10 Decembrie, 2016

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

DECIZIA  Nr. 168

din 19 martie 2013

 

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (2)

din anexa nr. VI — Familia ocupațională de funcții bugetare „Justiție” la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

 

Augustin Zegrean— președinte
Acsinte Gaspar        — judecător
Petre Lăzăroiu — judecător
Mircea Ștefan Minea   — judecător
Ion Predescu — judecător
Puskás Valentin Zoltán      — judecător
Tudorel Toader           — judecător
Ioana Marilena Chiorean   — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (2) din anexa nr. VI — Familia ocupațională  de  funcții  bugetare  „Justiție”  la  Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Augusta Maria Chichișan, Radu Rareș Dușa, Livia Marcela Mango, Adrian Năsui, Monica Rodina și Marta Carmen Vitos în Dosarul nr. 3.642/2/2012 al Curții de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.538D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este îndeplinită.
Curtea   dispune   a   se   face   apelul   și   în   Dosarul nr. 1.539D/2012,   având   ca   obiect   aceeași   excepție   de neconstituționalitate, ridicată de Anca Maria Budișan, Sorina Seleșiu, Alina Camelia Țopan, Nicoleta Felicia Bulieris, Călina Maria Crișan, Veronica Irina Isacu, Ana Aldea și Corina Corovei în Dosarul nr. 4.001/2/2012 al Curții de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul  Ministerului  Public  este  de  acord  cu conexarea cauzelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.539D/2012 la Dosarul nr. 1.538D/2012, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având  în  vedere  actele  și  lucrările  dosarelor,  constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 4.306 din 26 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3.642/2/2012, Curtea de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (2) din anexa nr. VI — Familia ocupațională de funcții bugetare „Justiție” la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de reclamanții Augusta Maria Chichișan, Radu Rareș Dușa, Livia Marcela Mango, Adrian Năsui, Monica Rodina și Marta Carmen Vitos în cadrul unui litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ.
Prin Sentința civilă nr. 4.310 din 26 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4.001/2/2012, Curtea de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (2) din anexa nr. VI — Familia ocupațională de funcții bugetare „Justiție” la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de reclamanții Anca Maria Budișan, Sorina Seleșiu, Alina Camelia Țopan, Nicoleta Felicia Bulieris, Călina Maria Crișan, Veronica Irina Isacu, Ana Aldea și Corina Corovei în cadrul unui litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii, art. 21 privind accesul liber la justiție, precum și prevederilor art. 6, 13 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin aceea că stabilesc competența teritorială exclusivă a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, indiferent de domiciliul reclamantului.
În acest sens, arată că, prin reglementarea criticată, sunt dezavantajați în raport cu Ministerul Justiției, care are sediul în București, și sunt discriminați în raport cu colegii de la instanțele judecătorești din București și față de ceilalți bugetari care pot formula contestație împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale, potrivit dreptului comun, la tribunalul de la domiciliul lor, având drept de a formula recurs împotriva hotărârii tribunalului la curtea de apel corespunzătoare.

Curtea de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât stabilirea competenței materiale exclusive a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, indiferent de domiciliul reclamantului, instituie o diferență de tratament în raport cu celelalte categorii de bugetari, care se pot adresa, după caz, instanței specializate în litigii de muncă de la domiciliul lor sau instanței de contencios administrativ de la domiciliul lor ori de la sediul autorității pârâte.
În opinia instanței, această diferență de tratament nu are o justificare obiectivă în contextul legislativ actual, adică ulterior publicării Deciziei nr. 685/2012 a Curții Constituționale, prin care s-a stabilit că și hotărârile pronunțate în litigiile ce privesc drepturile salariale ale personalului din justiție sunt susceptibile de recurs. Astfel, dacă anterior s-ar fi putut justifica instituirea competenței materiale exclusive a Curții de Apel București prin necesitatea asigurării caracterului unitar al jurisprudenței, în prezent un asemenea argument nu mai poate fi invocat, unificarea practicii judiciare în materie urmând a se asigura la nivelul instanței supreme.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile de lege criticate sunt norme de procedură cu caracter special, aplicabile tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice atacate, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. În acest sens invocă jurisprudența Curții Constituționale.
Mai arată că inegalitatea de tratament invocată de autorii excepției de neconstituționalitate este raportată la un criteriu teritorial ce privește sediul instanței competente să soluționeze litigiile referitoare la drepturile salariale, iar nu la existența vreunei inegalități în drepturi a persoanei în fața legii și a autorităților publice.
Or, legiuitorul a luat în considerare faptul că stabilirea corectă a drepturilor salariale constituie un interes deosebit pentru bugetul statului, iar soluționarea cu celeritate a litigiilor privind modul de stabilire a drepturilor salariale este facilitată prin stabilirea unei competențe teritoriale exclusive a instanței de la sediul persoanei juridice care are calitatea de angajator, având în vedere că, potrivit regulii generale în materia conflictelor de muncă, sarcina probei în litigiile de muncă aparține angajatorului.
De altfel, procedura de judecată asigură respectarea principiilor fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea și dreptul la apărare, părțile având deopotrivă posibilitatea de a uza de garanțiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-și susține poziția asupra problemelor de fapt și de drept.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 alin. (2) din anexa nr. VI — Familia ocupațională de funcții bugetare „Justiție” la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28  decembrie  2010,  dispoziții  potrivit  cărora  „Împotriva hotărârilor  organelor  prevăzute  la  alin.  (1)  se  poate  face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile.” Prevederile art. 7 alin. (1) la care fac referire dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins: „Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile.”
Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii, precum și prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv și art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
I. Cu privire la teza finală a art. 7 alin. (2) din anexa nr. VI — Familia ocupațională de funcții bugetare „Justiție” la Legea- cadru nr. 284/2010, Curtea — prin Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 11 iulie 2012 — a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că textul de lege menționat, potrivit căruia „Hotărârile pronunțate sunt irevocabile”, este neconstituțional.
Având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992   și   faptul   că   actele   de   sesizare   a   Curții Constituționale au fost pronunțate la data de 26 iunie 2012, excepția de neconstituționalitate a art. 7 alin. (2) teza finală din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2010 a devenit inadmisibilă.
II. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (2) teza întâi din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2010,   Curtea   reține   că   această   teză   consacră competența teritorială exclusivă a Curții de Apel București pentru soluționarea plângerilor personalului din justiție împotriva hotărârilor privind modul de stabilire a drepturilor salariale, hotărâri emise de organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ori de colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea.
În jurisprudența sa, Curtea s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea art. 36 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, dispoziții care au un conținut similar cu prevederile de lege criticate prin prezenta excepție de neconstituționalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 709 din 11 septembrie 2007, publicată în  Monitorul  Oficial  al  României,  Partea  I,  nr.  727  din 26 octombrie 2007, și Decizia nr. 407 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 20 mai 2008, Curtea a constatat că dispozițiile art. 36 alin. (2) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 sunt constituționale. În acest sens, Curtea a reținut că acest text de lege nu creează o discriminare a persoanelor cărora li se adresează această normă în raport cu alte categorii de cetățeni care se pot adresa instanței de contencios administrativ în a cărei circumscripție își au domiciliu. Astfel, judecătorii, procurorii și celelalte categorii de personal din sistemul justiției se află într-o situație obiectiv diferită, motiv pentru care legiuitorul a reglementat salarizarea și alte drepturi ale lor printr-un act normativ special, prin care a prevăzut reguli speciale de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale, precum și cu privire la exercitarea căilor de atac.
Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, competența și procedura de judecată se stabilesc numai prin lege. Legiuitorul, prin urmare, este îndreptățit ca, în considerarea unor situații deosebite, să stabilească reguli diferite, derogatorii de la normele dreptului comun.
În ceea ce privește conformitatea cu accesul liber la justiție, cu același prilej, Curtea a arătat că dispozițiile de lege criticate nu îngrădesc în niciun fel accesul liber la justiție, fiind expres prevăzut dreptul de a face plângere la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ori, după caz, a Curții de Apel București. În fața acestor instanțe părțile interesate se pot folosi de toate mijloacele și garanțiile procedurale  care  condiționează  desfășurarea  unui  proces echitabil.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (2) teza finală din anexa nr. VI — Familia ocupațională de funcții bugetare „Justiție” la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Augusta Maria Chichișan, Radu Rareș Dușa, Livia Marcela Mango, Adrian Năsui, Monica Rodina și Marta Carmen Vitos și de Anca Maria Budișan, Sorina Seleșiu, Alina Camelia Țopan, Nicoleta Felicia Bulieris, Călina Maria Crișan, Veronica Irina Isacu, Ana Aldea și Corina Corovei în dosarele nr. 3.642/2/2012 și nr. 4.001/2/2012 ale Curții de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (2) teza întâi din anexa nr. VI — Familia ocupațională de funcții bugetare „Justiție” la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de aceiași autori în aceleași dosare ale aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2013.

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean