4 Decembrie, 2016

COMITETUL INTERMINISTERIAL DE FINANȚĂRI, GARANȚII ȘI ASIGURĂRI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Normei „Asigurarea pe termen scurt, în numele și în contul statului,

a riscului de neplată la extern, riscuri nonpiață și riscuri temporar nonpiață (NI-ASR-07-IV/0)”

 

În baza Hotărârii Guvernului nr. 534/2007 privind înființarea, atribuțiile, competențele și modul de funcționare ale Comitetului Interministerial de Finanțări, Garanții și Asigurări și reglementarea operațiunilor de finanțare, garantare și asigurare efectuate de Banca de Export-Import a României EXIMBANK — S.A., în numele și în contul statului, cu modificările și completările ulterioare, luând în analiză propunerea de aprobare a Normei „Asigurarea pe termen scurt, în numele și în contul statului, a riscului de neplată la extern, riscuri nonpiață și riscuri temporar nonpiață (NI-ASR-07-IV/0)” și ținând seama de:

— Legea nr. 96/2000 privind organizarea și funcționarea Băncii de Export-Import a României EXIMBANK — S.A., republicată;

— Nota de aprobare nr. 1.281 din 4 aprilie 2013 și Avizul de transmitere nr. 1.282 din 4 aprilie 2013 întocmite de Banca de Export-Import a României EXIMBANK — S.A.;

— discuțiile și propunerile formulate în ședința din data de 19 aprilie 2013 de către membrii Comitetului Interministerial de

Finanțări, Garanții și Asigurări,

 

Comitetul Interministerial de Finanțări, Garanții și Asigurări, întrunit în plenul ședinței din ziua de 19 aprilie 2013, h o t ă r ă ș t e:


Art. 1. — Se aprobă Norma „Asigurarea pe termen scurt, în numele și în contul statului, a riscului de neplată la extern, riscuri nonpiață și riscuri temporar nonpiață (NI-ASR-07-IV/0)”, cu intrare în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.


Art. 2. — La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Comitetului Interministerial de Finanțări, Garanții și Asigurări nr. 164/2012 pentru aprobarea Normei privind asigurarea pe termen scurt, în numele și în contul statului, a riscului de neplată la extern, riscuri nonpiață (NI-ASR-07-III/0), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 29 octombrie 2012.

 

București, 19 aprilie 2013. Nr. 53.


p. Președintele Comitetului Interministerial de Finanțări, Garanții și Asigurări, Traian Sorin Halalai


 ANEXĂ

 

NORMA

„Asigurarea pe termen scurt, în numele și în contul statului, a riscului de neplată la extern, riscuri nonpiață și riscuri temporar nonpiață (NI-ASR-07-IV/0)”

Prezenta normă a fost elaborată în conformitate cu Legea nr. 96/2000 privind organizarea și funcționarea Băncii de Export- Import a României EXIMBANK — S.A., republicată1, cu Comunicarea Comisiei Europene către statele membre privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul asigurării creditelor la export pe termen scurt2, cu modificările și completările ulterioare, cu Hotărârea Guvernului nr. 534/2007 privind înființarea, atribuțiile, competențele și modul de funcționare ale Comitetului Interministerial de Finanțări, Garanții și Asigurări și reglementarea operațiunilor de finanțare, garantare și asigurare efectuate de Banca de Export-Import a României EXIMBANK — S.A., în numele și în contul statului3, cu modificările și completările ulterioare.


CAPITOLUL I

Dispoziții generale

 

Art. 1. — (1) Prezenta normă stabilește termenii și condițiile în baza cărora Banca de Export-Import a României EXIMBANK — S.A. (denumită în continuare EximBank) realizează, în numele și în contul statului, operațiuni de asigurare a creditelor la export pe termen scurt, prin preluarea riscurilor „nonpiață” și a riscurilor temporar nonpiață.


(2) EximBank realizează aceste operațiuni în limitele competențelor ce i-au fost stabilite, potrivit reglementărilor în vigoare.

Art. 2. — Pentru asigurarea creditelor la export pe termen scurt, EximBank poate încheia contracte, convenții, acorduri de reasigurare/coasigurare. Acestea se încheie pe baza aprobării Comitetului Interministerial de Finanțări, Garanții și Asigurări, denumit în continuare C.I.F.G.A.


 1 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 18 aprilie 2007.

2 Publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C392 din 19 decembrie 2012.

3 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 22 iunie 2007.


Art. 3. — (1) Sursa de realizare a acestor operațiuni este, potrivit art. 10 lit. b) din Legea nr. 96/2000 privind organizarea și funcționarea Băncii de Export-Import a României EximBank — S.A., republicată, „Fondul pentru asigurarea și reasigurarea creditelor de export, a garanțiilor de export, a operațiunilor de export în leasing și a investițiilor românești în străinătate, precum și a activităților de dezvoltare a infrastructurii, a utilităților de interes public, dezvoltare regională, susținere a activității de cercetare-dezvoltare, protecția mediului înconjurător, ocupare și formare a personalului, susținere și dezvoltare a întreprinderilor mici și mijlocii și a tranzacțiilor internaționale”, denumit în continuare Fondul.

(2) Fondul va putea fi angajat în limita maximă de expunere stabilită de către C.I.F.G.A.

 

CAPITOLUL II

Definiții

Art. 4. — În sensul prezentei norme, următorii termeni se definesc după cum urmează:

1. asigurat  — exportatorul român care acordă creditul la export sau instituția financiară care realizează finanțarea exportului;

2. contract de export — orice contract încheiat în orice formă, inclusiv comenzi ferme confirmate, obligatorii pentru debitor și exportator din punct de vedere juridic, având ca obiect vânzarea de bunuri sau servicii în țări cu riscuri nonpiață sau temporar nonpiață. Vânzările încheiate cu condiția aprobării și vânzările în consignație nu sunt considerate contracte de export;

3. credit la export — facilitate financiară care permite cumpărătorului extern să achiziționeze bunuri/servicii de la exportatorul român și să le achite la un anumit termen de la livrare (plata pe credit);

4. datoria — valoarea facturilor scadente, exigibile, nedisputate;

5. debitor — cumpărătorul extern (public sau privat) ori garantul acestuia, care are obligația de a plăti contravaloarea bunurilor/serviciilor exportate;

6. debitor public — orice entitate care reprezintă, sub orice formă, însăși autoritatea publică și care nu poate fi declarată insolvabilă din punct de vedere juridic sau administrativ: fie entități suverane care acționează în numele și cu garanția statului (ministerul de finanțe, banca centrală, alte asemenea), entități publice subordonate (autorități regionale, locale sau parastatale), alte instituții similare;

7. insolvența — insolvența va fi considerată a apărea în oricare dintre următoarele situații:

a) procedurile de insolvență au fost fie inițiate de către instanță, fie încetate de către aceasta din cauza lipsei de active;

b) planul de reorganizare a fost aprobat de către instanță;

c) o înțelegere de plată a creanțelor a fost stabilită cu toți creditorii în afara instanței;

d) executarea sarcinii asupra proprietății debitorului instituite de către asigurat nu a avut ca rezultat stingerea completă a datoriei;

e) există anumite condiții care, în alt sistem legislativ, produc efecte în mare măsură similare cu cele de mai sus;

8. limită de credit — suma maximă a facturilor neîncasate la un moment dat și asigurate de EximBank pe un debitor;

9. neplata — neplata datoriei de către debitor la data scadenței, în moneda și locul specificat în contractul de export;

10. operator economic asociat — orice companie controlată de solicitant în mod direct/indirect sau care controlează solicitantul în mod direct/indirect sau care este direct/indirect controlată de aceeași companie care controlează solicitantul.

Situația de control poate apărea în următoarele cazuri:

a) compania care controlează altă companie deține în mod direct ori indirect majoritatea drepturilor de vot în cadrul acesteia


(compania controlată), respectiv majoritatea indirectă a drepturilor de vot prin intermediul oricăror altor companii (controlate) sau ca urmare a acordurilor încheiate cu alți acționari; sau

b) în cazul în care compania (ce deține controlul) are dreptul de a numi sau de a revoca membrii organelor de conducere, inclusiv administratorii companiei, directorii executivi și alte persoane deținând funcții similare în cadrul unei companii (controlate); sau

c) mai mult de jumătate din membrii organelor de conducere ale companiei (controlate) fac parte din organele de conducere, incluzând administratorii, directorii executivi și alte funcții similare, ori din orice alte organe administrative sau persoane împuternicite ale companiei (ce deține controlul) ori ale oricărei altei companii asociate acesteia; sau

d) compania (ce deține controlul) poate avea o influență de control (decisivă) asupra conducerii altei companii;

11. perioada de așteptare — perioada care corespunde duratei stabilite pentru ca riscul acoperit să se materializeze, după expirarea căreia asiguratul are dreptul să solicite despăgubirea;

12. polița de asigurare — contractul încheiat între EximBank și asigurat, prin care EximBank se obligă să plătească asiguratului, în termenii și condițiile stabilite, o parte din pierderea înregistrată de acesta, ca urmare a producerii unui risc asigurat;

13. răspundere maximă — totalul despăgubirilor care ar putea fi plătite de către EximBank ca urmare a producerii riscurilor asigurate printr-o poliță de asigurare;

14. riscuri nonpiață — riscuri aferente debitorilor publici și privați stabiliți în țări din afara Uniunii Europene și în anumite țări membre OCDE, conform listei prevăzute în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta normă. Lista se completează de drept cu țările declarate de către Comisia Europeană definitiv sau temporar cu riscuri nonpiață;

15. riscuri temporar nonpiață — riscuri aferente debitorilor publici sau privați stabiliți în țările prevăzute în lista prevăzută în anexa nr. 1 pe care Comisia Europeană decide să le îndepărteze temporar din această listă, datorită incapacității asigurătorilor privați de credite la export de a le acoperi.

 

CAPITOLUL III

Descrierea asigurării

Art. 5. — EximBank asigură, în numele și în contul statului, pe o perioadă de asumare a riscului mai mică de 2 ani (care include durata de fabricație și durata de rambursare), creanțele rezultate din tranzacțiile de export bunuri și servicii, împotriva riscurilor nonpiață și temporar nonpiață.

Art. 6. — Valoarea exportului asigurat de EximBank nu poate depăși 85% din valoarea contractului de export.

Art. 7. — (1) Asigurarea acoperă pierderile suportate de asigurat în perioada de prelivrare sau postlivrare, ca urmare a producerii următoarelor riscuri:

a) riscurilor comerciale:

(i)   rezilierea arbitrară a unui contract de către un debitor privat, respectiv orice decizie arbitrară de a întrerupe sau de a suspenda contractul;

(ii)   insolvența debitorului privat și a garantului său;

(iii)   neplata prelungită de către un debitor privat și de către garantul său a unei datorii;

b) riscurilor politice:

(i)   riscul ca un debitor public să nu plătească la timp; (ii)   riscul ca un debitor public sau o țară să împiedice realizarea unei tranzacții de export;

(iii) riscuri care excedează voința cumpărătorilor individuali sau care nu sunt în responsabilitatea cumpărătorilor individuali;

(iv)   riscul ca o țară să nu transfere sau să nu permită transferul în țara asiguratului a sumelor plătite de debitorii situați în acea țară;

(v)   riscul apariției unui caz de forță majoră în afara țării asiguratului care ar putea include evenimente de tipul războaielor, în măsura în care acestea nu sunt asigurate în alt mod.

(2) Asigurarea poate acoperi livrările realizate prin intermediari, în cazul în care documentele contractuale prevăd obligația intermediarului de a plăti exportatorului în funcție de încasarea la extern. Plata se consideră efectuată de îndată ce și la nivelul la care suma respectivă a ajuns în posesia intermediarului.

(3) Pierderea asigurată în perioada prelivrare este reprezentată de costurile efective de producție pentru îndeplinirea obligațiilor la export ocazionate până în momentul producerii riscului, din care se scad toate veniturile încasate, inclusiv veniturile obținute din revalorificarea bunurilor care nu au fost livrate și vânzarea materiilor prime/materialelor aferente exportului, fără a depăși valoarea exportului asigurat.

(4) Pierderea asigurată în perioada postlivrare este reprezentată de valoarea facturilor neîncasate, fără a depăși limita de credit aprobată.

Art. 8. — (1) De regulă, EximBank asigură riscurile comerciale împreună cu riscurile politice.

(2) EximBank poate asigura numai riscuri politice în cazul în care plata este garantată prin alte modalități.

Art. 9. — Asigurarea nu acoperă:

a) exportul de mărfuri înscrise în Lista mărfurilor de export

care nu pot beneficia de instrumente de susținere a comerțului exterior derulate prin EximBank4;

b)   exporturi   efectuate   fără   deținerea   licențelor   sau autorizațiilor necesare;

c) contracte de export încheiate cu persoane fizice sau cu societăți asociate;

d) livrările efectuate de către exportator pe riscul său;

e) pierderile:

(i)   datorate unui litigiu între asigurat și debitor motivat de neîndeplinirea de către asigurat a termenilor și condițiilor contractuale. În acest caz, asigurarea se suspendă până la soluționarea litigiului în favoarea asiguratului;

(ii)   care   depășesc   limita   de   credit   aprobată   de EximBank;

(iii)   înregistrate ulterior comunicării de către EximBank a retragerii limitei de credit;

(iv)   reprezentând  dobânzi  pentru  întârzierea  plății, penalități sau daune-interese.

Art. 10. — (1) Procentul asigurat este maximum 85%.

(2) Limita de credit pe un debitor este maximum 85% din valoarea exportului asigurat.

Art. 11. — Asigurarea intră în vigoare la data semnării poliței de asigurare, dar nu înainte de plata primei de asigurare.

Art. 12. — (1) Data producerii riscului este:

a) data la care exportatorul a primit notificarea debitorului privind rezilierea unilaterală a contractului de export sau decizia arbitrară  a  debitorului  de  a  întrerupe  ori  de  a  suspenda contractul;

b) data scadenței creditului la export;

c)  data  deschiderii  procedurii  de  insolvență  împotriva debitorului.

(2) Termenul de transmitere a notificării privind producerea riscului este de 30 de zile de la data producerii riscului.

(3) Perioada de așteptare este de 90 de zile de la data notificării producerii riscului de către asigurat.

(4) Nu se aplică nicio perioadă de așteptare în cazul insolvenței debitorului.

Art. 13. — (1) Dacă solicitantul/asiguratul are interese în firma debitoare, asigurarea poate fi refuzată sau procentul poate fi diminuat proporțional cu partea independentă, dar nu sub 50%.

(2) Dacă se asigură numai riscul politic, prevederile alin. (1) nu se aplică.

Art. 14. — (1) Polița de asigurare este formată din Condițiile generale de asigurare și Lista condițiilor specifice. Orice acte adiționale încheiate ulterior fac parte integrantă din polița de asigurare.

(2) Polița de asigurare se încheie în lei sau valută liber convertibilă.

 

CAPITOLUL IV

Criterii de eligibilitate

Art. 15. — Pentru acordarea asigurării este necesar a fi îndeplinite cumulativ criteriile de eligibilitate la data înregistrării cererii de asigurare însoțite de documentația completă:

a) exportatorul este persoană juridică română legal constituită;

b) împotriva exportatorului nu a fost instituită procedura judiciară a insolvenței, conform legislației în vigoare;

c) exportatorul nu se află în litigiu, în calitate de pârât, cu Ministerul Finanțelor Publice, inclusiv Agenția Națională de Administrare Fiscală și cu EximBank;

d) în cazul în care exportatorul are deja o relație de afaceri cu debitorul, aceasta este pozitivă din punctul de vedere al comportamentului în plăți al debitorului;

e) rapoartele de informații comerciale despre debitor nu evidențiază incidente privind plățile;

f) debitorul extern are un rating acceptabil5.

 

CAPITOLUL V

Documentația, analiza și aprobarea solicitării de asigurare

Art. 16. — Solicitantul depune la EximBank cererea de asigurare completată, însoțită de documentele necesare analizei solicitării.

Art. 17. — (1) EximBank analizează solicitarea de asigurare, potrivit reglementărilor proprii, pe următoarele coordonate:

a) riscul de neplată din partea debitorului extern;

b) riscurile asociate tranzacției de export;

c) riscurile asociate țării de destinație a exportului;

d) alte elemente relevante pentru acordarea asigurării.

(2) EximBank are dreptul să solicite informații suplimentare în situația în care elementele cuprinse în cererea de asigurare și în documentația furnizată nu sunt suficiente pentru evaluarea riscurilor sau pentru stabilirea termenilor și condițiilor specifice ale operațiunii de asigurare.

Art. 18. — (1) În funcție de riscurile asociate tranzacției, EximBank stabilește termenii și condițiile specifice de asigurare referitoare la riscurile acoperite, limita de credit, perioada maximă de credit, procent asigurat, alte condiții specifice de asigurare.

(2) Limita de credit solicitată poate fi acceptată în totalitate, acceptată parțial sau refuzată, în funcție de informațiile deținute la momentul analizei (inclusiv cele transmise de către reasigurător, dacă este cazul) și de rezultatul acesteia. Decizia privind refuzarea limitei de credit aparține C.I.F.G.A. Refuzul și motivele acestuia vor fi comunicate, în scris, solicitantului de către EximBank.

 4 Lista în vigoare la data aprobării prezentei norme este stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 2.298/2004 privind stabilirea perioadei de fabricație a produselor cu ciclu lung de fabricație și a valorii contractelor de export aferente acestora, precum și a listei mărfurilor de export care nu pot beneficia de instrumente de susținere a comerțului exterior derulate prin Banca de Export-Import a României EXIMBANK — S.A.

5 În cazul în care debitorul nu are un rating atribuit de o agenție internațională de rating sau de o bancă din țara sa, EximBank poate atribui un rating în baza informațiilor existente în registrele publice din țara debitorului.

Art. 19. — (1) În situația în care tranzacția de export pentru care se solicită asigurare este în stadiu incipient, EximBank poate emite o promisiune de asigurare, valabilă 6 luni de la data emiterii.

(2) Contractele de export introduse de către asigurat, ulterior încheierii poliței de asigurare, pot fi asigurate în cadrul aceleiași polițe, pe baza cererii transmise de către asigurat la EximBank.

Art. 20. — Încheierea polițelor de asigurare și a promisiunilor de asigurare se realizează pe baza aprobării C.I.F.G.A.

Art. 21. — (1) EximBank monitorizează polițele de asigurare emise prin acțiuni și operațiuni specifice, pe întreaga perioadă de valabilitate a acestora.

(2) Pe parcursul etapei de monitorizare a polițelor de asigurare se pot diminua sau retrage limita/limitele de credit aferentă/aferente unui/unor debitori. În acest caz, EximBank poate propune reducerea ori retragerea unei/unor limite de credit, pe baza informațiilor despre debitor sau despre țara acestuia.

(3) C.I.F.G.A. aprobă reducerea, retragerea sau suspendarea unei limite de credit, indiferent de valoarea acesteia, pentru limitarea cât mai grabnică a riscului asigurat. EximBank va aduce la cunoștința asiguratului decizia C.I.F.G.A.


CAPITOLUL VI

Despăgubiri/Recuperări

Art. 22. — (1) În termen de maximum 30 de zile de la expirarea perioadei de așteptare, asiguratul este îndreptățit să solicite EximBank acordarea despăgubirii.

(2) Despăgubirea se calculează prin aplicarea procentului asigurat la pierderea asigurată.

(3)  Plata  despăgubirii  se  realizează  pe  baza  aprobării C.I.F.G.A., în maximum 90 de zile de la solicitare.

Art. 23. — Odată cu plata despăgubirii, EximBank se subrogă, proporțional cu despăgubirea plătită, în drepturile, acțiunile și garanțiile asiguratului față de debitorul extern. EximBank va întreprinde toate demersurile necesare pentru recuperarea, de la debitorul extern, a sumelor plătite din fondurile statului.

 

CAPITOLUL VII

Dispoziții finale

Art. 24. — În scopul aplicării prezentei norme, EximBank elaborează proceduri care se supun aprobării C.I.F.G.A.


LIST A țărilor cu riscuri nonpiață

Țările cu riscuri nonpiață sunt toate țările care nu sunt înscrise în tabelul următor:


ANEXĂ

la normă

 

 

Uniunea Europeană

State membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare

Economică (OCDE)

Austria

Australia

Belgia

Canada

Bulgaria

Islanda

Cehia

Japonia

Cipru

Noua Zeelandă

Danemarca

Norvegia

Estonia

Elveția

Finlanda

Statele Unite ale Americii

Franța

 

Germania

 

Grecia

 

Irlanda

 

Italia

 

Letonia

 

Lituania

 

Luxemburg

 

Malta

 

Olanda

 

Polonia

 

Portugalia

 

Slovacia

 

Slovenia

 

Spania

 

Suedia

 

Ungaria

 

Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord

 

Prezenta listă se revizuiește ca urmare a deciziilor Comisiei Europene ce sunt publicate în Jurnalul

Oficial al Uniunii Europene.