8 Decembrie, 2016

Augustin Zegrean— președinte
Aspazia Cojocaru— judecător
Acsinte Gaspar— judecător
Petre Lăzăroiu— judecător
Mircea Ștefan Minea — judecător
Iulia Antoanella Motoc— judecător
Ion Predescu  — judecător
Puskás Valentin Zoltán— judecător
Tudorel Toader— judecător
Claudia-Margareta Krupenschi  — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (1) lit. m), raportat la art. 54 lit. h) și art. 86 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și la art. 50 lit. g) din Legea nr. 53/2003 — Codul muncii, excepție ridicată de Mariana Adelina Grecu în Dosarul nr. 2.796/63/2012 al Tribunalului Dolj — Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 1.172D/2012 al Curții Constituționale.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Acesta arată că textele de lege criticate nu contravin principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fiind aplicabile tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei respective. Totodată, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa în materie, de pildă Decizia nr. 1.593 din 13 decembrie 2011, că măsura suspendării raportului de serviciu a funcționarului public, în cazurile reglementate de lege, are ca finalitate protejarea autorității sau a instituției publice față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale săvârșite de către funcționarul public. Pentru aceste motive, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 24 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2.796/63/2012, Tribunalul Dolj — Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. m), raportat la art. 54 lit. h) și art. 86 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și la „art. 50 lit. h)” din Legea nr. 53/2003 — Codul muncii, excepție ridicată de Mariana Adelina Grecu într-o cauză având ca obiect anularea dispoziției de suspendare din funcția publică ocupată de aceasta.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece creează o stare de discriminare între un funcționar public și un alt salariat încadrat în temeiul unui contract individual de muncă la aceeași instituție. Astfel, în situația în care ambele persoane sunt trimise în judecată pentru săvârșirea aceleiași fapte, în același dosar, numai funcționarului public i se va suspenda raportul de serviciu, celuilalt salariat fiindu-i suspendat raportul de muncă numai în cazul în care este arestat preventiv. Autoarea excepției apreciază că deținerea calității de funcționar public, față de cea de funcție contractuală, are deja o implicație în plan procesual penal, deoarece, pentru infracțiunile săvârșite în legătură cu serviciul, funcționarilor publici le sunt aplicabile pedepse mai mari în raport cu alți funcționari.
Tribunalul Dolj — Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Textele de lege criticate oferă garanțiile cuprinse în Constituția României, măsura suspendării din funcție aplicându-se tuturor funcționarilor publici aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, și anume în cazul în care s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru vreuna dintre infracțiunile enumerate de lege, care i-ar face incompatibili cu exercitarea funcției publice. Sancțiunea administrativă a suspendării funcționarului public din funcția publică pe care acesta o deține are ca finalitate protejarea autorității sau a instituției publice față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale săvârșite de către funcționarul public. Fiind o măsură de natură administrativă, nu sunt incidente normele constituționale și convenționale referitoare la prezumția de nevinovăție, care va trebui însă respectată pe parcursul desfășurării întregului proces penal pornit împotriva respectivului funcționar public, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Menționează, totodată, că asupra textelor de lege criticate Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, de pildă prin deciziile nr. 481 din 6 mai 2008, nr. 921 din 16 septembrie 2008 și nr. 1.332 din 9 decembrie 2008.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Consideră ca fiind relevantă în cauză jurisprudența Curții Constituționale în ceea ce privește dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. m), raportat la art. 54 lit. h) și art. 86 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, indicând, în acest sens, deciziile nr. 481 din 6 mai 2008, nr. 1.332 din 9 decembrie 2008 sau nr. 1.553 din 6 decembrie 2011.
În ce privește invocarea principiului egalității se arată că funcționarii publici și personalul contractual au statute diferite, reglementate de legi diferite, astfel că și tratamentele juridice privind măsura suspendării de drept pot fi diferite, întrucât principiul menționat presupune nu numai același tratament pentru aceeași situație, ci și tratamente diferite pentru situații distincte.
Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere exprimat anterior și consemnat prin deciziile Curții Constituționale nr. 748 din 13 septembrie 2007, nr. 148 din 5 februarie 2009 sau nr. 1.593 din 13 decembrie 2011, potrivit căruia dispozițiile legale criticate sunt constituționale.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 lit. h) din Codul muncii [devenite prin republicare art. 50 lit. g)], față de art. 16 alin. (1) din Constituție, apreciază că textul legal menționat nu aduce atingere egalității cetățenilor în fața legii, aplicându-se tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie, pe de o parte, prevederile art. 86 alin. (2) și ale art. 94 alin. (1) lit. m), raportat la art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, având următorul cuprins:
— Art. 86 alin. (2): „(2) În cazul în care funcționarul public este trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h), persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune suspendarea funcționarului public din funcția publică pe care o deține.”;
— Art. 94 alin. (1) lit. m): „(1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se află în una dintre următoarele situații: (…)
m) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h).”;
— Art. 54 lit. h): „Poate ocupa o funcție publică persoana care îndeplinește următoarele condiții: (…)
h) nu a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, careîmpiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea.”
Pe de altă parte, obiect al excepției de neconstituționalitate îl formează, potrivit încheierii de sesizare și motivării autorului excepției, și dispozițiile „art. 50 lit. h)” din Legea nr. 53/2003 — Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. În motivarea autorului excepției se observă, însă, că acesta redă dispozițiile art. 50 lit. g) din Legea nr. 53/2003, iar din examinarea conținutului lor legal, rezultă că acesta este textul incident în speța dedusă judecății, și nu lit. h) a articolului, care a fost reținut dintr-o eroare materială. Totodată, Curtea constată că, în urma republicării Legii nr. 53/2003, dispozițiile inițiale ale art. 50 lit. h) au fost preluate în mod identic de art. 50 lit. g) din aceeași lege, însă această renumerotare a textelor este anterioară momentului invocării excepției de neconstituționalitate. De asemenea, Curtea constată că dispozițiile art. 50 lit. g) din Legea nr. 53/2003 — Codul muncii nu sunt obiectul unor critici distincte de neconstituționalitate, ci autorul excepției le invocă cu scopul de a argumenta teza discriminării funcționarilor publici față de ceilalți angajați, ale căror raporturi de serviciu sunt reglementate de dreptul comun în materie, reprezentat de Codul muncii. Prin urmare, Curtea nu va examina aceste prevederi în calitate de obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate.
Normele fundamentale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.”
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textele de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, cu motivări asemănătoare și prin raportare la aceleași dispoziții constituționale invocate și în prezenta cauză.
Exemplificative, în acest sens, sunt Decizia nr. 1.553 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 7 februarie 2012, sau Decizia nr. 1.593 din 13 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2012, prin care Curtea a analizat constituționalitatea dispozițiilor art. 86 alin. (2) și ale art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999, prin raportare la prevederile art. 54 lit. h) din aceeași lege.
Cu privire la pretinsa discriminare creată datorită aplicării unui tratament juridic diferit funcționarilor publici față de celelalte categorii de funcționari sub aspectul suspendării raportului de serviciu, Curtea a statuat, prin deciziile menționate, că „măsura suspendării din funcție se aplică tuturor funcționarilor publici aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, și anume în cazul în care s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea uneia dintre infracțiunile contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care i-ar face incompatibili cu exercitarea funcției publice”, astfel că nu a putut fi reținută critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 4 alin. (2) și a art. 16 alin. (1) din Constituție. Curtea a mai reținut, de asemenea, că „sancțiunea administrativă a suspendării funcționarului public din funcția publică pe care acesta o deține, în cazul în care s-a dispus trimiterea sa în judecată, are ca finalitate protejarea autorității sau a instituției publice față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale săvârșite de către funcționarul public”.
Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și ale art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. art. 86 alin. (2) și ale art. 94 alin. (1) lit. m), raportat la art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Mariana Adelina Grecu în Dosarul nr. 2.796/63/2012 al Tribunalului Dolj — Secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2013.

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi