9 Decembrie, 2016

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

DECIZIA  Nr. 84

din 28 februarie 2013

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. 1 și art. 591 alin. 1 din Codul penal


Augustin Zegrean — președinte
Aspazia Cojocaru — judecător
Acsinte Gaspar— judecător
Petre Lăzăroiu — judecător
Mircea Ștefan Minea— judecător
Iulia Antoanella Motoc — judecător
Ion Predescu— judecător
Puskás Valentin Zoltán — judecător
Tudorel Toader  — judecător
Oana Cristina Puică— magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. 1 și art. 591 alin. 1 din Codul penal, excepție  ridicată  de  Marius-Adrian  Ignătescu  în  Dosarul nr. 9.886/193/2012 al Judecătoriei Botoșani și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.252D/2012.
La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 13 iulie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 9.886/193/2012, Judecătoria Botoșani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. 1 și art. 591 alin. 1 din Codul penal.
Excepția a fost ridicată de Marius-Adrian Ignătescu cu ocazia soluționării unei cereri de liberare condiționată formulate în temeiul art. 59 alin. 1 din Codul penal.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 59 alin. 1 și art. 591 alin. 1 din Codul penal încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare și dreptul la ocrotirea sănătății, întrucât creează un regim al liberării condiționate mai blând pentru persoanele care au săvârșit fapta din culpă față de cele care au comis fapta cu intenție, fără a avea în vedere însă pericolul social al infracțiunii. Consideră că nu se poate compara rezultatul faptei de ucidere din culpă cu cel al înșelăciunii.
Judecătoria Botoșani apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate nu aduc nicio atingere prevederilor constituționale invocate de autorul excepției. Face trimitere, în acest sens, la deciziile  Curții  Constituționale  nr.  386/2005,  nr.  187/2006, nr. 101/2008, nr. 454/2008, nr. 1.699/2009, nr. 1.299/2010 și nr. 1.037/2011.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 187/2006, nr. 101/2008, nr. 1.699/2009 și nr. 1.037/2011, în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul  excepției  de  neconstituționalitate  îl  constituie dispozițiile art. 59 alin. 1 și art. 591 alin. 1 din Codul penal, care au următorul cuprins:
— Art. 59 alin. 1: „După ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.”;
— Art. 591 alin. 1: „Cel condamnat pentru săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni din culpă poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei, după ce a executat cel puțin jumătate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin două treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinește și celelalte condiții prevăzute în art. 59 alin. 1.”
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, ale art. 34 alin. (1) privind dreptul la ocrotirea sănătății, precum și a prevederilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând   excepția   de   neconstituționalitate,   Curtea constată că dispozițiile art. 59 alin. 1 și art. 591 alin. 1 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile art. 16 din Constituție, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 101 din 14 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 6 martie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, reținând că dispozițiile de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără diferențieri pe considerente arbitrare, precum și faptul că este atributul exclusiv al legiuitorului stabilirea condițiilor în care poate fi acordată liberarea condiționată, aceasta nefiind un drept al condamnaților, ci doar o vocație pe care o au aceștia, prin voința legiuitorului. Toți condamnații care satisfac condițiile impuse de lege, fie sub aspectul fracțiunilor de pedeapsă care trebuie executate, fie prin încadrarea în unul dintre cazurile speciale prevăzute de lege, se bucură de același tratament fără discriminări. O asemenea reglementare este în concordanță cu principiul egalității, care, așa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, nu înseamnă „eo ipso” aplicarea aceluiași regim juridic unor situații care, prin specificul lor, sunt diferite. Principiul egalității nu presupune uniformitate, așa încât toate situațiile să fie tratate în același fel, ci presupune ca la situații egale să corespundă un tratament egal, iar la situații diferite să existe un tratament diferit.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin decizia mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Prevederile art. 21, art. 24 alin. (1) și art. 34 alin. (1) din Constituție, precum și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt aplicabile în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. 1 și art. 591 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Marius-Adrian Ignătescu în Dosarul nr. 9.886/193/2012 al Judecătoriei Botoșani.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică