4 Decembrie, 2016

Augustin Zegrean— președinte
Aspazia Cojocaru — judecător
Acsinte Gaspar— judecător
Petre Lăzăroiu — judecător
Mircea Ștefan Minea— judecător
Iulia Antoanella Motoc  — judecător
Ion Predescu— judecător
Puskás Valentin Zoltán— judecător
Tudorel Toader  — judecător
Valentina Bărbățeanu  — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a  prevederilor  art.  19  alin.  (3)  din  Ordonanța  Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială „Way Media” — S.R.L. din București în Dosarul nr. 15.736/299/2011 al Judecătoriei Cluj- Napoca — Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.462D/2012 al Curții Constituționale.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, apreciind că nu se impune reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, reprezentată de Decizia nr. 287 din 27 martie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 24 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 15.736/299/2011, Judecătoria Cluj-Napoca — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială „Way Media” — S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces- verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat permite abuzul de drept și arbitrarul. Arată că, de vreme ce, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravențiile sunt incluse în sfera acuzațiilor de natură penală la care se referă art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sarcina probei trebuie să revină organului constatator, cu respectarea principiului legalității probelor. În această situație, procesul-verbal trebuie obligatoriu să fie semnat și de un martor-asistent. Rolul martorului-asistent nu este de a depune mărturie cu privire la faptă, ci de a susține corectitudinea întocmirii procesului-verbal de contravenție, sub aspect procedural.
Judecătoria Cluj-Napoca — Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Precizează că textul de lege criticat are în vedere ipoteza în care în mod obiectiv nu există posibilitatea prezenței unui martor. Subliniază că orice neajuns procedural anterior sesizării instanței este suplinit prin numeroasele garanții procesuale din faza de judecată, instanța fiind cea care face cenzura de rigoare a actului dedus judecății.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens cele statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, respectiv deciziile nr. 287 din 27 martie 2012 sau nr. 584 din 5 iunie 2012.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt constituționale, precizând că își menține punctul de vedere reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 676 din 15 decembrie 2005, nr. 299 din 11 martie 2008 și nr. 584 din 5 iunie 2012.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, care au următoarea redactare: „(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.”
În opinia autorului excepției, sunt nesocotite dispozițiile art. 24 alin. (1) din Constituție care garantează dreptul la apărare și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.353 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 9 decembrie 2010, în acord cu jurisprudența sa anterioară, Curtea a reținut caracterul constituțional al prevederilor art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. În acest sens, a observat că, prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, s-a reținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii adevărului.
De asemenea, prin Decizia nr. 287 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 1 iunie 2012, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate stabilesc o regulă de procedură clară, precisă, de natură să ofere suficiente garanții care să împiedice încheierea abuzivă a procesului-verbal fără participarea contravenientului și să protejeze dreptul la un proces echitabil al acestuia.
În cauza de față își mențin valabilitatea atât cele statuate prin considerentele deciziilor menționate, cât și soluția pronunțată de instanța de control constituțional cu acele prilejuri.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială „Way Media” — S.R.L. din București în Dosarul nr. 15.736/299/2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca — Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2013.

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbățeanu