10 Decembrie, 2016

DECIZIA  Nr. 177

din 28 martie 2013

 

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție

 

Augustin Zegrean — președinte
Aspazia Cojocaru     — judecător
Acsinte Gaspar     — judecător
Petre Lăzăroiu— judecător
Mircea Ștefan Minea  — judecător
Ion Predescu         — judecător
Puskás Valentin Zoltán    — judecător
Tudorel Toader      — judecător
Oana Cristina Puică — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.  Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Dorel-Petru Pârv în Dosarul nr. 49.549/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.388D/2012.
La apelul nominal răspund pentru autorul excepției avocații Vasile Pantea și George Dominic Pop, cu împuternicire avocațială la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Președintele acordă cuvântul avocaților autorului excepției. Avocatul Vasile Pantea solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 78/2000, întrucât acestea aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 124 alin. (1)  și  (2)  referitor  la  înfăptuirea  justiției,  precum  și prevederilor art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Arată că art. 131 din Legea nr. 78/2000, în actuala redactare, conține un nonsens, deoarece stabilește un tratament sancționator mai aspru pentru persoanele prevăzute la art. 1 din aceeași lege, atât ca subiecți activi, cât și ca subiecți pasivi.

Avocatul George Dominic Pop susține că rațiunea Legii nr. 78/2000 nu este aceea ca încadrarea juridică a faptei să fie dată de calitatea părții vătămate. În acest sens, arată că sintagma „în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1” lipsește norma penală de previzibilitate și claritate, conducând fie la o interpretare extensivă, fie la una restrictivă. Astfel, dispozițiile art. 131 din Legea nr. 78/2000 au un caracter discriminatoriu, aducând atingere principiului egalității în fața legii. Totodată, prin folosirea sintagmei criticate, legiuitorul evită formulări consacrate în redactarea normelor penale, cum ar fi „fapta săvârșită de…” și „fapta săvârșită asupra…”. Consideră că textul de lege criticat constituie o normă de trimitere incompletă și este constituțional numai în măsura în care se referă la subiectul activ al infracțiunii, întrucât Legea nr. 78/2000 nu conține norme de protecție, ci de sancționare a comportamentului persoanelor prevăzute la art. 1 din lege.
Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că art. 131 din Legea nr. 78/2000 nu distinge între subiectul activ și cel pasiv al infracțiunii de șantaj sub aspectul deținerii calității care atrage incidența normei penale speciale, ceea ce nu este de natură să afecteze previzibilitatea și claritatea legii și să împiedice destinatarii să prevadă consecințele care decurg din încălcarea ei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin  Încheierea  din  27  septembrie  2012,  pronunțată  în Dosarul  nr.  49.549/299/2010,  Judecătoria  Sectorului  1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a  dispozițiilor  art.  131   din  Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Excepția a fost ridicată de Dorel-Petru Pârv cu ocazia soluționării unei cauze penale având ca obiect infracțiuni de corupție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 131 din Legea nr. 78/2000 încalcă principiile constituționale privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, dreptul la un proces echitabil, înfăptuirea justiției în numele legii și unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, întrucât folosirea sintagmei „în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1” lipsește norma penală specială de caracterul de previzibilitate și claritate, făcând-o mai puțin accesibilă atât pentru destinatari, cât și pentru cei chemați să o aplice. Totodată, prin folosirea adjectivului „implicată”, legiuitorul evită formulări consacrate în redactarea reglementărilor penale, ignorând, astfel, și dispozițiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Mai arată că utilizarea acestei expresii neuzuale în cuprinsul art. 131 din Legea nr. 78/2000 încalcă exigența de claritate a legii penale, neoferind celor care trebuie să își modeleze conduita în funcție de norma penală posibilitatea de a anticipa toate consecințele acțiunilor lor. Consideră că nu poate fi calificată ca neechivocă o normă care este destinată atât subiecților activi ai infracțiunii, cât și subiecților pasivi ai acesteia, răspunderea penală a autorilor, complicilor sau instigatorilor potențiali fiind agravată în egală măsură.
Prin urmare, această lipsă de consecvență a legiuitorului în incriminarea faptelor cuprinse în Legea nr. 78/2000 este de natură a crea confuzie și lipsă de coerență în aplicarea normei penale, încălcând, astfel, dreptul la un proces echitabil. Agravarea răspunderii penale a participanților la o infracțiune de șantaj pe baza unui criteriu arbitrar, și anume interpretarea extensivă sau restrictivă a normei criticate, atribuie acesteia un caracter discriminatoriu, aducând atingere principiului egalității în fața legii. În fine, incertitudinea lingvistică a normei incriminatorii împiedică asigurarea unei jurisprudențe unitare și previzibile, afectând principiul constituțional potrivit căruia justiția se înfăptuiește în numele legii.

Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate îndeplinesc condițiile de previzibilitate și claritate a legii, permițând în mod rezonabil destinatarului lor să prevadă consecințele care ar putea rezulta prin încălcarea acestora. În acest sens, instanța consideră că textul de lege criticat este enunțat în mod clar, precis și explicit, fiind în corelație cu dispozițiile din Codul penal care definesc infracțiunea de șantaj, dar și cu art. 1 din Legea nr. 78/2000 care indică în mod clar calitatea specială pe care trebuie să o aibă oricare dintre subiecții infracțiunii de șantaj, fie activi, fie pasivi, în condițiile în care legea nu distinge în acest sens. Prin urmare, textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil, ca urmare a lipsei de claritate și previzibilitate a normei. De asemenea, nu poate fi reținută încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, având în vedere că textul de lege criticat se aplică, fără privilegii sau discriminări, în toate situațiile ce implică persoane dintre cele arătate în art. 1 al legii.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 78/2000 este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu încalcă prevederile din Constituție invocate de autorul excepției. Face trimitere, în acest sens,   la   deciziile   Curții   Constituționale   nr.   695/2006, nr. 253/2008 și nr. 1.492/2009.

Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere reținut în Decizia Curții Constituționale nr. 1.492/2009, în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 131 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, introduse prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „Infracțiunea de șantaj, prevăzută la art. 194 din Codul penal, în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1, se pedepsește cu închisoare de la 7 la 12 ani.”
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 124 alin. (1) și (2) referitor la înfăptuirea justiției în numele legii și la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 131  din Legea nr. 78/2000, care reglementează o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție, instituie pentru infracțiunea de șantaj în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1 din același act normativ o pedeapsă mai severă decât cea prevăzută de art. 194 din Codul penal, fără a distinge între subiectul activ și cel pasiv al infracțiunii sub aspectul deținerii calității speciale care atrage incidența normei criticate. Legea nr. 78/2000 constituie o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun, care instituie măsuri de prevenire, descoperire și sancționare a faptelor de corupție și se aplică unei categorii de persoane clar circumstanțiate de legiuitor încă din primul articol al legii. Statutul juridic diferit al acestor persoane, din perspectiva scopului urmărit de legiuitor prin dispozițiile Legii nr. 78/2000, justifică incriminarea mai severă a infracțiunii de șantaj în care sunt implicate acestea, indiferent care din subiecții infracțiunii deține calitatea care atrage incidența normei penale speciale. Acesta este și motivul pentru care legiuitorul, în incriminarea faptei prevăzute de art. 131 din Legea nr. 78/2000, a folosit sintagma 

„în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1”, care, ca sferă de aplicare, acoperă formulările la care face referire autorul excepției, desemnând atât fapta săvârșită de o persoană dintre cele prevăzute la art. 1, cât și fapta săvârșită asupra unei persoane dintre cele prevăzute la art. 1. Prin urmare, dispozițiile de lege criticate conțin reperele necesare pentru a putea considera că acestea sunt previzibile și suficient de clare în definirea faptei și a scopului ilicit al acesteia și nu sunt de natură să aducă atingere dreptului părților la un proces echitabil. Totodată, întrucât art. 131  din Legea nr. 78/2000 se aplică, fără privilegii și fără discriminări, în toate situațiile ce implică persoane dintre cele arătate la art. 1 al aceleiași legi, Curtea nu poate reține nici încălcarea principiilor constituționale referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.

În același sens sunt și Decizia nr. 695 din 17 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 

7 noiembrie 2006, Decizia nr. 253 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 28 martie 

2008, și Decizia nr. 1.492 din 10 noiembrie 2009, publicată în 

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 23 noiembrie 

2009.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dorel-Petru Pârv în Dosarul nr. 49.549/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 București și constată că dispozițiile art. 131 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 28 martie 2013.

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică