etapă, când guvernele statelor membre ale UE, reprezentate în Consiliul UE, au adoptat noul act legislativ.

Publicarea regulamentului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, face parte din efortul continuu al Comisiei Europene de a aduce îmbunătăţiri drepturilor cetăţenilor UE. Din data de 9 mai, Comisia a lansat o consultare publică privind drepturile cetăţenilor, cu scopul de a identifica posibilele obstacole pe care aceștia continuă să le întâmpine, de exemplu, atunci când călătoresc în Europa sau fac cumpărături online.

Consultarea va fi deschisă până la data de 9 septembrie, iar răspunsurile primite vor fi utilizate în mod direct în elaborarea Raportului pe 2013 privind cetăţenia UE, care urmează să fi prezentat în luna mai a anului viitor.

Pentru mai multe informaţii:

Comisia Europeană – Chestiuni în materie de dreptul familiei şi succesiuni:

http://ec.europa.eu/justice/civil/family-matters/index_en.htm

Consultarea publică:

http://ec.europa.eu/justice/opinion/your-rights-your-future/index_ro.htm

*

Regulamentul se aplică succesiunilor privind patrimoniile persoanelor decedate. Regulamentul nu se aplică în materie fiscală, vamală sau administrativă.

Sunt excluse din domeniul de aplicare al acestui regulament:

- statutul persoanelor fizice, precum şi relaţiile de familie şi relaţiile care, în conformitate cu legea care le este aplicabilă, sunt considerate ca având efecte comparabile;

- capacitatea juridică a persoanelor fizice, fără a aduce atingere articolului 23 alineatul (2) litera (c) şi articolului 26;

- chestiunile referitoare la dispariţia, absenţa sau moartea prezumată a unei persoane fizice;

- chestiunile legate de aspectele patrimoniale ale regimurilor matrimoniale şi de aspectele patrimoniale ale relaţiilor care sunt considerate, în conformitate cu legea care le este aplicabilă, ca având efecte comparabile cu cele ale căsătoriei;

- obligaţiile de întreţinere, altele decât cele pentru cauză de moarte;

- condiţiile de formă ale dispoziţiilor privind aspecte patrimoniale pentru cauză de moarte întocmite în formă verbală;

- drepturile de proprietate şi bunurile constituite sau transferate altfel decât prin succesiune, de exemplu prin liberalităţi, prin proprietatea comună căreia i se aplică dreptul partenerului supravieţuitor, prin planurile de pensii, prin contractele de asigurare şi acordurile similare, fără a aduce atingere articolului 23 alineatul (2) litera (i);

- chestiunile reglementate de dreptul societăţilor comerciale şi al altor organisme, constituite ca persoane juridice sau nu, cum ar fi clauzele incluse în actele constitutive şi în statutele societăţilor comerciale şi al altor organisme, constituite ca persoane juridice sau nu, care stabilesc ce anume se va întâmpla cu acţiunile în cazul decesului membrilor acestora;

- dizolvarea, expirarea duratei şi fuzionarea societăţilor comerciale şi a altor organisme, constituite ca persoane juridice sau nu;

- constituirea, administrarea şi dizolvarea trusturilor;

- natura drepturilor reale; şi

- orice înscriere într-un registru al drepturilor de proprietate asupra unor bunuri imobile sau mobile, inclusiv cerinţele legale pentru o astfel de înscriere, precum şi efectele înregistrării sau ale lipsei înregistrării unor astfel de drepturi într-un registru.

Regulamentul nu aduce atingere competenţei autorităţilor statelor membre în materie succesorală.

În privinţa alegerii forului, regulamentul dispune că instanţele judecătoreşti din statul membru în care defunctul îşi avea reşedinţa obişnuită în momentul decesului sunt competente să hotărască cu privire la succesiune în ansamblul său.

În cazul în care legea aleasă de către defunct pentru a se aplica succesiunii sale în temeiul articolului 22 este legea unui stat membru, părţile vizate pot conveni ca o instanţă sau instanţele judecătoreşti din statul membru respectiv să aibă competenţă exclusivă de a se pronunţa cu privire la orice chestiune referitoare la succesiune.

Un astfel de acord de alegere a forului este redactat în scris, datat şi semnat de părţile interesate. Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a acordului este considerată echivalentă formei scrise.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu