6 Decembrie, 2016

 

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

 

DECIZIA  Nr. 55

din 12 februarie 2013

 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu cele ale art. 249 alin. (3) din același act normativ

 


Augustin Zegrean  — președinte
Aspazia Cojocaru      — judecător
Acsinte Gaspar — judecător
Petre Lăzăroiu — judecător
Mircea Ștefan Minea   — judecător
Ion Predescu — judecător
Puskás Valentin Zoltán    — judecător
Tudorel Toader      — judecător
Daniela Ramona Marițiu            — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu cele ale art. 249 alin. (3) din același act  normativ,  excepție  ridicată  de  Societatea  Comercială „Cornelius Hotel Hospitality” — S.R.L. din București în Dosarul nr. 11.661/3/2011 al Curții de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 35D/2012.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, domnul Dan Stoicescu, cu împuternicire la dosar, care depune note scrise în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 23 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 11.661/3/2011, Curtea de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu cele ale art. 249 alin. (3) din același act normativ, excepție ridicată de Societatea Comercială „Cornelius Hotel Hospitality” — S.R.L. din București cu ocazia soluționării unei contestații împotriva unui act administrativ fiscal.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia consideră că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 56 alin. (2), deoarece „sarcina fiscală penalizatoare, în procent de 10%, este impusă unei persoane juridice care este în imposibilitatea de a efectua reevaluarea, dar este și în situația de a fi evacuată din imobil, prin oprirea furnizării utilităților (…) înainte de a se pronunța justiția”.
Curtea de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 118/2011.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu cele ale art. 249 alin. (3) din același act normativ, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.
Dispozițiile art. 253 alin. (6) au următorul conținut: „În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local/Consiliul General al Municipiului București între:
a) 10% și 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință;
b) 30% și 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referință.”
Dispozițiile art. 249 alin. (3) au următorul conținut: „Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, persoanelor juridice, altele decât cele de drept public, se stabilește taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri.”
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorul excepției invocă prevederile constituționale ale art. 56 alin. (2) referitor la așezarea justă a sarcinilor fiscale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia susține că textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece „sarcina fiscală penalizatoare, în procent de 10%, este impusă unei persoane juridice care este în imposibilitatea de a efectua reevaluarea, dar este și în situația de a fi evacuată din imobil, prin oprirea furnizării utilităților (…) înainte de a se pronunța justiția”.
Analizând aceste motive, Curtea constată că autoarea excepției nu a formulat o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci aduce în susținerea excepției chestiuni de fapt ce țin eventual de aplicarea legii.
În aceste condiții, Curtea constată că aspectele învederate de autoarea excepției nu intră în competența de soluționare a instanței de contencios constituțional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu cele ale art. 249 alin. (3) din același act normativ, excepție ridicată de Societatea Comercială „Cornelius Hotel Hospitality” — S.R.L. din București în Dosarul nr. 11.661/3/2011 al Curții de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2013.

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Marițiu