2 Decembrie, 2016

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

DECIZIA  Nr. 72

din 21 februarie 2013

 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești

 

Augustin Zegrean — președinte
Aspazia Cojocaru— judecător
Acsinte Gaspar     — judecător
Petre Lăzăroiu— judecător
Mircea Ștefan Minea   — judecător
Iulia Antoanella Motoc  — judecător
Ion Predescu  — judecător
Puskás Valentin Zoltán— judecător
Tudorel Toader— judecător
Cristina Teodora Pop  — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Ștefan Miu în Dosarul nr. 3.400/2/2012 al Curții de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.523D/2012.
La apelul nominal răspunde autorul excepției, prezent personal și asistat de avocat cu delegație la dosar, dl Andrei Svet din cadrul Baroului București, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei partea Ministerul Justiției a depus note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul dlui avocat Andrei Svet, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. Se susține că dispozițiile art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000 încalcă prevederile art. 4 alin. (2) și art. 16 din Constituție, precum și dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și prevederile art. 26 din
Pactul internațional privind drepturile civile și politice. Se face trimitere la Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Iakovos Thlimmenos împotriva Greciei, prin care instanța europeană a arătat că interdicția privind exercitarea unei profesii, în speță cea de contabil, trebuie să aibă justificări obiective, pentru a nu crea discriminare între persoanele care doresc să practice respectiva profesie. Se susține că hotărârea anterior referită este aplicabilă și în cauza de față și că limitarea accesului la funcția de executor judecătoresc impusă persoanelor care au săvârșit infracțiuni ce nu au legătură cu exercitarea acestei funcții este discriminatorie, contravenind normelor constituționale și celor europene invocate de autorul excepției.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Se arată că hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului indicată de autorul excepției nu este aplicabilă în cauză, întrucât aceasta se referă la o profesie liberală, în timp ce funcția de executor judecătoresc presupune exercitarea autorității publice și necesită o reglementare distinctă. Se arată, de asemenea, că antecedentele penale sunt relevante în aprecierea situației juridice a persoanei și, contrar celor susținute de autorul excepției, tocmai lipsa unei condiții restrictive cum este cea criticată ar fi de natură să discrimineze persoanele care exercită funcția de executor judecătoresc și nu au antecedente penale în raport cu cele care au săvârșit infracțiuni înaintea datei numirii în funcție.

CURTEA,

 

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 19 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3.400/2/2012, Curtea de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională  cu  excepția  de  neconstituționalitate  a prevederilor art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Ștefan Miu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a actului administrativ prin care s-a constatat neîntrunirea condiției prevăzute la art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000 în vederea numirii în funcția de executor judecătoresc.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, referitoare la lipsa antecedentelor penale, trebuie interpretate, de fapt, ca vizând doar sfera infracțiunilor săvârșite cu intenție și care au legătură cu profesia de executor judecătoresc, cu excluderea altor categorii de infracțiuni, aspect ce poate fi dedus din interpretarea acestora în coroborare cu dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. e) din aceeași lege, care reglementează, în mod expres și limitativ, drept cauză de încetare a activității de executor judecătoresc condamnarea definitivă pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni care aduce atingere prestigiului profesiei. Se arată că o altă interpretare dată textelor criticate încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi, prin aplicarea unui tratament juridic diferit unor persoane aflate în situații juridice identice. Se susține că, în acest fel, sunt încălcate și prevederile art. 4 alin. (2) din Constituție și cele ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 26 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice. Se face trimitere la Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Iakovos Thlimmenos împotriva Greciei.
Curtea de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează că dispozițiile criticate sunt constituționale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că Legea fundamentală nu garantează exercitarea unui serviciu de interes public, în mod absolut, oricărei persoane și că totodată condiția contestată are ca scop garantarea probității profesionale a persoanelor ce dețin profesia de executor judecătoresc. Se susține, de asemenea, că dispozițiile criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor ce solicită numirea în funcția de executor judecătoresc, fără examen, astfel încât nu poate fi reținută încălcarea prin aceste dispoziții a principiului egalității în drepturi statuat la art. 16 din Constituție, la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la art. 26 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice.
Avocatul Poporului opinează că dispozițiile art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000 sunt constituționale și că acestea au fost reglementate în vederea asigurării nu numai a unei înalte pregătiri profesionale, ci și a unei foarte bune reputații morale a celor care dețin funcția de executor judecătoresc. Se mai arată că, pentru a-și îndeplini în mod corespunzător atribuțiile, executorii judecătorești au nevoie de încrederea opiniei publice și, în mod special, a justițiabililor, iar această încredere ar putea fi afectată de existența antecedentelor penale și de lipsa unei bune reputații. Se susține, de asemenea, că dispozițiile critice sunt aplicate tuturor persoanelor care solicită admiterea în profesia anterior menționată, motiv pentru care nu poate fi reținută pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale și a celor internaționale invocate de autorul excepției referitoare la egalitatea în drepturi.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile avocatului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, care au următorul cuprins:
— Art. 15: „Executor judecătoresc poate fi persoana care îndeplinește următoarele condiții:
[...]
d) nu are antecedente penale și se bucură de o bună reputație;”.
Se susține, în esență, că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 4 alin. (2) referitor la criteriile de nediscriminare și ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, precum și dispozițiilor art. 14 cu privire la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și prevederilor art. 26 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice referitoare la egalitatea în fața legii.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că impunerea de către legiuitor a condiției lipsei antecedentelor penale și a unei bune reputații în cazul numirii în funcția de executor judecătoresc este pe deplin justificată de importanța socială a activității juridice desfășurate de către persoanele care dețin această funcție, executorii judecătorești fiind învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public, conform prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000. Astfel, executorii judecătorești nu fac parte din autoritatea judecătorească, dar activitatea lor, potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 188/2000, se află sub coordonarea și controlul Ministerului Justiției. De asemenea, această activitate constituie una din etapele procesului civil, care parcurge două faze: judecata și executarea silită, cea din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forței de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația (a se vedea Decizia nr. 674 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 13 august 2012, și Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009). În acest sens este și practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat în deciziile pronunțate că dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă și obligatorie să rămână inoperantă, în detrimentul unei părți, și că, într-adevăr, nu ar fi de înțeles ca art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale să descrie în detaliu garanțiile procedurii — echitate, publicitate și celeritate — acordate părților și să nu apere punerea în aplicare a deciziilor judiciare. Executarea unei sentințe sau a unei hotărâri, indiferent cărei jurisdicții ar aparține, trebuie deci considerată ca făcând parte integrantă din proces, în sensul art. 6 (a se vedea Hotărârea din 19 martie 1997, pronunțată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 40).

În aceste condiții, dispozițiile art. 15 lit. d) din Legea nr.  188/2000 au fost reglementate în vederea asigurării nu numai a unei înalte pregătiri profesionale, ci și a unei foarte bune reputații morale a persoanelor ce dețin funcția de executor judecătoresc, reputație menită să asigure încrederea justițiabililor în actele îndeplinite de aceștia, încredere ce ar putea fi afectată de existența antecedentelor penale, chiar și a celor care nu au legătură cu exercitarea profesiei.
De altfel, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 

13 septembrie 2005, magistrații, implicați în faza de judecată a procesului civil, sunt supuși aceleiași rigori, a lipsei antecedentelor penale, aceasta fiind una dintre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi numiți în funcție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Ștefan Miu în Dosarul nr. 3.400/2/2012 al Curții de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2013.

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN


 

 

 

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop