5 Decembrie, 2016

 

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

DECIZIA  Nr. 136

din 7 martie 2013

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală

 Augustin Zegrean — președinte
Aspazia Cojocaru— judecător
Acsinte Gaspar     — judecător
Petre Lăzăroiu— judecător
Mircea Ștefan Minea— judecător
Ion Predescu— judecător
Puskás Valentin Zoltán— judecător
Tudorel Toader— judecător
Afrodita Laura Tutunaru  — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Călin Valentin Toma în Dosarul nr. 5.790/204/2012 al Judecătoriei Câmpina și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.520D/2012.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece prin criticile formulate se solicită modificarea textului legal contestat.

CURTEA,

având  în  vedere  actele  și  lucrările  dosarului,  constată următoarele:
Prin Încheierea din 20 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 5.790/204/2012, Judecătoria Câmpina a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Călin Valentin Toma în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate potrivit procedurii prevăzute de art. 2781 din Codul de procedură penală.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece au în vedere numai soluțiile de neîncepere a urmăririi penale, scoatere, încetare sau clasare, fără a avea în vedere orice soluție de netrimitere în judecată astfel  cum  a  fost  confirmată  de  judecător  prin  procedura prevăzută de art. 2781 din Codul de procedură penală. Prin urmare, se limitează dreptul părții vătămate de a avea o cale de acces la justiție.
Judecătoria Câmpina opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece motivele invocate de autor tind la completarea dispozițiilor criticate.
Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere reținut, spre exemplu, în Decizia nr. 568 din 29 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 5 iulie 2012, în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoareleCurtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul  excepției  de  neconstituționalitate  îl  constituie dispozițiile art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins:
„După respingerea plângerii făcute conform art. 275—278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.”
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 referitor la Accesul liber la justiție și art. 53 referitor la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la Dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției solicită, în realitate, completarea dispozițiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, în sensul de a reglementa posibilitatea atacării în fața judecătorului nu numai a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, ci și a soluțiilor de netrimitere în judecată confirmate anterior de judecător. În speță prin sentința penală nr. 164 din 18 mai 2012 s-a admis plângerea formulată împotriva soluției de netrimitere în judecată, sens în care s-a dispus atât desființarea ordonanței parchetului dată de primul-procuror cu privire la infracțiunea de tulburare a folosinței locuinței prevăzută de art. 320 din Codul penal, cât și menținerea soluției procurorului cu privire la infracțiuni prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005. Drept urmare, dosarul a fost trimis la parchet pentru începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 320 din Codul penal. În cadrul acestor cercetări petentul a solicitat din nou extinderea cercetărilor pentru infracțiunile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005, deoarece prin sentința penală de mai sus judecătorul nu a precizat expres și în dispozitiv că menține soluția parchetului pentru aceste fapte. O asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale,  care,  conform  art.  2  alin.  (3)  din  Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului în sensul dorit de autor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Călin Valentin Toma în Dosarul nr. 5.790/204/2012 al Judecătoriei Câmpina.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 martie 2013.

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru