11 Decembrie, 2016

Noi infracţiuni contra patrimoniului prevăzute de noul Cod Penal: Care sunt şi cum se pedepsesc?

După cum deja se cunoaşte, de la 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cod ce a fost iniţial publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510/2009, pentru ca ulterior acesta să fie modificat prin Legea nr. 27/2012, Legea nr. 63/2012 şi Legea nr. 187/2012.

Potrivit OUG nr. 3/2014 [1], Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, urmează să fie republicată în perioada următoare în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Noul Cod penal (denumit în continuare NCP) a adus o serie de modificări şi noutăţi faţă de legislaţia anterioară (vechiul Cod penal din 1968), printre aceste noutăţi numărându-se şi unele dintre infracţiunile contra patrimoniului.

“Infracţiunile contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii” sunt cuprinse în NCP – Partea Specială – în Titlul II, Cap. III, art. 238-247.

Printre aceste infracţiuni se regăsesc, alături de infracţiuni pe care le întâlneam şi în vechiul Cod Penal (abuzul de încredere, gestiunea frauduloasă, însuşirea bunului găsit şi înşelăciunea), şi noi infracţiuni incriminate de actualul Cod penal: “Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor”, “Înşelăciunea privind asigurările”, “Deturnarea licitaţiilor publice” şi “Exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile”.

Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor

Potrivit art. 239 alin. 1 din NCP, constituie infracţiunea de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani sau cu amendă.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei care, ştiind că nu va putea plăti, achiziţionează bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului
(art. 239 alin. 2 din NCP).

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Tentativa la infracţiunea prevăzută în art. 239 alin. 1 din NCP se pedepseşte.

După cum se poate observa din textul de lege, infracţiunea de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor se poate comite prin două modalităţi:

- fie prin înstrăinarea, ascunderea, deteriorarea sau distrugerea, în tot sau în parte, de valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor;
- fie prin achiziţionarea de bunuri ori servicii, ştiind că nu va putea plăti, producând astfel o pagubă creditorului.

Ambele modalităţi de comitere a faptei au fost semnalate de practica ultimilor ani, organele judiciare nedispunând însă de un text legal care să permită reprimarea acestor acţiuni. Tocmai în acest context s-a impus inserarea în legislaţia românească  actuală a infracţiunii de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 239 din NCP, s-a arătat în literatura juridică [2] că poate săvârşi infracţiunea respectivă o persoană care, având un credit de nevoi personale la o bancă şi, nemaiputându-şi plăţi ratele, îşi aruncă maşina personală într-o prăpastie pentru a impiedica executarea silită şi pierderea maşinii.

Înşelăciunea privind asigurările

Potrivit art. 245 alin. 1 din NCP, constituie infracţiunea de înşelăciune privind asigurările distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului, în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

Fapta persoanei care, în scopul prevăzut în art. 245 alin. 1 din NCP, simulează, îşi cauzează sau agravează leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani sau cu amendă (
art. 245 alin. 2 din NCP).

Legiuitorul arată că împăcarea înlătură răspunderea penală şi că tentativa la infracţiunea prevăzuta în art. 245 din NCP se pedepseşte.

Şi în cazul infracţiunii de înşelăciune privind asigurările observăm că aceasta se poate comite prin două modalităţi:

- fie prin distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului, în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată;
- fie prin simularea, cauzarea sau agravarea leziunilor sau vătămărilor corporale produse de un risc asigurat în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată.

Este evident că putem să ne aflăm în prezenţa infracţiunii prevazute de art. 245 din NCP doar dacă există un contract de asigurare (fie de bunuri, fie de persoane) încheiat anterior săvârşirii infracţiunii respective.

Apreciem că inserarea în legislaţia penală actuală a infracţiunii referitoare la înşelăciunea privind asigurările îşi găseşte justificarea prin apariţia unor fapte reprobabile tot mai des în ultimii ani în domeniul asigurărilor. Astfel, în condiţiile dezvoltării susţinute a pieţei asigurărilor, a creşterii numărului şi ponderii asigurărilor obligatorii, a crescut şi tentaţia unor persoane de a frauda asigurătorii în scopul obţinerii unor foloase patrimoniale injuste.

Deturnarea licitaţiilor publice

Potrivit art. 246 din NCP, constituie infracţiunea de deturnare a licitaţiilor publice fapta de a îndepărta, prin constrângere sau corupere, un participant de la o licitaţie publică ori înţelegerea între participanţi pentru a denatura preţul de adjudecare. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

Tentativa la infracţiunea prevăzută în art. 246 din NCP se pedepseşte.

Aşa cum s-a arătat şi în expunerea de motive ce a însoţit NCP, în ceea ce priveşte deturnarea licitaţiilor publice, practica ultimilor ani a demonstrat că, nu în puţine cazuri, participanţii la o licitaţie publică au recurs la diferite manopere frauduloase, în scopul îndepărtării de la licitaţie a unor potenţiali participanţi, alterând astfel preţul de adjudecare. Tocmai în acest context s-a impus inserarea în legislaţia românească actuală a infracţiunii de deturnare a licitaţiilor publice.

De altfel, menţionăm că faptele de această natură sunt incriminate şi de alte legislaţii, cum este cazul art. 313-6 C. pen. francez, art. 230 C. pen. portughez, art. 262 C. pen. spaniol.

Exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile

Potrivit art. 247 din NCP, constituie infracţiunea de exploatare patrimonială a unei persoane vulnerabile fapta creditorului care, cu ocazia dării cu împrumut de bani sau bunuri, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a debitorului, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii ori relaţiei de dependenţă în care debitorul se află faţă de el, îl face să constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanţă de valoare vădit disproporţionată faţă de această prestaţie. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

Punerea unei persoane în stare de vădită vulnerabilitate prin provocarea unei intoxicaţii cu alcool sau cu substanţe psihoactive în scopul de a o determina să consimtă la constituirea sau transmiterea unui drept real ori de creanţă sau să renunţe la un drept, dacă s-a produs o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la doi la şapte ani.

Tentativa la infracţiunea prevăzută în art.  247 din NCP se pedepseşte.

Din conţinutul infracţiunii prevăzute la art. 247 din NCP observăm că aceasta are două variante de reglementare:

- una tip, prevăzută de alin. 1;
- una agravată, prevăzută de alin. 2, evident cu o sancţiune cu închisoare sporită.

Prin incriminarea exploatării patrimoniale a unei persoane vulnerabile s-a dorit reprimarea unor fapte care au proliferat în ultimii ani şi care au produs uneori consecinţe sociale devastatoare pentru persoanele care le-au căzut victimă, fiind des semnalate în presă cazuri ale unor persoane în vârstă sau cu o stare de sănătate precară care au ajuns să îşi piardă locuinţele în urma unor asemenea înţelegeri patrimoniale disproporţionate.

De menţionat este şi faptul că acest gen de fapte sunt incriminate în majoritatea legislaţiilor europene. În acest sens, a se vedea art. 157 C. pen. elveţian, art. 226 C. pen. portughez,  art. 644 C. pen. italian, art. 313-4 C. pen. francez,  si art.  295 C. pen. norvegian.

(P) Ai nevoie de Codul penal şi de Codul de procedură penală actualizate la zi? Le poţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro. Lege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.

Foto: Sxc.hu

[1] OUG nr. 3/2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98/2014.

[2] V. Dobrinoiu, N. Neagu – “Drept penal, Partea Specială”, Editura Wolters Kluver, Bucureşti, 2011, p. 234

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Un comentariu

  • Răspunde
    Angela
    februarie 19 2014

    Creditorul , KURK , cumpara de la BCR , creanta , si impreuna cu executorul judecatoresc , fara sa incerce sa reupereze creanta amiabil ,fara ma someze in prealabil ,imi trimite intr-un plic , somatia , incuviintarea executarii silite , instituirea popririi pe pensia mea , fac contestatie , nu primesc termen , primesc o instiintare , care culmea imi cere sa prezint modul cum am calculat debitul , dar pentru ca intre timp a mai trecut o luna ,iar pensia o incasez prin BCR , mi se retine din pensie , aproape 60% , ( BCR in combinatie cu executor judecatoresc si KURK ) . Oare fapta se incadreaza la Art. 247 NCP .

Scrie un comentariu