3 Decembrie, 2016

Augustin Zegrean — președinte
Aspazia Cojocaru  — judecător
Acsinte Gaspar— judecător
Petre Lăzăroiu— judecător
Mircea Ștefan Minea— judecător
Ion Predescu— judecător
Puskás Valentin Zoltán— judecător
Tudorel Toader— judecător
Irina Loredana Gulie — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ilie Guță în Dosarul nr. 1.766/1.259/2010* al Curții de Apel Pitești — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.601D/2012.
La apelul nominal se prezintă autorul excepției, personal, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că textul de lege criticat încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi, deoarece prevede obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru, în situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare aceasta nu a fost plătită în cuantumul legal, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu. Se arată că, în faza procesuală a căilor de atac, justițiabilul nu a cunoscut valoarea taxei judiciare de timbru încă de la sesizarea instanței de judecată, când avea posibilitatea să își retragă cererea. În cazul judecății în primă instanță, însă, justițiabilii au posibilitatea să opteze, în funcție de posibilitățile financiare de care dispun, între a nu plăti taxa judiciară de timbru, cu sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată, sau a continua procesul, plătind taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, arată că situațiile prezentate de autorul excepției de neconstituționalitate nu sunt analoage, astfel încât soluțiile legislative incidente sunt diferite. Arată că legea prevede posibilitatea părții care a căzut în pretenții de a solicita o reeșalonare a plății taxelor de timbru și a cheltuielilor de judecată, în cadrul unei contestații la executare.

CURTEA,

având  în  vedere  actele  și  lucrările  dosarului,  constată următoarele:
Prin Decizia nr. 64/A-C din 21 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.766/1.259/2010*, Curtea de Apel Pitești — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ilie Guță într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni revocatorii.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederea legală criticată instituie un tratament juridic discriminatoriu între justițiabili în ceea ce privește plata taxei judiciare de timbru. În acest sens, se arată că, în cazul judecății în primă instanță, justițiabilii au posibilitatea să opteze, în funcție de posibilitățile financiare de care dispun, raportate la scopul urmărit prin declanșarea procesului judiciar, între a nu plăti taxa judiciară de timbru, cu sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată, sau a continua procesul, plătind taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit.
Dimpotrivă, în cazul în care instanța de judecată învestită cu soluționarea unei căi de atac constată că prima instanță a stabilit un cuantum mai mic al taxelor de timbru, obligă partea căzută în pretenții la achitarea taxelor judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanța superioară, fără a exista posibilitatea de a opta pentru neplata acestora și renunțarea la judecată, ceea ce contravine, în opinia autorului excepției de neconstituționalitate, și principiului constituțional referitor la ocrotirea proprietății private.
De asemenea, se mai susține că prevederea legală criticată instituie un tratament juridic inegal între stat, pe de o parte, și părțile unui proces civil, pe de altă parte, deoarece statul beneficiază de un control al cuantumului taxelor judiciare de timbru, exercitat din oficiu de către instanța învestită cu soluționarea unei căi de atac, în vreme ce părțile unui proces judiciar pot cere doar reexaminarea acestora, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, la aceeași instanță.
Se solicită eliminarea prevederilor legale criticate, astfel încât taxa judiciară de timbru să fie stabilită sau, eventual, reexaminată de prima instanță de judecată, fără a putea exista posibilitatea modificării cuantumului acesteia pe tot parcursul judecării procesului, cu excepția cazului în care se modifică obiectul sau se majorează valoarea obiectului cererii de chemare în judecată.
Curtea de Apel Pitești — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că obligația justițiabililor de a timbra cererile formulate în justiție este în concordanță cu îndatorirea cetățenilor de a contribui prin taxe și impozite la suportarea cheltuielilor publice, fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul egalității în drepturi, având în vedere că această obligație revine tuturor celor care se adresează justiției, excepțiile fiind strict prevăzute de lege.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale, arătând că acestea se aplică tuturor persoanelor aflate în situația reglementată prin ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, în acord și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu  hotărârea  pronunțată  în  Cauza  Marcks  împotriva Belgiei. Astfel, reglementarea legală criticată exprimă opțiunea legiuitorului, în considerarea situației obiectiv diferite în care se află anumite categorii de justițiabili. În ceea ce privește susținerile privind tratamentul preferențial instituit prin norma legală criticată, în favoarea intereselor statului, arată că dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție consacră numai egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, raporturile juridice dintre stat și cetățean nefiind raporturi de egalitate, ci de drept public. Prevederea legală criticată nu contravine protecției constituționale a proprietății private, cu atât mai mult cu cât art. 1 paragraful 2 cuprins în Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale acordă dreptul statelor de a adopta legile necesare pentru a asigura plata impozitelor, a altor contribuții sau a amenzilor, astfel încât textul de lege criticat instituie obligația justițiabilului de a plăti taxele judiciare de timbru stabilite de către instanța de judecată.
Președinții  celor  două  Camere  ale  Parlamentului și
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, potrivit cărora: „(5) În situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu. Executarea silită a hotărârii se va efectua prin organele de executare ale unităților teritoriale subordonate Ministerului Finanțelor Publice în a căror rază teritorială își are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislației privind executarea silită a creanțelor bugetare.”
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și a autorităților publice, art. 20 — Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 — Accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, art. 124 alin. (2) referitor la caracterul unic, imparțial și egalitar al justiției și art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietății private.
De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 — Dreptul la un proces echitabil, art. 17 — Interzicerea abuzului de drept, art. 18 — Limitarea folosirii restrângerii drepturilor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1 — Protecția proprietății din Primul Protocol adițional la aceeași convenție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește constituționalitatea obligației de plată a taxelor judiciare, Curtea Constituțională s-a pronunțat în mod constant, statuând că accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea acesteia și nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție, în acord și cu dispozițiile art. 56 din Legea fundamentală, potrivit cărora cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii, la cheltuielile publice.
De asemenea, Curtea a constatat că atât obligația de plată a taxelor judiciare, cât și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora (a se vedea, cu titlu exemplificativ, deciziile nr. 87 din 27 februarie 2003, nr. 155 din 17 martie 2005, nr. 925 din 18 octombrie 2007, nr. 1.306 din 2 decembrie 2008, nr. 808 din 19 mai 2009, nr. 390 din 13 aprilie 2010 sau nr. 569 din 3 mai 2011, nr. 387 din 9 mai 2005, nr. 786 din 20 noiembrie 2007, nr. 873 din 23 decembrie 2008, nr. 428 din 23 iunie 2009, nr. 332 din 19 mai 2010 și, respectiv, nr. 465 din 4 iulie 2011).
În prezenta cauză, autorul excepției de neconstituționalitate susține, în esență, că textul de lege criticat instituie un tratament juridic discriminatoriu între justițiabili în ceea ce privește plata taxei judiciare de timbru, deoarece se poate renunța la plata acestei taxe doar în fața primei instanțe de judecată, cu consecința anulării cererii de chemare în judecată, în vreme ce, în cadrul soluționării unei căi de atac, achitarea taxei judiciare de timbru de către partea căzută în pretenții este obligatorie.
Potrivit textului de lege criticat, atunci când constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare va dispune obligarea părții care a căzut în pretenții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu.
Curtea constată că obligativitatea achitării taxelor judiciare de timbru, fără a mai exista posibilitatea neîndeplinirii acestei obligații de plată, cu consecința anulării acțiunii sau a cererii, este rezultatul firesc al derulării procesului, fiind echitabil ca, la finalul unui proces judiciar, partea care a căzut în pretenții să fie obligată la plata taxelor judiciare de timbru, ca expresie a contribuției justițiabilului la realizarea serviciului public al justiției, în acord cu obligația constituțională reglementată prin art. 56 din Legea fundamentală. Din acest punct de vedere este evident că persoana care nu a beneficiat de realizarea actului de justiție, renunțând la declanșarea procesului judiciar, prin neplata taxelor judiciare de timbru aferente, se află într-o situație juridică diferită de cea a justițiabilului care a fost implicat în proces, beneficiind de examinarea cauzei sale sub aspectele legalității și temeiniciei de către o instanță de judecată, inclusiv în cadrul soluționării căilor de atac, astfel încât și regimul juridic al plății taxelor judiciare de timbru nu poate fi decât diferit.
Instanța de judecată controlează, din oficiu, cuantumul taxei judiciare de timbru, obligând partea să plătească valoarea acesteia, fie în cuantum fix, în cazul cererilor neevaluabile în bani, fie în cuantumul stabilit în funcție de valoarea obiectului cererii, în situația cererilor evaluabile în bani. Din acest punct de vedere, Curtea constată că timbrarea acțiunii este o cerință imperativă a legii, judecătorul neputând soluționa o cerere fără a constata în prealabil valabilitatea efectuării plății taxei de timbru aferente valorii obiectului cererii de chemare în judecată.
Autorul excepției mai susține că prevederea legală criticată instituie un tratament juridic inegal între stat, pe de o parte, și părțile unui proces civil, pe de altă parte, deoarece statul beneficiază de un control al cuantumului taxelor judiciare de timbru, exercitat din oficiu de către instanța învestită cu soluționarea unei căi de atac, în vreme ce părțile unui proces judiciar pot cere doar reexaminarea acestora, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, la aceeași instanță.
În legătură cu acest aspect, Curtea constată că, în acord cu jurisprudența sa, spre exemplu, Decizia nr. 215 din 7 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 27 martie 2000, principiul constituțional al egalității în drepturi privește egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, și nu se referă la egalitatea acestora cu autoritățile publice.
De altfel, Curtea constată că actul normativ criticat reglementează în mod simetric posibilitatea modificării cuantumului taxelor judiciare de timbru, atât în fața primei instanțe, instituind posibilitatea reexaminării acestora, potrivit art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, cât și în cadrul fazei procesuale a căilor de atac, când, potrivit textului de lege criticat în prezenta cauză, instanța de judecată poate dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, atunci când constată că în fazele procesuale anterioare cuantumul taxei de timbru nu a fost plătit în mod legal.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1—3, al art. 11 alin. (l) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA  CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ilie Guță în Dosarul nr. 1.766/1.259/2010* al Curții de Apel Pitești — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 martie 2013.

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie