11 Decembrie, 2016

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

DECIZIE

privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii arbitrale din 19 aprilie 2013 având drept obiect stabilirea modalității de repartizare în cote procentuale între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme, ADPFR și UPFR, a remunerației cuvenite producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru retransmiterea prin cablu a fonogramelor de comerț, a celor publicate în scop comercial și a reproducerilor acestora, datorată de către societățile de retransmitere prin cablu, precum și a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune colectivă desemnat colector pentru drepturile producătorilor

de fonograme, pentru perioada 2012—2014

 

Având în vedere dispozițiile art. 1312 alin. (8) și art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare; în baza prevederilor art. 6 alin. (1) și art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcționarea, structura personalului și dotările necesare îndeplinirii atribuțiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Art. 1. — Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Hotărârea arbitrală din 19 aprilie 2013 având drept obiect stabilirea modalității de repartizare în cote procentuale între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme, ADPFR și UPFR, a remunerației cuvenite producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru retransmiterea prin cablu a fonogramelor de comerț, a celor publicate  în  scop  comercial  și  a  reproducerilor  acestora, datorată de către societățile de retransmitere prin cablu, precum și a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune colectivă desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme, pentru perioada 2012—2014, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.
Art. 2. — Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Răzvan Câșmoiu

București, 23 aprilie 2013.
Nr. 56.

 

Corpul de Arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor Dosar nr. 1/2013


ANEXĂ

 

HOTĂRÂREA  ARBITRALĂ

din data de 19 aprilie 2013

 

având drept obiect stabilirea modalității de repartizare în cote procentuale între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme, ADPFR și UPFR, a remunerației cuvenite producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu a fonogramelor de comerț, a celor publicate în scop comercial și a reproducerilor acestora, datorată de către societățile de retransmitere prin cablu, precum și a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune colectivă desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme pentru perioada 2012—2014

 

Completul de arbitraj constituit din:
David Alice — președinte
Ciubotă Cătălin— arbitru
Ciuraru Remus  — arbitru
Gozia Dan — arbitru
Știolică Florin — arbitru 

Pe rol se află soluționarea cererii de arbitraj formulate de către Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme (ADPFR), cu sediul în București, str. Gh. Petrașcu nr. 10, bl. B7, sc. 1, ap. 39, sectorul 3, reprezentată legal de către Daniela Cristina Oprișan, în calitate de administrator general, în contradictoriu cu Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), cu sediul în București, bd. Nicolae Titulescu nr.  88B,  sectorul  1,  reprezentată  legal  prin  dna  Mihaela Alexandrina Scrioșteanu.

Cererea de arbitraj formulată de către ADPFR are ca temei juridic, așa cum s-a menționat în cererea de inițiere a procedurii, dispozițiile art. 1312  alin. (3) lit. c) și art. 134 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 8/1996) și are, deci, ca obiect stabilirea modalității de repartizare în cote procentuale între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme, ADPFR și UPFR, a remunerației cuvenite producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru retransmiterea prin cablu a fonogramelor de comerț, a celor publicate în scop comercial și a reproducerilor acestora, datorată de către societățile de retransmitere prin cablu, precum și a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune colectivă desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme, pentru perioada 2012—2014.

Arbitrajul s-a desfășurat la termenele din data de 20 martie (prim termen), 25 martie, 2 aprilie, 10 aprilie, 12 aprilie.
Dezbaterile au avut loc la data de 12 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta.
Completul, având nevoie de timp pentru a delibera și a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, în temeiul art. 396 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 19 aprilie 2013.
Deliberările au avut loc la sediul Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor (ORDA), cu participarea tuturor arbitrilor.
Completul arbitral, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (7) din Legea nr. 8/1996, a solicitat motivat prelungirea termenului cu 15 zile, solicitare aprobată de către ORDA la data de 15 aprilie 2013.
Având în vedere înscrisurile administrate, dezbaterile și concluziile părților, completul de arbitri constată:
Constituirea  completului  de  arbitraj  a  fost  realizată  cu respectarea prevederilor art. 1311 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, părțile fiind convocate pentru tragerea la sorți în vederea desemnării arbitrilor.
Prin cererea de arbitraj întemeiată pe dispozițiile art. 1312 alin. (3) lit. c) și art. 134 din Legea nr. 8/1996, ADPFR a solicitat stabilirea modalității de repartizare în cote procentuale între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme, ADPFR și UPFR, a remunerației cuvenite producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru retransmiterea prin cablu a fonogramelor de comerț, a celor publicate în scop comercial și a reproducerilor acestora, datorată de către societățile de retransmitere prin cablu, precum și a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune colectivă desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme, pentru perioada 2012—2014.
La data de 8 martie 2013 ADPFR a depus cerere de inițiere a procedurii de arbitraj.
La data de 20 martie 2013 ADPFR a depus cerere de arbitraj având drept obiect stabilirea modalității de repartizare în cote procentuale între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme, ADPFR și UPFR, a remunerației cuvenite producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru retransmiterea prin cablu a fonogramelor de comerț, a celor publicate în scop comercial și a reproducerilor acestora, datorată de către societățile de retransmitere prin cablu, precum și a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune colectivă desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme pentru perioada 2012—2014.

La același termen UPFR depune, la rândul ei, cerere de arbitraj la care, până la sfârșitul ședinței, a renunțat.
La termenul din 25 martie 2013 UPFR depune și comunică în ședință publică întâmpinare și cerere reconvențională, precum și o cerere prin care invocă excepția de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 91 din 27 ianuarie 2011, excepție soluționată prin încheierea ședinței din data de 2 aprilie 2013.
ADPFR, la termenul din data de 2 aprilie 2013, invocă pe cale de întâmpinare excepția inadmisibilității cererii reconvenționale formulate de către UPFR în ceea ce privește perioada solicitată de către UPFR, 2010—2011, excepție pe care completul arbitral a unit-o cu fondul cauzei.
În susținerea cererilor ambele părți au depus înscrisuri și documente în format electronic ce conțin playlisturi, repertorii ș.a.
Analizând actele și lucrările dosarului, completul arbitral constată:
Cu privire la excepția inadmisibilității invocată de ADPFR în raport cu cererea reconvențională formulată de UPFR pentru perioada 2010—2011, completul arbitral, cu opinie majoritară de 4 la 1, admite excepția inadmisibilității cererii reconvenționale pentru perioada 2010—2011, excepție invocată de către ADPFR, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 133 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 „la expirarea termenului de 30 de zile prevăzut la alin. (3), oricare dintre organismele de gestiune colectivă poate solicita Oficiului Român pentru Drepturile de Autor inițierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, pentru stabilirea criteriilor privind repartizarea remunerației între categoriile de beneficiari. Procedura de arbitraj, precum și etapele ulterioare sunt cele
prevăzute la art. 1312 alin. (3)—(9)”. Din prevederile acestui text de lege rezultă obligativitatea respectării de către organismul de gestiune colectivă care solicită stabilirea criteriilor privind repartizarea remunerației între categoriile de beneficiari respectării unei proceduri prealabile.
Față de cele menționate mai sus completul arbitral constată că UPFR nu a respectat procedura obligatorie impusă de legea specială mai sus arătată pentru perioada 2010—2012.
Pe de altă parte, completul arbitral consideră pe deplin admisibilă cererea reconvențională a UPFR pentru perioada 2012—2014, iar analiza acesteia se va face mai jos și în raport de susținerile ADPFR.
Pe cererea arbitrală principală completul arbitral stabilește ca modalitate de repartizare a remunerațiilor colectate pentru retransmiterea prin cablu criteriul utilizării reale a fonogramelor, proporțional cu utilizarea repertoriului gestionat de ADPFR pentru membrii săi, iar de UPFR pentru membrii săi și pentru toți producătorii de fonograme care nu sunt membri ai niciunuia dintre cele două organisme de gestiune colectivă.
Repertoriile vizează programele TV retransmise prin cablu pentru perioada 1 ianuarie 2012 — 31 decembrie 2014.
Utilizarea reală va fi determinată în raport de repertoriile utilizate în cadrul programelor TV retransmise prin cablu pentru perioada sus-menționată.
Acest criteriu este preferabil în raport de împrejurarea că, în timp, producătorii de fonograme pot adera fie la unul, fie la celălalt organism de gestiune colectivă. Dacă am accepta ideea propusă de ADPFR potrivit cu care repartizarea sumelor colectate între cele două organisme de gestiune colective ar folosi un criteriu procentual, acesta ar putea să nu reflecte realitatea dată de libertatea membrilor celor două organisme de gestiune colectivă de a-și modifica aderarea la una sau la cealaltă dintre cele două entități.
Comisionul datorat organismului de gestiune colectivă desemnat drept colector unic pe această sursă pentru perioada 2012—2014 care constituie cheltuieli de colectare se evidențiază distinct și trebuie să fie justificat prin documente privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune care este colector.
În raport cu susținerile părților completul arbitral stabilește drept plafon maxim al comisionului procentul de 6%. Completul apreciază acest plafon ca fiind unul echitabil în raport de împrejurarea că organismele de gestiune colectivă sunt asociații fără scop lucrativ, iar suma corespondentă procentului este acoperitoare față de cheltuielile efective și necesare pentru realizarea activității de colectare.
Completul are în vedere susținerea UPFR care, atât în concluziile scrise, cât și în pledoarie, a arătat că 96% din sumele colectate de la societățile de retransmitere prin cablu sunt colectate de la 6—8 furnizori. Această susținere a fost recunoscută de către ADPFR atât prin concluziile scrise, cât și prin pledoarie, cu mențiunea că acest organism de gestiune colectivă este obligat de lege să colecteze și de la alți 240 de furnizori. Or, majorarea cu 5% a comisionului de colectare în vederea măririi capacității de colectare pentru un potențial de încă 4% a sumelor ce ar trebui colectate ar fi inechitabilă

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

Completul arbitral hotărășt e:

Admite excepția inadmisibilității cererii reconvenționale pentru perioada 2010—2011.
Admite în parte cererea formulată de către Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme (ADPFR), cu sediul în București, str. Gh. Petrașcu nr. 10, bl. B7, sc. 1, ap. 39, sectorul 3, în contradictoriu cu Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), cu sediul în București, bd. Nicolae Titulescu nr. 88B, sectorul 1.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de către Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) pentru perioada 2012—2014, cu sediul în București, bd. Nicolae Titulescu nr. 88B, sectorul 1, în contradictoriu cu Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme (ADPFR), cu sediul în București, str. Gh. Petrașcu nr. 10, bl. B7, sc. 1, ap. 39, sectorul 3.
Stabilește ca modalitate de repartizare a remunerațiilor colectate pentru retransmiterea prin cablu criteriul utilizării reale a fonogramelor, proporțional cu utilizarea repertoriului gestionat de ADPFR — pentru membrii săi, iar de UPFR — pentru membrii săi și pentru toți producătorii de fonograme care nu sunt membri ai niciunuia dintre cele două organisme de gestiune colectivă.
Repertoriile vizează programele TV retransmise prin cablu pentru perioada 1 ianuarie 2012 — 31 decembrie 2014. Utilizarea reală va fi determinată în raport cu repertoriile utilizate în cadrul programelor TV retransmise prin cablu pentru perioada sus-menționată.
Stabilește comisionul datorat organismului de gestiune colectivă desemnat drept colector unic pe această sursă pentru perioada 2012—2014 ca fiind sumele ce constituie cheltuieli de colectare, care se evidențiază distinct și trebuie să fie justificat prin documente privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune care este colector.
Stabilește drept plafon maxim al acestui comision procentul de 6%.
Pronunțată astăzi, data de 19 aprilie 2013, la sediul Corpului de Arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în București.
Cu apel în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. Completul de arbitri:

David Alice— președinte
Ciubotă Cătălin— arbitru
Ciuraru Remus— arbitru
Știolică Florin— arbitru
Gozia Dan— arbitru

Cu opinia separată a domnului arbitru Gozia Dan:

OPINIE  SEPARATĂ

 

În dezacord cu soluția adoptată cu majoritate de voturi, arbitrul Gozia Dan Cristian consideră că se impune respingerea excepției invocate în ședința de arbitraj din data de 2 aprilie 2013 de către Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România (denumită în continuare ADPFR), excepție referitoare la inadmisibilitatea cererii reconvenționale formulate de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (denumită în continuare UPFR).
Arbitrul reține următoarele:
Prin excepția invocată, ADPFR a solicitat completului de arbitri să constate inadmisibilitatea cererii reconvenționale formulate de UPFR, în raport cu solicitarea acesteia din urmă de a se stabili criterii de repartizare între cele două organisme de gestiune colectivă a remunerațiilor cuvenite producătorilor de fonograme și pentru perioada aferentă anilor 2010 și 2011. Excepția a fost unită cu fondul prin încheierea de ședință din data de 2 aprilie 2013.
În susținerea excepției, autorii acesteia arată că, în baza principiului disponibilității, ADFPR este organismul care a stabilit cadrul procesual prin cererea sa de arbitraj, că, în cauză, cererea reconvențională maschează, de fapt, o nouă cerere de arbitraj și că aceasta este inadmisibilă în raport cu neparcurgerea  procedurii  prealabile  prevăzute  de  Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 8/1996).
Arbitrul constată că excepția invocată este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 209 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenții derivând din același raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvențională”.
Contrar susținerii ADFPR, arbitrul apreciază că pretențiile formulate de UPFR prin cererea reconvențională derivă din aceleași raporturi juridice din care derivă și pretențiile ADFPR, formulate prin cererea de arbitraj.
Astfel, pretențiile ambelor părți provin din raporturile reglementate de dispozițiile art. 133 din Legea nr. 8/1996, referitoare la modalitatea în care se pot stabili criteriile de repartizare a remunerației între organismele de gestiune colectivă, în cazul în care într-un domeniu de creație există mai multe astfel de organisme. De asemenea, ambele cereri se raportează la aceeași metodologie, stabilită de hotărârea arbitrală pronunțată în data 9 martie 2009, hotărâre modificată prin Decizia nr. 263A din 16 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București.
Contrar susținerii ADFPR, arbitrul constată că cererea de arbitraj care are drept obiect stabilirea criteriilor de repartizare între organismele de gestiune colectivă a remunerațiilor cuvenite membrilor acestora, fie că este formulată pe cale de cerere principală, fie că este formulată pe cale de cerere incidentală, nu este condiționată de parcurgerea unei proceduri prealabile.
În acest sens, art. 133 alin. (3) prevede că: „În cazul prevăzut la alin. (2) (cazul în care există mai multe organisme de gestiune colectivă în același domeniu de creație n.n.), dacă organismele de gestiune colectivă beneficiare nu depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor protocolul menționat (referitor la criterii de repartizare, desemnarea colectorului și modalitatea de evidențiere a comisionului de colectare n.n.), în termen  de  30  de  zile  de  la  data  intrării  în  vigoare  a metodologiilor,  Oficiul  Român  pentru  Drepturile  de  Autor desemnează dintre acestea colectorul în domeniul titularilor de drepturi în cauză, pe baza reprezentativității, prin decizie a directorului general.” În continuare, alin. (5) al aceluiași articol prevede că: „(5) La expirarea termenului de 30 de zile prevăzut la alin. (3), oricare dintre organismele de gestiune colectivă poate  solicita  Oficiului  Român  pentru  Drepturile  de  Autor inițierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, pentru stabilirea  criteriilor  privind  repartizarea  remunerației  între categoriile de beneficiari. Procedura de arbitraj, precum și etapele ulterioare sunt cele prevăzute la art. 1312 alin. (3)—(9).” Din interpretarea celor două texte rezultă că admisibilitatea în principiu a cererii de arbitraj nu depinde de parcurgerea unei proceduri prealabile, ci de îndeplinirea cumulativă a următoarelor două condiții: 1) arbitrajul trebuie inițiat ulterior expirării termenului de 30 de zile calculat de la intrarea în vigoare a metodologiei privind stabilirea remunerațiilor; și 2) organismele de gestiune colectivă să nu stabilească printr-un protocol, încheiat anterior inițierii arbitrajului, criteriile de repartizare, organismul colector și modalitatea de evidențiere a comisionului de colectare.
Or, arbitrul constată că, de la data intrării în vigoare a hotărârii arbitrale prin care a fost reglementată metodologia privind stabilirea remunerațiilor (3 ianuarie 2010) și până la data la care s-a depus cererea reconvențională, a trecut un interval de timp mai mare de 30 de zile, iar cele două organisme nu au stabilit, prin protocol, criteriile de repartizare, organismul colector și modalitatea de evidențiere a comisionului de colectare, conform art. 133 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996.
Ideea potrivit căreia cererea reconvențională, fiind de fapt o cerere mascată de arbitraj, ar fi trebuit depusă la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, iar nu direct în arbitraj, nu poate fi primită. Aceasta reflectă un formalism excesiv și înfrânge caracterul simplificat al procedurii arbitrajului prevăzut de Legea nr. 8/1996. Rațiunea pentru care legiuitorul a reglementat această procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, a fost aceea de a eficientiza soluționarea cu celeritate a unora dintre litigiile referitoare la drepturile de autor și la drepturile conexe. Deci, admițând excepția invocată, ne-am îndepărta de scopul reglementării, prelungind, în mod inutil, durata unei proceduri arbitrale. De asemenea, o soluție de admitere a excepției contravine și dispozițiilor art. 13 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și libertăților fundamentale și este contrară și practicii Curții Europene a Drepturilor Omului.
În condițiile date, arbitrul Gozia Dan Cristian apreciază că se impune respingerea excepției invocate de ADFPR.
Pe fondul cererii reconvenționale, arbitrul reține următoarele: Din interpretarea dispozițiilor art. 133 din Legea nr. 8/1996, rezultă  că  modalitățile  prin  care  se  pot  stabili  criteriile de repartizare  a  remunerației  între  organismele  de  gestiune colectivă, în cazul în care într-un domeniu de creație există mai multe  astfel  de  organisme,  sunt  următoarele:  1)  printr-un protocol încheiat de organismele de gestiune colectivă; și 2) prin hotărâre arbitrală.
Din probatoriul administrat în cauză, arbitrul constată că hotărârea arbitrală pronunțată în data de 9 martie 2009 a reglementat „metodologia privind stabilirea remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor și titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu”. Hotărârea mai sus arătată a intrat în vigoare la data de 3 ianuarie 2010, prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3. Se reține și împrejurarea că, urmare a nedepunerii în termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, a protocolului prevăzut de alin. (2) al aceluiași articol, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, prin Decizia nr. 102/2011, a desemnat drept colector al remunerațiilor datorate pentru retransmiterea prin cablu ADFPR. De asemenea, arbitrul reține că, pentru perioada cuprinsă între data de 3 ianuarie 2010 și data de 31 decembrie 2012, părțile arbitrajului nu au încheiat protocol cu privire la criteriul de repartizare a remunerațiilor mai sus arătate și la modalitatea de evidențiere a comisionului de colectare și nu a fost pronunțată o hotărâre arbitrală care să reglementeze aceste aspecte.

În condițiile date, arbitrul apreciază drept întemeiată cererea reconvențională, formulată de UPFR, care privește stabilirea modalității de repartizare între organismele de gestiune colectivă ADFPR și UPFR a remunerațiilor cuvenite producătorilor de fonograme, pentru retransmiterea prin cablu a acestor fonograme, atât pentru perioada 2012—2014, cât și pentru perioada 2010—2011. Constată că propunerea UPFR privind criteriile de repartizare a remunerațiilor aferente perioadei 2010—2011 nu a fost contestată pe fondul arbitrajului, ci doar, pe cale de excepție, ADFPR a invocat inadmisibilitatea cererii reconvenționale. În consecință, în aplicarea principiului disponibilității, pentru perioada 2010—2011, arbitrul va reglementa drept modalitate de repartizare a remunerațiilor cuvenite producătorilor de fonograme, pentru retransmiterea prin cablu a acestor fonograme, criteriul propus de UPFR. Pentru identitate de argumente, pentru perioada anului 2011, va limita comisionul de colectare la procentul de 5, conform propunerii UPFR.

Cât privește criteriul de repartizare și comisionul de colectare aferente anului 2012, arbitrul se raliază opiniei completului, întrucât această opinie este identică cu a sa. Acesta este considerentul pentru care arbitrul va admite în parte cererea reconvențională formulată de UPFR.

Se constată că, în afara soluției diferite pronunțate în legătură cu excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, în privința celorlalte probleme de fapt sau de drept soluționate de completul de arbitri opinia arbitrului Gozia Dan Cristian este identică cu a celorlalți membri ai completului.

Pentru aceste considerente, soluția propusă de arbitrul Gozia 

Dan Cristian este următoarea:

Respinge excepția formulată de Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România, cu sediul în București, str. Ghe. Petrașcu nr. 10, bl. 7, sc. 1, ap. 39, sectorul 3,  privind  inadmisibilitatea  cererii  reconvenționale formulate de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, cu sediul în București, bd. Nicolae Titulescu nr. 88B, sectorul 1.

Admite în parte cererea formulată de Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România, în contradictoriu cu Uniunea Producătorilor de Fonograme din România.

Admite în parte cererea reconvențională formulată de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, în contradictoriu cu Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România.

A.  Pentru  perioada  cuprinsă  între  1  ianuarie  2010  și 

31 decembrie 2011, stabilește ca modalitate de repartizare între cele două părți ale arbitrajului a remunerațiilor colectate pentru retransmisia prin cablu a fonogramelor criteriul utilizării reale proporționale, procentuale, după cum urmează:

1) pentru anul 2010 se repartizează sumele colectate în proporție de:

— 2,74% către Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România. Sumele repartizate reprezintă remunerațiile cuvenite producătorilor de fonograme, membri ADFPR;

— 97,24% către Uniunea Producătorilor de Fonograme din România. Sumele repartizate reprezintă remunerațiile cuvenite producătorilor de fonograme membri ai UPFR și producătorilor de fonograme care nu sunt membri ai niciunui organism de gestiune colectivă;

2) pentru anul 2011 se repartizează sumele colectate în proporție de:
—1,85% către Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România. Sumele repartizate reprezintă remunerațiile cuvenite producătorilor de fonograme, membri ADFPR;
— proporție de 98,15% către Uniunea Producătorilor de Fonograme din România. Sumele repartizate reprezintă remunerațiile cuvenite producătorilor de fonograme membri ai UPFR și producătorilor de fonograme care nu sunt membri ai niciunui organism de gestiune colectivă.
3) Limitează comisionul aferent anului 2011, datorat colectorului desemnat, la procentul de 5.
B. Pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2012 și 31 decembrie 2014, stabilește ca modalitate de repartizare a remunerațiilor colectate pentru retransmiterea prin cablu criteriul utilizării reale a fonogramelor, proporțional cu utilizarea repertoriului gestionat de ADFPR — pentru membrii săi, iar de UPFR — pentru membrii săi și pentru toți cei care nu sunt membri ai niciunuia dintre cele două organisme de gestiune colectivă. Repertoriile vizează programele de televiziune retransmise prin cablu pentru perioada 1 ianuarie 2012— 

31 decembrie 2014. Utilizarea reală va fi determinată în raport cu repertoriile utilizate în cadrul programelor de televiziune retransmise prin cablu pentru perioada sus-menționată. Stabilește comisionul datorat organismului de gestiune colectivă desemnat colector pe această sursă, pentru perioada 2012—

2014, ca fiind sumele ce constituie cheltuieli de colectare, care se evidențiază distinct și trebuie să fie justificate prin documente. Stabilește drept plafon maxim al acestui comision procentul de 6.

Gozia Dan Cristian,

arbitru

CORPUL DE ARBITRI DE PE LÂNGĂ OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR Dosar nr. 1/2013

Completul de arbitraj compus din:

ÎNCHEIERE

Ședința de arbitraj din data de 12 aprilie 2013

 

alin. (2) lit. f) și art. 134 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 8/1996 privind

Gozia Dan Cristian— arbitru
Ciuraru Remus  — arbitru
David Alice Mihaela — arbitru
Ciubotă Cătălin Ion — arbitru
Știolică Florin — arbitru

Pe rol se află cererea de arbitraj formulată de Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România (numită în continuare ADPFR) în contradictoriu cu Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (denumită în continuare UPFR), cerere având drept obiect stabilirea modalității de repartizare în cote procentuale între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme, ADPFR și UPFR, a remunerației cuvenite producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru retransmiterea prin cablu a fonogramelor de comerț, a celor publicate în scop comercial și a reproducerilor acestora datorată de către societățile de retransmitere prin cablu, precum și a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune colectivă desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme, pentru perioada 2012—2014.
La apelul nominal au răspuns ADPFR, reprezentată de: domnul Chelariu Sorinel — președinte, domnul Mircea Berbece — vicepreședinte, domnul Dimofte George — avocat și doamna Dimofte Gabriela — avocat, Mircea Berbece — vicepreședinte, respectiv UPFR, reprezentată de: doamna Mihaela Alexandrina Scriosteanu — director executiv, doamna Andreeea Stratula — avocat și de domnul Cosmin Secan — avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Completul declară deschisă ședința de arbitraj.
ADPFR depune în ședință publică un set de înscrisuri pe care le comunică și părții adverse.
În raport cu acestea, UPFR solicită amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat ori excepții de invocat, completul acordă cuvântul pe fond.
ADPFR, prin avocat Dimofte George, precizează criteriul propus pentru stabilirea drepturilor ce se cuvin fiecărui organism de gestiune colectivă, respectiv utilizarea reală a fonogramelor, același din negocieri, criteriu obligatoriu prevăzut de art. 127 dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 8/1996), și avut în vedere față de prevederile pct. 6 din metodologia stabilită prin Decizia civilă nr. 236 A din 16 noiembrie 2010.
Arată că trebuie avute în vedere 4 elemente esențiale: tipul de abonamente, valoarea, numărul de abonați; lista serviciilor de programe de radiodifuziune/televiziune retransmise (aferente fiecărui abonament); remunerațiile achitate de utilizatori pe fiecare tip de abonament; playlisturile organismelor de televiziune retransmise de societățile de cablu. De asemenea, arată că pentru a cunoaște remunerațiile ce se cuvin fiecărui OGC trebuie efectuate 5 operațiuni, astfel cum sunt acestea detaliate în concluziile scrise depuse la dosar.
Precizează că prin aplicarea acestui criteriu se stabilesc următoarele cote procentuale aferente fiecărui OGC, astfel: ADPFR — 11,53%, UPFR (și nemembri) — 88,47%.
Arată că pentru a efectua acest calcul ADPFR a pus la dispoziția Completului arbitral o serie de înscrisuri în probațiune.
Cu privire la comisionul de colectare, ADPFR propune un procent de 10%, raportat la probatoriul existent la dosar, față de eficiența activității de colectare și față de creșterea încasărilor cu 70%.
Referitor la cererea reconvențională formulată de UPFR, ADPFR solicită admiterea excepției inadmisibilității în ceea ce privește perioada 2010—2011 și reținerea spre soluționare a celorlalte solicitări din cadrul cererii reconvenționale; de asemenea, arată că pentru perioada 2010—2011 și-a produs efectele Decizia ORDA nr. 91/2011, decizie ce nu a fost anulată și care este perfect valabilă și în baza căreia s-au efectuat deja repartițiile între cele două OGC-uri.
ADPFR solicită stabilirea unor criterii de repartizare în cote procentuale fixe, în baza Legii nr. 8/1996 și a practicii judiciare în domeniu (decizii ORDA, hotărâri arbitrale, hotărâri ale instanțelor de judecată, practică internațională), astfel cum sunt acestea exemplificate în notele de concluzii scrise. Precizează faptul că în cazul în care nu s-ar stabili cote procentuale fixe, OGC-ul colector ar putea face prelucrări proprii care oricând ar putea fi puse sub semnul întrebării de OGC-ul beneficiar și ar naște alte litigii între părți.
Relativ la criteriul de repartizare propus de UPFR, ADPFR arată că acesta nu detaliază în niciun fel modul de calcul al utilizării reale și ignoră prevederile din metodologie referitoare la abonamente, valoarea abonamentelor, listele de programe retransmise, remunerațiile achitate, playlisturile TV prelucrate etc.; nici din probatoriile depuse la dosar de către UPFR nu rezultă în vreun fel modul în care se face calculul cotelor procentuale.
ADPFR precizează faptul că la prelucrarea playlisturilor UPFR nu a folosit repertoriul complet și actualizat al ADPFR, din acest motiv rata de detecție a pieselor ADPFR a fost una mai scăzută decât utilizarea reală a fonogramelor ADPFR.
În ceea ce privește piesele neidentificate, ADPFR arată că acestea sunt în procent de aproape 100% neidentificabile — piese care nu vor putea fi identificate vreodată întrucât lipsesc elementele de bază necesare pentru identificare, iar mențiunile în playlisturi referitor la aceste piese sunt de genul ambiental, reclamă, sunet de fundal, generic. Se face o exemplificare din analiza a doar 14 posturi comerciale, din care rezultă că procentul de neidentificare este extrem de mare. Pe lângă neidentificabilele 100%, dacă se analizează și timpii record de emisie a muzicii într-un an de zile, se poate trage concluzia că UPFR a introdus tot ce s-a putut în playlisturi cu scopul evident de a mări numărul total de secunde de difuzare a muzicii, și nicidecum nu a urmărit identificarea cât mai corectă a utilizării reale a fonogramelor, ci doar să minimizeze procentul ADPFR .
Față de acestea, ADPFR apreciază că prelucrările TV efectuate de UPFR sunt neconforme, iar principiul utilizării reale a repertoriului este desconsiderat atâta timp cât peste 80% din piese sunt neidentificate — neidentificabile și solicită Completului arbitral să privească cu rezerve prelucrările UPFR în stabilirea cotelor procentuale, să nu țină seama de piesele neidentificabile, pentru care acest organism solicită atribuirea procentuală de remunerații.
În concluzie, pentru motivele expuse pe larg în notele de concluzii scrise, ADPFR solicită pentru perioada 2012—2014:
— stabilirea criteriilor de repartizare a remunerației conform utilizării reale a fonogramelor — criteriu obligatoriu prevăzut de art. 127 alin. (2) lit. f) și art. 134 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 8/1996;
— prin aplicarea criteriului anterior menționat, stabilirea unor cote procentuale aferente fiecărui OGC, astfel: ADPFR —11,53%, UPFR (și nemembri) — 88,47%;
— stabilirea unui comision de colectare în cuantum de 10% din remunerația pentru retransmiterea prin cablu a fonogramelor de comerț, a fonogramelor publicate în scop comercial și a reproducerilor acestora datorată de către societățile de retransmitere prin cablu, ce se cuvine producătorilor de fonograme — membri UPFR și nemembri.

De asemenea, ADPFR solicită respingerea cererii reconvenționale a UPFR:
— pentru perioada 2010—2011 ca inadmisibilă;
— pentru perioada 2012—2014 ca nefondată.
UPFR, prin avocat Andreea Strătulă, solicită, pentru motivele expuse pe larg în concluziile scrise depuse la acest termen:
— admiterea în parte a cererii de arbitraj formulate de către ADPFR în sensul stabilirii modalității de repartizare între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme, ADPFR și UPFR, a remunerației cuvenite producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru retransmiterea prin cablu a fonogramelor, potrivit criteriului utilizării reale a repertoriilor celor două organisme de gestiune colectivă…, precum și a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme pentru perioada 2012—2014;
— respingerea solicitărilor ADPFR referitoare la stabilirea modalității  de  repartizare  „în  cote  procentuale”,  respectiv respingerea cotelor solicitate de ADPFR de 11,53% pentru ADPFR și de 88,47% pentru UPFR și nemembri și comisionul în procent de 10%, ca neîntemeiate și nefondate;
— admiterea în totul a cererii reconvenționale astfel cum a fost precizată la termenul din 10 aprilie 2013, în sensul stabilirii modalității de repartizare între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme, ADPFR și UPFR, a remunerației cuvenite producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru retransmiterea prin cablu a fonogramelor, prin utilizarea criteriului utilizării reale a fonogramelor, respectiv proporțional cu utilizarea repertoriului gestionat de ADPFR pentru propriii membri și de UPFR pentru toți producătorii de fonograme, cu excepția membrilor ADPFR, repertorii utilizate în cadrul programelor TV retransmise prin cablu pentru perioada 2010—2014, precum și comisionul datorat organismului de gestiune colectivă desemnat colector pe această sursă pentru perioada 2011—2014;
— să se țină cont de faptul că, în ceea ce privește perioada trecută (2010—2012), au indicat că aplicarea criteriului utilizării reale a repertoriilor fiecărui organism de gestiune colectivă se poate concretiza în cote procentuale, dată fiind consumarea perioadei, certitudinea repertoriilor celor două organizații și utilizarea acestora în cadrul programelor retransmise prin cablu, însă, pentru prezent și viitor (2013 și 2014), nu se pot stabili cote procentuale, ci doar criterii de împărțire a remunerației, date fiind necunoașterea utilizării reale și migrarea repertoriilor de la un organism la altul.

UPFR arată că, față de aspectul discutat de părți în cadrul negocierilor în sensul efectuării unei analize a încasărilor fiecărui distribuitor prin cablu, pe tipuri de abonamente, grile de programe aferente fiecărui tip de abonament și valoarea fiecărui tip de abonament, menționăm că această situație a fost imposibil de efectuat — din probatoriul depus la dosar. Se poate observa că ADPFR fie a furnizat informații parțiale, fie a înțeles să nu pună la dispoziție informațiile solicitate, datele furnizate în cadrul arbitrajului fiind contradictorii, incomplete și în contradicție cu realitatea.
UPFR precizează că ADPFR își probează pretențiile depunând la dosarul cauzei repertoriul pe două CD-uri la termenul din 2 aprilie 2013, din analiza cărora se constată că repertoriul ADPFR (astfel cum și l-au declarat) variază cu mai bine de 1.600 de fonograme: pe CD-ul intitulat „Repertoriu ADPFR” repertoriul ADPFR este identificat ca fiind format din 56.269 fonograme, iar pe CD-ul intitulat „Repertorii 2012 — ADPFR — UPFR — nemembrii” repertoriul ADPFR este identificat ca fiind format din 54.614 fonograme și conținând inclusiv repertoriul Societății Comerciale TACO PROD MUSIC — S.R.L. (676), cu toate că acesteia îi încetase calitatea de membru al ADPFR din martie 2012. În urma analizării celor două CD-uri, fonogramele raportate ca făcând parte din repertoriul ADPFR au generat 10.655 de divergențe, adică o fonogramă raportată ca fiind în repertoriul ADPFR a intrat în divergență cu o altă fonogramă din repertoriul altui producător sau din repertoriul mai multor producători, membri UPFR sau nemembri ai niciunui organism. Cele 10.655 de fonograme aflate în stare de divergență cu unul sau mai mulți producători reprezintă 6.613 de piese unice. Or, în condițiile în care o fonogramă este revendicată de 2 sau mai mulți producători, până în momentul în care acest aspect va fi soluționat (amiabil sau de către o instanță judecătorească), aceste fonograme nu pot fi luate în calculul repartiției.
Solicită să fie avut în vedere repertoriul UPFR depus la termenul din 2 aprilie 2013, cu un număr total de 4.064.771 de fonograme. 
UPFR mai arată că pentru determinarea procentului, ADPFR s-a raportat doar la secundele identificate în toate posturile analizate, și nu la totalul secundelor de muzică în toate posturile analizate (identificate + neidentificate). Raționamentul este complet greșit, de altfel, critica referitoare la incorectitudinea și nejustificarea includerii neidentificatelor în timpul total al playlisturilor este neîntemeiată.
Din aplicarea acestui criteriu utilizării reale a repertoriilor fiecărui organism de gestiune colectivă, UPFR solicită onoratului complet arbitral să acorde un procent de 1,34% ADPFR, iar UPFR, restul procentului de 98,66% și să stabilească un comision de administrare de 5%.
Invocă dispozițiile din Hotărârea arbitrală din data de 3 octombrie 2011, publicată prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 267/2011 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011 având ca obiect stabilirea modalității de repartizare în cote procentuale între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme, ADPFR și UPFR, a remunerației cuvenite pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune, precum și a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune colectivă desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 24 octombrie 

2011. Numărul membrilor unui organism de gestiune colectivă poate varia (prin creșterea sau diminuarea acestora, cauzată implicit și de migrarea producătorilor de fonograme de la un organism la altul), ceea ce determină modificări la nivelul repertoriului gestionat de un organism de gestiune colectivă la un moment dat. Totodată, modificări la nivelul utilizării repertoriilor pot interveni de la o lună la alta.

Cu privire la nivelul comisionului de administrare, pentru activitatea de colectare și repartizare a remunerațiilor pentru retransmiterea prin cablu a fonogramelor, UPFR propune efectuarea cheltuielilor reale de colectare a sumelor provenite din această sursă care să nu depășească un comision de colectare de 5% din sumele colectate care urmează a fi reținut de organismul colector din remunerațiile cuvenite UPFR.

Completul decide:

Amână pronunțarea la data de 19 aprilie 2013, pentru a da posibilitate UPFR să depună completări la concluzii scrise, în raport cu înscrisurile depuse și comunicate de partea adversă în ședință publică.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 aprilie 2013.

Arbitri:

Gozia Dan Cristian Ciuraru Remus David Alice Mihaela Ciubotă Cătălin Ion Știolică Florin