10 Decembrie, 2016

Augustin Zegrean— președinte
Aspazia Cojocaru— judecător
Acsinte Gaspar— judecător
Petre Lăzăroiu— judecător
Mircea Ștefan Minea  — judecător
Iulia Antoanella Motoc— judecător
Ion Predescu — judecător
Puskás Valentin Zoltán— judecător
Tudorel Toader— judecător
Claudia-Margareta Krupenschi — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind  aprobarea  Ordonanței  de  urgență  a  Guvernului nr. 7/2008  pentru  modificarea  și  completarea  Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepție ridicată de Societatea Comercială Solibon — S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 10.583/111/2010 al Tribunalului Bihor — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 1.088D/2012 al Curții Constituționale.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că textul de lege criticat reprezintă garanții concrete ale dreptului de proprietate privată, și nu încălcări ale acestuia, sens în care a statuat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa în materie.

CURTEA,

având  în  vedere  actele  și  lucrările  dosarului,  constată următoarele:
Prin Încheierea din 30 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 10.583/111/2010, Tribunalul Bihor — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepție ridicată de Societatea Comercială Solibon — S.R.L. din Oradea într-o cauză având ca obiect obligarea pârâtelor la încheierea unui contract de leasing cu privire la un cinematograf, cu clauză irevocabilă de vânzare, prin negociere directă.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat, prin aceea că operează un transfer al bunurilor aflate în administrarea R.A.D.E.F. „România Film” în proprietatea publică a administrației publice locale, cu consecința dobândirii caracterului de inalienabilitate, aduce atingere garanțiilor dreptului de proprietate, cu referire la atributul proprietății unei persoane juridice de drept privat. Totodată, dispozițiile de lege examinate golesc de conținut și blochează aplicarea prevederilor art. 27 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale sau ale art. 12 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, care reglementează, în anumite condiții, posibilitatea încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare sau de leasing între anumite societăți comerciale și/sau întreprinderi mici și mijlocii, pe de o parte, și regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat, pe de altă parte.
Tribunalul Bihor — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece trecerea bunurilor din proprietatea privată a statului în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale nu reprezintă o expropriere sau naționalizare în sensul art. 44 alin. (3) și (4) din Constituție, de vreme ce statul a fost și rămâne în continuare titularul dreptului de proprietate a bunurilor.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 44 și nici celor ale art. 136 din Constituție, deoarece reglementează modul prin care bunurile imobile trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale respective. Bunurile regăsindu-se în domeniul privat al statului, desigur că trecerea lor în domeniul public nu poate fi considerată ca fiind o încălcare a dreptului de proprietate.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile articolului unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 sunt constituționale. În acest sens arată, în esență, că legiuitorul poate ca, în exercitarea funcției culturale a statului, să reglementeze transmiterea unor bunuri din domeniul privat al statului în domeniul public sau privat al unităților administrativ-teritoriale, fără a aduce atingere dispozițiilor art. 44 alin. (1), (2) și (3) din Constituție.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile articolului unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 30 decembrie 2008.
Având în vedere dispozițiile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază”, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, în realitate, prevederile art. II din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 — criticat —, precum și prin art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic, precum și a altor imobile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 25 mai 2011.
Totodată, din motivarea scrisă a autorului excepției, Curtea observă că acesta vizează doar neconstituționalitatea art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006, și nu a întregului articol, astfel încât Curtea urmează ca prin prezenta decizie să se pronunțe cu privire la constituționalitatea acestor dispoziții legale, care au următorul conținut:
— Art. II pct. 1: „La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile și grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa  nr. 1  la  Ordonanța  Guvernului  nr.  39/2005  privind cinematografia, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările și completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor «România-Film», împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale, comunale, orășenești, municipale și al sectoarelor municipiului București, după caz, și în administrarea consiliilor locale respective.”
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin normelor constituționale ale art. 44 — Dreptul de proprietate privată și ale art. 136 — Proprietatea, precum și prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la protecția proprietății.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, concretizat, de pildă, prin Decizia nr. 1.217 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 3 decembrie 2008, sau Decizia nr. 269 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 aprilie 2010. Respingând excepția de neconstituționalitate, Curtea a reținut cu acele prilejuri că dispozițiile art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006 reprezintă o măsură legislativă prin care se dispune trecerea sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic din domeniul privat al statului și administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor „România-Film” în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale, ceea ce nu poate reprezenta o încălcare a principiului protecției proprietății private sau a principiului inalienabilității proprietății publice, consacrate de art. 44 alin. (1), (2) și (3) și, respectiv, de art. 136 din Constituție.
Curtea constată că cele reținute prin decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față, în lipsa unor elemente noi, de natură a determina reconsiderarea acestei jurisprudențe.
În plus, Curtea reamintește Decizia nr. 980 din 22 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 25 ianuarie 2013, Decizia nr. 981 din 22 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 25 ianuarie 2013, și Decizia nr. 19 din 22 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 7 februarie 2013, prin care a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 1 alin. (1), (2) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic, precum și a altor imobile, cu referire la imobilele menționate în anexa nr. 1, care face parte integrantă din ordonanța de urgență. Prin urmare, instituțiile și autoritățile competente în această materie au obligația, în temeiul art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, de a aplica în consecință aceste decizii, având în vedere că puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta.
De asemenea, Curtea constată că nemulțumirea autorului excepției față de reglementarea criticată constă în aceea că, prin trecerea în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale, sălile și grădinile de spectacol cinematografic prevăzute de lege, devenind inalienabile, nu mai pot constitui obiect al unor contracte de vânzare-cumpărare sau de leasing, fiind astfel împiedicată desfășurarea unor activități economice/comerciale de către persoane juridice de drept privat. Or, potrivit art. 136 alin. (4) din Constituție, bunurile proprietate publică pot fi date în administrare, concesionate sau închiriate, în condițiile legii organice. Pe de altă parte, este un nonsens a susține încălcarea garanțiilor dreptului de proprietate, cu referire la atributul proprietății unei persoane juridice de drept privat, din moment ce bunul în cauză nu a aparținut niciodată acelei persoane, aceasta având, cu respectarea cerințelor legale, doar vocația de a încheia un contract de concesionare sau de închiriere asupra unui astfel de bun.
Cât privește criticile formulate prin raportare la alte dispoziții din legi și ordonanțe ale Guvernului, în vigoare și aplicabile, în aceeași măsură, în cauza de față și pe care autorul excepției le consideră blocate prin aplicarea dispozițiilor art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006, Curtea constată că acestea nu se pot constitui în veritabile critici de neconstituționalitate, deoarece nu vizează un raport de incompatibilitate între textul de lege criticat și norma superioară constituțională, ci privesc o eventuală relație de contradictorialitate între dispoziții din două sau mai multe acte normative, aspect ce nu intră în sfera competenței Curții Constituționale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepție ridicată de Societatea Comercială Solibon — S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 10.583/111/2010 al Tribunalului Bihor —- Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2013.


PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi