4 Decembrie, 2016

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

 

DECIZIA  Nr. 132

din 7 martie 2013

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală

 Augustin Zegrean  — președinte
Aspazia Cojocaru  — judecător
Acsinte Gaspar — judecător
Petre Lăzăroiu — judecător
Mircea Ștefan Minea — judecător
Ion Predescu — judecător
Puskás Valentin Zoltán— judecător
Tudorel Toader — judecător
Afrodita Laura Tutunaru       — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 din Legea nr. 459/2001 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, excepție ridicată de Ioan Zapodeanu în Dosarul nr. 13.014/211/2010 al Tribunalului Cluj — Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.482D/2012.
La apelul nominal se prezintă, pentru partea Anisia Sebastiana Fischer tutorele, precum și apărătorul ales, doamna avocat Silvia Mitrache din cadrul Baroului București, cu delegație la dosar și lipsește autorul excepției. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul   doamnei avocat Silvia Mitrache, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 30 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 13.014/211/2010, Tribunalul Cluj — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 din Legea nr. 459/2001 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, excepție ridicată de Ioan Zapodeanu în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze civile privind anularea unui act.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece o lucrare de specialitate ce poate constitui mijloc de probă într-o cauză poate fi anulată de instituția medicală superioară fără motivare, înlocuindu-se competențele științifice cu cele administrative.
Tribunalul Cluj — Secția civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea  Constituțională  a  fost  legal  sesizată  și  este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul  excepției  de  neconstituționalitate  îl  constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispozițiile art. 24 din Legea nr. 459/2001 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1/2000   privind   organizarea   activității   și   funcționarea instituțiilor de medicină legală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 27 iulie 2001. În realitate, art. 24 nu se regăsește în legea criticată, ci în Ordonanța Guvernului nr. 1/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 21 ianuarie 2000, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 459/2001. Ordonanța a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 996 din 10 noiembrie 2005, iar prevederile art. 24 au următorul conținut:
„(1) Comisia superioară medico-legală verifică și avizează, din punct de vedere științific, la cererea organelor în drept, concluziile diverselor acte medico-legale și se pronunță asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-legale.
(2) În cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioară medico-legală recomandă refacerea totală sau parțială a lucrărilor la care se referă actele primite pentru verificare și avizare, formulând propuneri în acest sens sau concluzii proprii.
(3) Avizele Comisiei superioare medico-legale se trimit solicitanților în cel mult 40 de zile de la data cererii și se comunică unităților de medicină legală care s-au pronunțat în cauza respectivă.”
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (1)—(3) referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 52 referitor la Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate reglementează competența Comisiei superioare medico-legale de a verifica și aviza din punct de vedere științific concluziile diverselor acte medico-legale și de a se pronunța asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico- legale sau ale altor acte medico-legale. În acest sens, Comisia superioară poate recomanda refacerea totală sau parțială a lucrărilor la care se referă actele primite pentru verificare și avizare, formulând propuneri sau concluzii proprii.
Prin urmare, din analiza acestor competențe, rezultă că dispozițiile legale criticate constituie, dimpotrivă, o garanție a dreptului părților la un proces echitabil, instituind o formă de coordonare și control sub aspect metodologic și științific a activităților de medicină-legală, deoarece acestea se caracterizează printr-un caracter strict specializat. Drept urmare, art. 1 din ordonanța contestată prevede că activitatea de medicină legală „constă în efectuarea de expertize, examinări, constatări, examene de laborator și alte lucrări medico-legale asupra persoanelor în viață, cadavrelor, produselor biologice și corpurilor delicte, în vederea stabilirii adevărului în cauzele privind infracțiunile contra vieții, integrității corporale și sănătății persoanelor ori în alte situații prevăzute de lege, precum și în efectuarea de expertize medico-legale psihiatrice și de cercetare a filiației”.
În concluzie, activitatea Comisiei superioare medico-legale nu impietează asupra dreptului părților de a-și valorifica drepturile prin formularea de cereri în fața instanțelor judecătorești, deoarece pot solicita administrarea oricăror probe în apărarea lor, serviciile prestate potrivit art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000, respectiv constatări, expertize, precum și alte lucrări medico-legale putând fi prestate contra cost nu numai din dispoziția organelor de urmărire penală sau a instanțelor de judecată, ci și la cererea persoanelor interesate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, excepție ridicată de Ioan Zapodeanu în Dosarul nr. 13.014/211/2010 al Tribunalului Cluj — Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 martie 2013.

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru