8 Decembrie, 2016

Augustin Zegrean— președinte
Aspazia Cojocaru— judecător
Acsinte Gaspar — judecător
Petre Lăzăroiu — judecător
Mircea Ștefan Minea — judecător
Iulia Antoanella Motoc — judecător
Ion Predescu — judecător
Puskás Valentin Zoltán— judecător
Tudorel Toader — judecător
Ioana Marilena Chiorean — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul Mureș — Secția civilă în Dosarul nr. 5.751/102/2011 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.332D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens Decizia nr. 116/2012 a Curții Constituționale.

 

CURTEA,

având  în  vedere  actele  și  lucrările  dosarului,  constată următoarele:
Prin Încheierea din 24 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 5.751/102/2011, Tribunalul Mureș — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare. Excepția a fost ridicată din oficiu de către instanța judecătorească în cadrul unui litigiu având ca obiect soluționarea cererii reclamantului Avram Sălăgean în contradictoriu cu Casa
Județeană de Pensii Mureș, ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta la plata diferențelor de pensie echivalente punctajului suplimentar pentru grupa II de muncă, începând cu luna noiembrie 2008 și până în luna august 2011.
În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța judecătorească susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) privind principiile statului de drept și ale art. 115 alin. (4) și (6) privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență.
În acest sens, arată că principiul constituțional al statului de drept implică asigurarea aplicării normelor juridice în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice. Acest principiu face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstrucționați de a se bucura efectiv de drepturile reglementate în favoarea lor, astfel cum a fost statuat și în Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Aceasta „este și situația reclamantului, al cărui drept a fost vidat de substanța sa, devenind lipsit de orice valoare („nudum jus”).
Astfel, prin art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2008 se garantează dreptul la un număr suplimentar de puncte pentru fiecare an de spor („bonus”) de vechime aferent grupelor I și II de muncă, deoarece, așa cum se precizează în preambulul ordonanței, acest „bonus” de stagiu „nu reprezintă perioadă contributivă”, deci este o perioadă pur teoretică, pentru care nu se acordau până atunci puncte de pensie.
La mai puțin de două luni a fost adoptată Legea nr. 218/2008, care, prin art. I pct. 3, introduce și garantează dreptul la creșterea punctajului de pensie pentru perioadele (efective și concrete) în care au fost desfășurate activități în locuri de muncă încadrate în grupele I și II de muncă. Deci, spre deosebire de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2008, prin Legea nr. 218/2008 se acordă o creștere de punctaj pentru o perioadă efectivă (nu teoretică) în care s-a prestat munca (în grupele I și II) și pentru care și înainte se acordau puncte, Legea n r. 218/2008 nefăcând altceva decât să „crească” punctajul anterior, pentru a recompensa munca grea depusă și pentru faptul că în perioadele din grupele I și II de muncă se plăteau contribuții de asigurări sociale majorate substanțial față de grupa normală de muncă (conform Decretului nr. 389/1972, modificat prin Legea nr. 49/1992).
Potrivit art. II din Legea nr. 218/2008, creșterea punctajului de pensie trebuia realizată prin recalcularea din oficiu a pensiilor începând cu data de 1 septembrie 2009.
Însă, acest drept la creșterea punctajului de pensie garantat de Legea nr. 218/2008 a fost golit de orice conținut prin ordonanțe de urgență ulterioare, care prevăd amânarea timp de 2 ani a punerii în aplicare a legii, și prin diminuarea drastică a creșterii de punctaj garantate de lege. Astfel, prin art. IV teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2008 a fost abrogat art. II din Legea nr. 218/2008, care statua până atunci aplicarea creșterii punctajului de pensie începând cu data de 1 ianuarie 2009. De asemenea, prin art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2009 a fost prorogată punerea în aplicare a dreptului la creșterea punctajului garantat de Legea nr. 218/2008, până la data de 1 ianuarie 2011.
Totodată, cuantumul dreptului la creșterea punctajului de pensie garantat de Legea nr. 218/2008 a fost diminuat drastic prin deducerea din acest cuantum a cuantumului dreptului suplimentar de pensie prevăzut distinct de art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2008. Aceasta, în condițiile în care cele două drepturi sunt distincte, fiind acordate pentru perioade distincte și pentru scopuri diferite.
În consecință, instanța apreciază că dispozițiile de lege criticate contravin, în primul rând, prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, neexistând nicio situație extraordinară care să permită golirea de conținut a dreptului de pensie garantat de lege, prin amânarea aplicării timp de 2 ani, respectiv diminuarea drastică a cuantumului acestui drept. În acest sens, invocă deciziile Curții Constituționale nr. 104/2009, nr. 82/2009, nr. 1.221/2008, nr. 984/2009 și nr. 109/2010.
Mai susține instanța că Guvernul a intervenit prin ordonanțe de urgență pentru a contracara o politică legislativă a Parlamentului în materie de pensii, încălcând astfel prevederile art. 1 alin. (4) și (5) și ale art. 115 alin. (6) din Constituție și afectând dreptul fundamental la pensie garantat de art. 47 alin. (2) din Constituție. Susține că a fost afectat, de asemenea, și dreptul de proprietate asupra creanțelor rezultând din pensii și care erau garantate prin lege, încălcându-se astfel și prevederile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră, în esență, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate stabilesc doar decalarea termenului de aplicare a măsurilor de creștere a punctului de pensie în situația persoanelor care au desfășurat activități în grupele I și II de muncă. O atare decalare nu afectează conținutul dreptului la pensie sau al dreptului de proprietate privată, deoarece legiuitorul poate suspenda temporar aplicarea unor dispoziții legale printr-un act de același nivel, în cazul în care condițiile economice, financiare sau sociale o impun.
În final, invocă deciziile Curții Constituționale nr. 1.278/2010, nr. 1.541/2010, nr. 1.653/2010, nr. 1.300/2010 și nr. 116/2012.
Avocatul Poporului apreciază, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, deoarece plafonarea punctajului de pensie, precum și a cuantumului pensiei se aplică tuturor categoriilor de cetățeni înscriși în sistemul public de pensii, fiind impusă de limitele fondurilor financiare existente pentru plata pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2009 privind unde măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 240/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 8 decembrie 2011, care au următorul cuprins:
„Articolul II din Ordonanța de urgență a Guvernului n r.  209/2008  pentru  modificarea  Legii  nr.  19/2000  privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, aprobată prin Legea nr. 155/2009, se modifică și va avea următorul cuprins:
«Art. II. —
(1) Prevederile art. 165
1 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin acordarea diferenței dintre punctajul mediu anual rezultat în urma majorării efectuate conform prevederilor Legii nr. 218/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, și cel acordat conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009.
(2) Punctajul mediu anual calculat conform prevederilor alin. (1) se adaugă la punctajul mediu anual cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2010.
(3) În situația în care cuantumul pensiei aferent punctajului mediu anual rezultat în urma aplicării prevederilor alin. (2) este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se menține cuantumul cuvenit ori aflat în plată până la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevăzute de lege, se va obține un cuantum al pensiei mai mare.
(4) Drepturile de pensie rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) și (2) se acordă beneficiarilor începând cu luna ianuarie 2011.»”
Anterior sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Având în vedere însă cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, urmează a se analiza constituționalitatea dispozițiilor de lege criticate, aplicabile cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.
Prevederile art. 1651 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, la care fac referire dispozițiile de lege criticate, aveau următorul cuprins:
„(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:
a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;
b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
(3) De creșterea punctajelor anuale prevăzută la alin. (1) beneficiază și persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001 — 2 noiembrie 2008 inclusiv, cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 782 alin. (2).”
Instanța de judecată — autor al excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat și principiul respectării Constituției, a supremației sale și a legilor și ale art. 115 alin. (4) și (6) privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor de lege care suspendă începerea termenului de recalculare a pensiei pentru pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă.
Astfel, prin Decizia nr. 116 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 5 mai 2012, prin Decizia nr. 1.254 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 3 noiembrie 2010, și prin Decizia nr. 1.278 din 12 octombrie 2010, publicată în  Monitorul  Oficial  al  României,  Partea  I,  nr.  808  din 3 decembrie 2010, Curtea a arătat că „emiterea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2008 — prin care se amâna aplicarea dispozițiilor art. 1651  din Legea nr. 19/2000 — nu poate fi catalogată ca afectând dreptul fundamental la pensie, întrucât, față de Legea nr. 218/2008, care recunoștea drepturi suplimentare față de cuantumul pensiei aflate în plată, nu aduce reglementări de drept substanțial noi, deci nici nu afectează într-un sens negativ dreptul constituțional la pensie. [...] Abrogându-se textul art. II din Legea nr. 218/2008, recalcularea pensiilor potrivit art. 1651 din Legea nr. 19/2000, cu modificările operate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2008, se va face, potrivit art. II alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2008, începând cu luna ianuarie 2010, termen prorogat ulterior prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2009, până în luna ianuarie 2011”.
În consecință, Curtea a statuat că „în aceste condiții nu se poate susține că textul legal criticat ar fi afectat în mod negativ dreptul substanțial la pensie, doar termenul pentru recalcularea acesteia fiind amânat pentru luna ianuarie 2011, astfel încât Curtea constată că nu au fost încălcate prevederile art. 115 alin. (6) coroborate cu art. 47 alin. (2) din Constituție.”
Totodată, Curtea a reținut că legiuitorul este suveran să decidă momentul intrării în vigoare a unei măsuri reparatorii, însă „prorogarea repetată a intrării în vigoare a prevederilor art. 1651 din Legea nr. 19/2000 nu este de dorit, întrucât ar putea înfrânge, în final, chiar esența dreptului la pensie, ceea ce este inadmisibil”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la inexistența situației extraordinare pentru adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2009, Curtea reține că, așa cum a statuat în mod constant în jurisprudența sa, pentru emiterea unei ordonanțe de urgență este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public. Astfel, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 

16 iunie 2005, și prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Curtea a reținut implicațiile deosebirii terminologice dintre noțiunea de „caz excepțional”, utilizat în concepția art. 114 alin. (4) din Constituție anterior revizuirii, și cea de „situație extraordinară”, arătând că, deși diferența dintre cei doi termeni, din punctul de vedere al gradului de abatere de la obișnuit sau comun căruia îi dau expresie, este evidentă, același legiuitor a simțit nevoia să o pună la adăpost de orice interpretare de natură să minimalizeze o atare diferență, prin adăugarea sintagmei „a căror reglementare nu poate fi amânată”, consacrând astfel in terminis imperativul urgenței reglementării.

Prin aceleași decizii, Curtea a reamintit jurisprudența sa pronunțată anterior revizuirii Legii fundamentale și a precizat că de esența cazului excepțional este caracterul său obiectiv, în sensul că „existența sa nu depinde de voința Guvernului care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacționeze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanței de urgență” (Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998).

Având în vedere acestea, Curtea reține că — în cazul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2009 — este descrisă în preambulul acesteia situația extraordinară care a condus la adoptarea ei, și anume „evoluția crizei economice în anul 2009, precum și extinderea acesteia în cursul anului 2010”, care „impune luarea de urgență a unor măsuri pentru a se putea asigura respectarea angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economică a României, pentru atingerea țintelor de deficit ale bugetului general consolidat în anul 2010”. Totodată, în preambul se menționează că „se impune adoptarea în regim de urgență a unor măsuri cu caracter excepțional, prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare și în anul 

2010” și că „neadoptarea acestor măsuri în regim de urgență ar duce la pierderea acordurilor cu instituțiile financiare internaționale, cu consecința creării unor dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice.”

Pe cale de consecință, Curtea constată că a existat o situație extraordinară — în sensul celor reținute în jurisprudența sa cu privire la această noțiune — care a impus adoptarea dispozițiilor criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2009, fiind astfel respectate prevederile art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (4) din Constituție, Curtea constată că principiul separației și echilibrului puterilor în stat nu are semnificația interzicerii Guvernului de a interveni, pe cale legislativă delegată, în sensul modificării, completării sau al abrogării unor legi adoptate de Parlament.

Cât privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul respectării  Constituției,  a  supremației  sale  și  a  legilor, Curtea constată că, din perspectiva celor mai sus arătate, nu   se   poate   reține   o   încălcare   a   acestor principii constituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul Mureș — Secția civilă în Dosarul nr. 5.751/102/2011.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2013.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean