8 Decembrie, 2016

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

DECIZIA  Nr. 111

din 5 martie 2013

 

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (1) și (3) și ale art. 55 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum și ale anexei nr. 5

la această lege

 


Augustin Zegrean — președinte
Aspazia Cojocaru     — judecător
Acsinte Gaspar     — judecător
Petre Lăzăroiu            — judecător
Mircea Ștefan Minea  — judecător
Puskás Valentin Zoltán      — judecător
Tudorel Toader           — judecător
Ioana Marilena Chiorean             — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (1) și (3) și ale art. 55 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum și ale anexei nr. 5 la această lege, excepție ridicată de Lucian Burcă în Dosarul nr. 108/110/2012 al Tribunalului Bacău — Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.500D/2012.

La apelul nominal răspunde autorul excepției Lucian Burcă, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este îndeplinită.
Curtea   dispune   a   se   face   apelul   și   în   Dosarul nr. 1.562D/2012,      având      ca      obiect      excepția      de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, ridicată de Mihaela Luca în Dosarul nr. 1.355/110/2012 al Tribunalului Bacău — Secția I civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Autorul excepției Lucian Burcă și reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.562D/2012 la Dosarul nr. 1.500D/2012, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției Lucian Burcă. Acesta susține că anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, preluând prevederile anexei nr. 9 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, este neconstituțională, deoarece, așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 4/2011, instituie discriminări între pensionarii pentru limită de vârstă. O altă discriminare instituită de textele de lege criticate este cea între bărbați și femei, care, deși pare o discriminare pozitivă, conduce la imposibilitatea pentru femei de a-și realiza stagiul de cotizare. Depune concluzii scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale. Pe de altă parte, consideră că se solicită modificarea textului de lege criticat.

CUR TEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin  Sentința  civilă  nr.  2.113  din  25  septembrie  2012, pronunțată în Dosarul nr. 108/110/2012, Tribunalul Bacău — Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (1) și (3) și ale art. 55 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum și ale anexei nr. 5 la această lege. Excepția a fost ridicată de reclamantul Lucian Burcă în cadrul unui litigiu având ca obiect soluționarea unei contestații la decizia de pensionare.
Prin Sentința civilă nr. 2.293/2012 din 15 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.355/110/2012, Tribunalul Bacău — Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de reclamanta Mihaela Luca în cadrul unui litigiu având ca obiect soluționarea unei contestații la decizia de pensionare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate produc discriminări între cei pensionați înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, adică în baza Legii nr. 19/2000, și cei care s-au pensionat ulterior, încălcând astfel prevederile art. 16, 21 și art. 148 din Constituție, precum și pe cele ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Discriminarea constă în faptul că asiguraților ale căror drepturi  la  pensie  se  deschid  în  baza  prevederilor  Legii nr. 263/2010 în perioada 1 ianuarie 2011—1 decembrie 2014 nu li se mai respectă programul de creșteri de vârstă și de stagii prevăzut de anexa nr. 3 a Legii nr. 19/2000, în raport cu asigurații ale căror drepturi la pensie au fost deschise în baza Legii nr. 19/2000, în perioada 1 aprilie 2001—31 decembrie2010, tratamentul diferențiat nefiind rezonabil.
Astfel, consideră că, potrivit Deciziei nr. 4/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu ar trebui aplicată anexa nr. 5 a Legii nr. 263/2010, ci anexa nr. 3 a Legii nr. 19/2000.

Tribunalul Bacău — Secția I civilă apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, chiar dacă în Legea nr. 263/2010 există dispoziții mai puțin favorabile decât cele cuprinse în Legea nr. 19/2000. Dacă s-ar îmbrățișa opinia autorului excepției de neconstituționalitate, ar însemna ca legiuitorul să nu poată dispune în materie de asigurări sociale decât prin stabilirea unor norme cu un caracter mai favorabil celor în vigoare la un moment dat, or, acest lucru contravine principiilor legiferării.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază, în esență, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 820/2006 și nr. 1.541/2010.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

 

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției prezent la dezbateri, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 53 alin. (1) și (3) și ale art. 55 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum și ale anexei nr. 5 la această lege, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.
Dispozițiile art. 53 alin. (1) și (3) și ale art. 55 au următorul cuprins:
— Art. 53 alin. (1) și (3): „(1) Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.

[...]

(3) Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului complet de cotizare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.”
— Art. 55: „(1) Persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare, după cum urmează:
a) conform tabelului nr. 1, în situația persoanelor care au realizat stagii de cotizare în condiții deosebite de muncă;

Stagiul de cotizare realizat în condiții deosebite (ani împliniți)

Reducerea vârstei standard de pensionare cu:

Ani

Luni

6

1

8

1

6

10

2

12

2

6

14

3

16

3

6

18

4

20

4

6

22

5

24

5

6

26

6

28

6

6

30

7

32

7

6

35

8

 

 
Tabelul nr. 1

b) conform tabelului nr. 2, în situația persoanelor care au realizat stagii de cotizare în locurile de muncă încadrate în alte condiții de muncă prevăzute la art. 29 alin. (2) și în condiții speciale prevăzute la art. 30 alin. (1);

Tabelul nr. 2

Stagiul de cotizare realizat în condiții speciale (ani împliniți)

Reducerea vârstei standard de pensionare cu:

Ani

Luni

2

1

3

1

6

4

2

5

2

6

6

3

7

3

6

8

4

9

4

6

10

5

11

5

6

12

6

13

6

6

14

7

15

7

6

16

8

17

8

6

18

9

19

9

6

20

10

21

10

6

22

11

23

11

6

24

12

25

12

6

26 de ani și peste

13

 

c) cu câte 6 luni, pentru fiecare an de privare de libertate, de deportare în străinătate, după data de 23 august 1944, și/sau de prizonierat, în situația persoanelor cărora le-au fost stabilite drepturi privind vechimea în muncă, în condițiile prevăzute la art.  1  alin.  (1)  lit.  a)—c)  și  la  alin.  (2)  din  Decretul-lege nr. 118/1990, republicat.
(2) Persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) beneficiază de reducerile prevăzute la alin. (1), dacă au realizat stagiul minim de cotizare în specialitate prevăzut în anexa nr. 6.” Anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010 se intitulează „Vârste standard de pensionare, stagii complete și stagii minime de cotizare”.
Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 148 privind integrarea euroatlantică, precum și prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile de lege sunt criticate din perspectiva existenței unei discriminări între cei pensionați pentru limită de vârstă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, adică în baza Legii nr. 19/2000, și cei care s-au pensionat ulterior.
Or, cu privire la această problemă de drept, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 601 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 8 august 2012, statuând următoarele:
„Cât privește critica de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 55 alin. (1) lit. b), art. 61 alin. (1), art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, Curtea reține că aceasta se referă la existența unei discriminări între persoane, discriminare cauzată de modificarea în timp a legilor. Or, așa cum Curtea a reținut prin Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007,«potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, cetățenii au dreptul la pensie și la alte forme de asigurări sociale și măsuri de protecție socială, în condițiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilitățile create prin resursele financiare disponibile, și să le modifice în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. Această prerogativă a legiuitorului nu poate fi considerată ca o încălcare a principiului constituțional al neretroactivității legii civile, atât timp cât dispozițiile de lege se aplică de la data intrării lor în vigoare pentru viitor.»
De asemenea, Curtea a reținut că «situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și discriminări.»”
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Cu privire la invocarea Deciziei nr. 4/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la examinarea recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operațiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 și care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, Curtea reține că, potrivit dispozitivului acesteia, dispozitiv obligatoriu pentru instanțele judecătorești, „Modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operațiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 și care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, se realizează prin raportare la dispozițiile anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în sensul că beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare care se determină în funcție de data formulării cererii de pensionare.”

Prin urmare, problema ridicată de autorii excepției constituie o chestiune de aplicare și interpretare a legii, care intră în sarcina instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale.

Curtea mai reține, pe de-o parte, că dispozițiile art. 21 din Constituție nu sunt încălcate prin prevederile de lege criticate, întrucât nu există împiedicare a accesului liber la justiție, iar, pe de altă parte, că dispozițiile art. 148 din Constituție referitoare la 

integrarea în Uniunea Europeană nu au relevanță în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (1) și (3) și ale art. 55 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum și ale anexei nr. 5 la această lege, excepție ridicată de Lucian Burcă în Dosarul nr. 108/110/2012 și de Mihaela Luca în Dosarul nr. 1.355/110/2012 ale Tribunalului Bacău — Secția I civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 martie 2013.


PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean