10 Decembrie, 2016

Augustin Zegrean— președinte
Aspazia Cojocaru— judecător
Acsinte Gaspar— judecător
Petre Lăzăroiu— judecător
Mircea Ștefan Minea — judecător
Tudorel Toader— judecător
Puskás Valentin Zoltán  — judecător
Patricia Marilena Ionea  — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Lioara Alexandriuc, Didina Balcan, Viorica Borș, Eugenia Burlacu, Ileana Costea, Valentin Cuciurean — tutore pentru Delia Cuciurean și Claudiu Cuciurean —, Melentina Epure, Viorica Funduianu, Ileana Grămadă, Natalia Harabagiu, Ileana Holeiciuc, Aneta Jauca, Otilia Mihai, Maria Niculiță, Maria Palade, Carmen Burduja, Eugenia Rățoi, Didina Sfichi și Viola Văcuș în Dosarul nr. 11.446/86/2011 al Curții de Apel Suceava — Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.573D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, dar și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin Cauza Frimu și alții contra României.

CURTEA,

având  în  vedere  actele  și  lucrările  dosarului,  constată următoarele:
Prin Încheierea din 13 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 11.446/86/2011, Curtea de Apel Suceava — Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Excepția a fost ridicată de Lioara Alexandriuc, Didina Balcan, Viorica Borș, Eugenia Burlacu, Ileana Costea, Valentin Cuciurean — tutore pentru Delia Cuciurean și Claudiu Cuciurean, Melentina Epure, Viorica Funduianu, Ileana Grămadă, Natalia Harabagiu, Ileana Holeiciuc, Aneta Jauca, Otilia Mihai, Maria Niculiță, Maria Palade, Carmen Burduja, Eugenia Rățoi, Didina Sfichi și Viola Văcuș cu prilejul soluționării recursului formulat de Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva Sentinței civile nr. 2.793 din 23 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Suceava — Secția civilă în Dosarul nr. 11.446/86/2011.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că în temeiul Legii nr. 119/2010 s-a dispus recalcularea pensiilor de serviciu de care beneficia personalul auxiliar din justiție, ceea ce a avut ca efect reducerea substanțială a cuantumului pensiei, fără a se prevedea însă plata unor despăgubiri. Astfel, această măsură a echivalat cu o naționalizare interzisă de lege, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 567/2004 și ale Hotărârii Guvernului nr. 290/2005, care reglementau acordarea pensiilor de serviciu, nu fuseseră abrogate. Au existat, prin urmare, două reglementări paralele, total opuse. De asemenea, susțin că, în mod discriminatoriu, anumite categorii de persoane, precum cadrele militare sau polițiștii, au beneficiat de o modalitate mai favorabilă de recalculare a pensiilor. Mai mult, discriminarea a fost extinsă ca urmare a Deciziei nr. 297 din 27 martie 2012, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor legale care dispuneau transformarea pensiilor de serviciu ale consilierilor de conturi în pensii contributive, reținând că această categorie de persoane este asimilată ca statut magistraților și trebuie să beneficieze de un tratament juridic asemănător. Or, autorii excepției consideră că personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor se află în aceeași situație, având aceleași interdicții și incompatibilității ca și magistrații. Mai arată că prin art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 s-a dispus abrogarea Legii nr. 567/2004, dar nu și a Hotărârii Guvernului nr. 290/2005, care continuă să fie în vigoare.
Curtea de Apel Suceava — Secția I civilă  consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, arată că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, dispoziții potrivit cărora: „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [...]
f) art. 68, art. 681  alin. (2) și art. 682 —684  din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare.”
Autorii excepției de neconstituționalitate invocă încălcarea următoarelor texte din Constituție: art. 14 privind capitala României, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile și art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor.
Curtea, având în vedere motivarea excepției de neconstituționalitate, apreciază că autorii acesteia au avut în vedere prevederile art. 44 din Constituție, referitoare la dreptul de proprietate privată, iar nu prevederile constituționale ale art. 14.
De asemenea, în mod indirect, invocă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție prin critica referitoare la încălcarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010.
Totodată, autorii excepției de neconstituționalitate invocă prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la interzicerea discriminării.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că unele dintre criticile invocate se referă la dispozițiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, iar nu la dispozițiile art. 296 lit. f) din Legea nr. 263/2010. Astfel, așa cum arată înșiși autorii excepției, recalcularea pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate din justiție s-a dispus prin dispozițiile art. 1 lit. c), art. 3 și art. 4 din Legea nr. 119/2010, fiind reglementată în detaliu prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)—h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 29 iulie 2010. Ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)—h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, s-a dispus revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)—h) din Legea nr. 119/2010, care au făcut obiectul recalculării. Asupra constituționalității acestor prevederi de lege Curtea s-a pronunțat prin mai multe decizii, așa cum sunt Decizia nr. 1.269 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 25 noiembrie 2011, ori Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012.
Prin urmare, nu dispozițiile art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 sunt cele care au dispus recalcularea pensiilor de serviciu potrivit principiului contributivității, astfel că nu poate fi reținută critica privind încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la neretroactivitatea legii civile și la dreptul de proprietate.
De asemenea, criticile referitoare la existența unui paralelism între reglementarea Legii nr. 119/2010 și a Hotărârii Guvernului nr. 737/2010, pe de o parte, și dispozițiile Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, și Hotărârea Guvernului nr. 290/2005 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 20 aprilie 2005, pe de altă parte, nu se referă la conținutul textului de lege care face obiectul controlului de constituționalitate, astfel că nu pot fi supuse acestui control în prezenta cauză.
Totodată, criticile referitoare la existența unui tratament juridic mai favorabil aplicabil anumitor categorii de persoane sub aspectul recalculării pensiilor de serviciu, așa cum sunt cadrele militare și polițiștii, au în vedere conținutul dispozițiilor Legii nr. 119/2010, ale Hotărârii Guvernului nr. 737/2010, ale Hotărârii Guvernului nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 

28 iulie 2010, respectiv ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.  81 din 31 ianuarie 2011. Prin urmare, nici această critică nu poate fi supusă analizei instanței de contencios constituțional în prezenta cauză.

În ceea ce privește textul de lege care constituie obiect al excepției de neconstituționalitate, autorii excepției arată că acesta nu abrogă și prevederile Hotărârii Guvernului nr. 290/2005, astfel că există în continuare două reglementări paralele, contradictorii. De asemenea, susțin că dispozițiile de lege criticate instituie un tratament mai favorabil diferit între două categorii de persoane aflate în situații identice, respectiv magistrații și personalul auxiliar din justiție.

Referitor la prima critică de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta pune în discuție, în realitate, conformitatea prevederilor de lege criticate cu dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispoziții potrivit cărora „(1) În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere.

(2) În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.”

Curtea apreciază că această critică nu este întemeiată. Astfel, aplicabilitatea normelor secundare emise în aplicarea legilor se află într-o strânsă legătură cu perioada de activitate a legii, neputându-se concepe supraviețuirea normei subordonate după abrogarea ori încetarea aplicabilității celei superioare. Pentru a evita însă orice confuzie cu privire la legislația în vigoare aplicabilă unei anumite materii, legiuitorul a prevăzut în art. 64 alin. (5) din Legea nr. 24/2000, că „Dacă o normă de nivel inferior, cu același obiect, nu a fost abrogată expres de actul normativ de nivel superior, această obligație îi revine autorității care a emis prima actul”. Chiar dacă abrogarea actelor normative secundare nu are loc în același timp cu abrogarea celor superioare, în aplicarea cărora au fost emise, nu se poate considera că ele continuă să își producă efectele, menținând o reglementare paralelă, diferită de cea instituită prin noile prevederi în vigoare.

În ceea ce privește invocarea, în susținerea excepției, a Deciziei nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, în considerentele acesteia Curtea a avut în vedere următoarele aspecte:

a) după adoptarea Deciziei nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 

28 iunie 2010, din punct de vedere constituțional, s-a deschis posibilitatea de a aprecia dacă există o similitudine între statutul constituțional și legal al magistraților și cel al altor categorii socioprofesionale, fapt ce le-ar îndritui pe acestea din urmă sau unele dintre acestea la încasarea unei pensii de serviciu similar magistraților;

b) autorul excepției a fost o persoană care a exercitat funcția de consilier de conturi în cadrul Curții de Conturi și, în consecință, Curtea a analizat dacă există o similitudine între statutul constituțional și legal al consilierilor de conturi și cel al 

magistraților; în cazul constatării existenței unei asemenea similitudini, consilierii de conturi urmează a beneficia de un tratament juridic similar cu magistrații în privința acordării beneficiului pensiei de serviciu;
c) Curtea, observând că atât consilierii de conturi, cât și judecătorii sunt independenți în exercitarea funcției, respectiv a mandatului lor, și inamovibili pe durata exercitării acestora, a concluzionat că statutul consilierilor de conturi este similar cu cel al judecătorilor, fapt care justifică acordarea unei pensii de serviciu consilierilor de conturi similar judecătorilor.
Or, situația din prezenta cauză nu este similară și cu atât mai puțin identică cu cea din decizia invocată de autorii prezentei excepții de neconstituționalitate în susținerea acesteia, Curtea neputând reține considerentele respective în cauza de față. Astfel, statutul consilierilor de conturi este diferit de cel al personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, aspect ce decurge în mod expres din prevederile constituționale ale art. 140 alin. (1).

Chiar dacă personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor este supus anumitor interdicții și incompatibilități, aceștia nu beneficiază de statutul magistraților în calitate de categorie generică, fapt ce rezultă din dispozițiile Legii nr. 567/2004.

Totodată, Curtea observă că dreptul la pensie este reglementat și cuprins în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială rezultat din art. 47 alin. (2) din Constituție, aspect reținut și în jurisprudența sa anterioară, spre exemplu în Decizia nr. 533 din 22 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 

24 iulie 2012.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,1

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Lioara Alexandriuc, Didina Balcan, Viorica Borș, Eugenia Burlacu, Ileana Costea, Valentin Cuciurean — tutore pentru Delia Cuciurean și Claudiu Cuciurean —, Melentina Epure, Viorica Funduianu, Ileana Grămadă, Natalia Harabagiu, Ileana Holeiciuc, Aneta Jauca, Otilia Mihai, Maria Niculiță, Maria Palade, Carmen Burduja, Eugenia Rățoi, Didina Sfichi și Viola Văcuș în Dosarul nr. 11.446/86/2011 al Curții de Apel Suceava — Secția I civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 martie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

1 A se vedea opinia separată de la Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.