5 Decembrie, 2016

Augustin Zegrean— președinte
Aspazia Cojocaru — judecător
Acsinte Gaspar— judecător
Petre Lăzăroiu   — judecător
Mircea Ștefan Minea— judecător
Iulia Antoanella Motoc— judecător
Ion Predescu— judecător
Puskás Valentin Zoltán — judecător
Tudorel Toader — judecător
Cristina Teodora Pop        — magistrat-asistent

 Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865,   excepție   ridicată   de   Ionel   Varogea   în  Dosarul nr. 1.572/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 București, și care formează     obiectul     Dosarului     Curții     Constituționale nr. 1.537D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, făcând trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie și arătând că nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 14 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.572/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 453 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, excepție ridicată de Ionel Varogea într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că, întrucât art. 284 din Codul muncii stabilește competența de soluționare a conflictelor de muncă în favoarea tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul și din moment ce la stabilirea acestei competențe a fost avută în vedere tocmai facilitarea liberului acces la justiție al salariatului, în condițiile în care titlul executoriu este emis de instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul, este nedrept ca executarea să se facă la sediul debitorului sau al terțului proprit. Se mai arată că sediul S.C. Petrom S.A. este unic, fiind situat în București, motiv pentru care toți salariații creditori sunt obligați să se deplaseze în această localitate pentru a obține plata creanțelor pe care le dețin. Totodată, se susține că, prin textele criticate, sunt favorizate organele de executare silită de la sediul debitorului, adică din București.
Judecătoria Sectorului 1 București opinează că dispozițiile criticate sunt constituționale, arătând că acestea nu contravin prevederilor art. 16 din Constituție, întrucât se aplică în egală măsură tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută de ipoteza art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, fără nicio distincție pe criterii arbitrare. Se susține, de asemenea, că textele criticate nu limitează accesul liber la justiție, necontravenind prevederilor art. 21 din Constituție și nici celor ale art. 6 din Convenție, întrucât acestea stabilesc competența materială și teritorială în vederea soluționării cererii creditorului de înființare a propririi și că, în acest sens, creditorul are posibilitatea de a alege între două birouri execuționale deopotrivă competente, cel de la domiciliul sau de la sediul debitorului și, respectiv, cel de la domiciliul sau de la sediul terțului proprit.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 24 februarie 1948, care au următorul cuprins: „Poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.”
Curtea reține că prevederile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, care constituie, conform încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate supuse analizei se regăsesc la art. 781 alin. 1 din Codul de procedură civilă, într-o formulare similară.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea, având în vedere prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, potrivit cărora „dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare”, precum și Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a reținut că sintagma „în vigoare” din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992   privind   organizarea   și   funcționarea   Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, dar și că judecarea litigiului în cadrul căruia această excepție a fost invocată a fost continuată după data sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, fiind aplicate în speță a dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, reține că textele legale anterior referite vor constitui obiectul prezentei excepții.
Se susține, în esență, că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în drepturi și ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) cu privire la accesul liber la justiție, precum și dispozițiilor art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, prin raportare la aceleași critici de neconstituționalitate, prin numeroase decizii, ca de exemplu, Decizia nr. 473 din 8 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2012, Decizia nr. 273 din 21 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 aprilie 2006, și Decizia nr. 102 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2011, prin care a reținut că textul de lege criticat stabilește competența materială și teritorială pentru soluționarea cererii creditorului de înființare a popririi. Astfel, legea atribuie competența materială de a dispune înființarea popririi executorului judecătoresc, creditorul având a alege între două birouri execuționale deopotrivă  competente,  cel  de  la  domiciliul  sau  sediul debitorului, respectiv cel de la domiciliul sau sediul terțului poprit. Reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul atribuțiilor sale, astfel cum sunt determinate prin dispozițiile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, potrivit cărora competența, procedura de judecată, inclusiv procedura executării silite, precum și căile de atac sunt prevăzute numai prin lege. Curtea a constatat că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută de ipoteza normei, fără nicio distincție sau în considerarea altor criterii, și anume creditorii deținători ai unui titlu executoriu care solicită executorului judecătoresc înființarea popririi. De asemenea, Curtea a considerat că este neîntemeiată și critica autorilor excepției potrivit căreia reglementarea dedusă controlului îngrădește accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care art. 399 din Codul de procedură civilă din 1865 prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, oferind toate garanțiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi.

Pentru motivele expuse mai sus, Curtea nu a putut reține nici încălcarea prevederilor europene cuprinse în art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Ionel Varogea în Dosarul nr. 1.572/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop