6 Decembrie, 2016

Augustin Zegrean— președinte
Aspazia Cojocaru — judecător
Acsinte Gaspar— judecător
Petre Lăzăroiu— judecător
Mircea Ștefan Minea— judecător
Iulia Antoanella Motoc — judecător
Ion Predescu— judecător
Puskás Valentin Zoltán— judecător
Tudorel Toader— judecător
Claudia-Margareta Krupenschi — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor „art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, raportat la art. 28 alin. (1) din aceasta și la art. 322 din Codul de procedură civilă”, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Timișoara — Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1.893/59/2011 și care formează obiectul Dosarului nr. 1.169D/2012 al Curții Constituționale.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Acesta arată că, prin Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de recurs, cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, atunci când nu evocă fondul cauzei. Întrucât această decizie a fost pronunțată ulterior sesizării Curții cu prezenta cauză, solicită respingerea, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 26 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.893/59/2011,  Curtea  de  Apel  Timișoara  —  Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor „art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, raportat la art. 28 alin. (1) din aceasta și la art. 322 din Codul de procedură civilă”, excepție ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire a unei decizii civile prin care a fost respinsă, însă nu pe fond, acțiunea în recurs formulată într-o cauză privind restituirea taxei pe poluare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța de judecată arată că în speța de față se pune problema invocării din oficiu a inadmisibilității revizuirii pentru neîndeplinirea condiției evocării fondului prin hotărârea recurată. Or, în acest context, se impune evaluarea eventualei neconstituționalități a dispozițiilor art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, raportat la art. 28 alin. (1) din aceasta și la art. 322 din Codul de procedură civilă, având în vedere considerentele și dispozitivul Deciziei nr. 233 din 15 februarie 2011 prin care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătorești prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi și libertăți fundamentale, încălcări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. similare între cazul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 9 din
Codul de procedură civilă și cel reglementat de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în sensul că, în ambele cazuri, revizuirea se întemeiază pe constatarea că o hotărâre irevocabilă pronunțată de o instanță română este contrară unor reglementări internaționale obligatorii pentru statul român — respectiv Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în cazul art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă, și dreptului Uniunii Europene, în cazul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Dispozițiile de lege atacate încalcă obligația respectării dreptului Uniunii Europene și principiul priorității acestuia față de reglementările interne, prevăzute de art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, dar și obligația generală a statului român de a respecta dispozițiile cuprinse în tratatele ratificate de statul român, prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea fundamentală. Or, România a ratificat, prin Legea nr. 157/2005, Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, iar art. 4 alin. 3 teza a doua din Tratatul privind Uniunea Europeană, instituind principiul cooperării loiale, prevede că „statele membre adoptă orice măsură generală sau specială pentru asigurarea îndeplinirii obligațiilor care decurg din tratate sau care rezultă din actele instituțiilor Uniunii.”
Prin urmare, impunerea condiției evocării fondului în cererile de revizuire întemeiate pe o pretinsă încălcare a dreptului Uniunii Europene apare ca excesivă, în condițiile în care o asemenea încălcare poate fi săvârșită și prin hotărâri care nu evocă fondul cauzei, neexistând, așadar, vreo justificare pentru crearea unui regim distinct de admisibilitate a revizuirii pe acest motiv. Instanța de judecată admite că revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu este condiționată de pronunțarea de către Curtea Europeană de Justiție a unei hotărâri prin care să se rețină încălcarea dreptului Uniunii Europene în speță, însă aceasta este o condiție ce nu privește admisibilitatea cererii de revizuire, ci temeinicia acesteia.
Referitor la faptul că, în prezent, dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt abrogate prin Legea nr. 299/2011, instanța de judecată mai precizează că în cauză devin incidente considerentele și dispozitivul Deciziei Curții Constituționale nr. 766    din    15    iunie    2011,    astfel    că    excepția    de neconstituționalitate este admisibilă.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului, făcând referire la opinia exprimată în Dosarul nr. 677D/2012 al Curții Constituționale, apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În urma declarării ca neconstituționale a prevederilor art. 21 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004, Parlamentul avea obligația, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, de a pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. În exercitarea funcției sale legislative, ca unică autoritate legiuitoare a țării, Parlamentul poate decide să nu mai reexamineze legea sau dispozițiile din conținutul ei declarate ca neconstituționale și să le scoată din circuitul civil. Ca atare, Parlamentul a adoptat Legea nr. 299/2011 prin care au fost abrogate prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Or, potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului.
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare din oficiu, prevederile art. 21 alin. (2)  teza  întâi  din  Legea  contenciosului  administrativ nr. 554/2004, raportat la art. 28 alin. (1) din aceasta și la art. 322 din Codul de procedură civilă. Curtea observă că, în realitate, dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 322 din Codul de procedură civilă constituie cadrul legislativ în care se interpretează dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, astfel încât va reține ca obiect al excepției invocate aceste din urmă dispoziții. Prevederile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, abrogate la data sesizării Curții Constituționale prin articolul unic din Legea nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 22 decembrie 2011, aveau următorul conținut:
„(2) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.(…)”
Normele constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 11 alin. (1) referitoare la obligația statului român de a îndeplini întocmai și cu bună-credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, ale art. 148 alin. (2) referitoare la principiul priorității de aplicare a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu, față de dispozițiile contrare din legile interne, și ale art. 148 alin. (4) privind atribuția Parlamentului, Președintelui României, Guvernului și autorității judecătorești de garantare a ducerii la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2). Totodată, sunt invocate dispozițiile art. 4 alin. (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (versiunea consolidată), publicată în Jurnalul Oficial C 326 din 26 octombrie 2010, text care reglementează principiul cooperării loiale dintre Uniune și statele membre, precum și obligația pozitivă a statelor membre de a adopta orice măsură generală sau specială pentru asigurarea îndeplinirii obligațiilor care decurg din tratate sau care rezultă din actele instituțiilor Uniunii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 29 ianuarie 2013, Curtea Constituțională a constatat, printre altele, că prevederile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de recurs, cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, atunci când nu evocă fondul cauzei.
Prezenta excepție de neconstituționalitate este invocată din oficiu de aceeași instanță judecătorească ce a sesizat Curtea Constituțională și cu excepția de neconstituționalitate soluționată prin decizia de mai sus. Excepția de față este motivată, în esență, din perspectiva încălcării, prin dispozițiile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 554/2004, a acelorași norme fundamentale invocate și în cauza în care Curtea a constatat neconstituționalitatea acestui text legal.
Având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,  potrivit  cărora  „nu  pot  face  obiectul  excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale”, raportat la împrejurarea că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată anterior pronunțării Deciziei nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, rezultă că aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
Instanța de judecată urmează ca, în virtutea prevederilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, să respecte deciziile Curții Constituționale în procesul de aplicare și interpretare a legislației incidente în speța dedusă soluționării, atât sub aspectul dispozitivului, cât și al considerentelor pe care acestea se sprijină. De aceea, de principiu, chiar dacă excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale — de exemplu, Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, și Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012 — deciziile anterioare de constatare a neconstituționalității reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă sau art. 509 pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Timișoara — Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1.893/59/2011.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2013.

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi