6 Decembrie, 2016

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

DECIZIA  Nr. 77

din 21 februarie 2013

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5803 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

Augustin Zegrean  — președinte
Aspazia Cojocaru— judecător
Acsinte Gaspar — judecător
Petre Lăzăroiu— judecător
Mircea Ștefan Minea— judecător
Iulia Antoanella Motoc  — judecător
Ion Predescu— judecător
Puskás Valentin Zoltán— judecător
Tudorel Toader— judecător
Cristina Teodora Pop— magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5803 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Lia Emima Anton, Daniel Valentin Chiorean și Lidia Ana Bălăiță în Dosarul nr. 17.890/211/2012 al Judecătoriei Cluj-Napoca — Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.571D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autorii excepției de neconstituționalitate au depus note scrise, prin care solicită admiterea acesteia și prezintă situația de fapt care stă la baza litigiului în cadrul căruia a fost invocată excepția de neconstituționalitate.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că textele criticate nu contravin normelor constituționale invocate de autorii acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 17.890/211/2012, Judecătoria Cluj-Napoca — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5803  alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Lia Emima Anton, Daniel Valentin Chiorean și Lidia Ana Bălăiță într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri vizând obligarea la plata unei amenzi civile.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin în esență că, în cazul agenților economici cu cifre de afaceri foarte mari, amenda maximă de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, reglementată prin textul criticat, este insuficientă pentru a-i determina pe aceștia să își execute obligațiile prevăzute în hotărâri judecătorești definitive ce constituie titluri executorii. Se arată că, dimpotrivă, acest nivel al amenzilor îi motivează pe debitori să plătească astfel de amenzi și să amâne pentru perioade nedeterminate plata creanțelor. În aceste condiții, creditorii în cauză se află în imposibilitatea de a pune în executare hotărârile judecătorești pronunțate în favoarea lor și de a-și recupera creanțele, fiindu-le încălcat liberul acces la justiție, reglementat prin norma constituțională de la art. 21 și prin art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Judecătoria Cluj-Napoca — Secția civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că stabilirea limitelor amenzilor civile este de competența exclusivă a legiuitorului care, în reglementarea acestui aspect, a avut în vedere criterii generale și nu situații particulare, de natura celei arătate de către autorii excepției. Se susține că textul criticat nu este de natură a încălca accesul liber la justiție, atâta vreme cât creditorii obligațiilor neexecutate pot solicita obligarea debitorilor la plata de daune-interese, cu valori considerabile, pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligațiilor, care, de altfel, ar putea reprezenta un mijloc de constrângere mai eficient decât aplicarea amenzilor civile.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textele criticate sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale care reglementează accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, conferind creditorilor mijloacele necesare pentru a-i convinge pe debitori să își îndeplinească obligațiile de a face. Se mai arată că, potrivit dispozițiilor alin. 2 al art. 5803 din Codul de procedură civilă din 1865, creditorii au dreptul de a cere obligarea debitorilor la plata de daune-interese pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neplata obligațiilor prevăzute la alin. 1 al aceluiași articol.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 5803 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 24 februarie 1948, care au următorul cuprins: „Dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 lei [20 RON conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 348/2004] la 500.000 lei [50 RON conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 348/2004], stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.”
Curtea reține că prevederile art. 5803 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, care constituie, conform încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate supuse analizei se regăsesc la art. 905 alin. (1) din Codul de procedură civilă în vigoare la data pronunțării prezentei decizii, într-o formulare similară.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea, având în vedere prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, potrivit cărora „dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare”, precum și Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a reținut că sintagma „în vigoare” din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, dar și că litigiul în cadrul căruia această excepție a fost invocată a fost soluționat prin pronunțarea unei hotărâri definitive și prin aplicarea în speță a dispozițiilor art. 5803 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, reține că textele legale anterior referite vor constitui obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate.
Se susține în esență că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 cu privire la accesul liber la justiție și dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică limitele daunelor pe care creditorul rău-platnic poate fi obligat să le plătească statului, pentru fiecare zi de întârziere, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, pretinzând că aceste limite, stabilite de legiuitor de la 

20 lei la 50 lei, ar fi, în cazul operatorilor economici cu cifre de afaceri ridicate — cum este și cazul Societății Comerciale Compania de Apă Someș — S.A. din Cluj-Napoca, prea mici pentru a-și atinge scopul, respectiv acela de a-i determina pe aceștia să își execute obligațiile.

Curtea reține că stabilirea limitelor amenzilor civile este de competența exclusivă a legiuitorului care, având în vedere scopul acestora, poate opta între mai multe sisteme de reglementare a amenzilor civile, respectiv, în funcție de veniturile sau cifra de afaceri a debitorului, procentual sau ca sumă fixă. Această opțiune a legiuitorului este necenzurabilă și ține de politica adoptată și de contextul socio-economic existent, fiind necesar a fi rațională, efectivă și disuasivă în raport cu finalitatea urmărită, aceea de a asigura plata de către debitori a creanțelor exigibile.

Curtea constată, de asemenea, că textul criticat vine în concurs cu dispozițiile alineatului imediat următor, respectiv ale art. 5803 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, care prevăd dreptul creditorului de a cere obligarea debitorului la plata de daune-interese pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea acelorași obligații pentru care este obligat, conform alineatului precedent, la plata amenzii civile.

Totodată, Curtea observă că opțiunea legiuitorului în stabilirea limitelor sau a cuantumului amenzilor este rezultatul aprecierii de către acesta a unui raport echitabil între interesul individual al debitorilor și cel public.

Curtea reține, de asemenea, că autorul excepției face trimitere, în subsidiar, la modalitatea de aplicare a textului criticat de către instanța de judecată. Însă, aceasta din urmă nu poate stabili amenzi civile prin raportare la situații particulare, ci prin aplicarea unor norme ce trebuie să prevadă limite minime și maxime ale acestora, procedând, în fiecare caz, la individualizare amenzilor aplicate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5803 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Lia Emima Anton, Daniel Valentin Chiorean și Lidia Ana Bălăiță în Dosarul nr. 17.890/211/2012 al Judecătoriei Cluj-Napoca — Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2013.


PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop