9 Decembrie, 2016

Acsinte Gaspar— președinte
Aspazia Cojocaru— judecător
Petre Lăzăroiu— judecător
Mircea Ștefan Minea — judecător
Ion Predescu — judecător
Tudorel Toader — judecător
Puskás Valentin Zoltán— judecător
Patricia Marilena Ionea — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic din Legea nr. 300/2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai—decembrie 2009, excepție ridicată de Emil Moise în Dosarul nr. 1.487/114/2010 al Tribunalului Buzău — Secția I civilă — Complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.480D/2012.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24 ianuarie 2013 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea a amânat pronunțarea la data de 21 februarie 2013, pentru ca autorul să depună note scrise în vederea susținerii excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 5 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.487/114/2010, Tribunalul Buzău — Secția I civilă — Complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic din Legea nr. 300/2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai—decembrie 2009.
Excepția a fost ridicată de Emil Moise cu prilejul soluționării unei acțiuni civile având ca obiect drepturi salariale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate contravin art. 1 alin. (3) și (5), art. 15 alin. (1) și art. 21 alin. (1) din Constituție, precum și art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, arată că suspendarea dispozițiilor legale prin care se prevedea majorarea salariilor de bază ale personalului didactic din învățământ aduce atingere dreptului de proprietate al acestor persoane, întrucât acestea aveau o speranță legitimă de a obține venituri mai mari. De asemenea, consideră că sunt încălcate dispozițiile constituționale referitoare la principiul separației puterilor în stat, cele privind condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau libertăți și cele referitoare la rolul Parlamentului, deoarece, prin adoptarea Legii nr. 300/2009, Guvernul a refuzat să aplice o lege adoptată de Parlament. Totodată,  arată   că   prevederile   articolului   unic   al   Legii nr. 300/2009 aprobă și preiau prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009, care a fost adoptată cu încălcarea competențelor stabilite de art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, deoarece emitentul nu a indicat situația extraordinară care a stat la baza emiterii ordonanței, nu a motivat corespunzător urgența și a afectat drepturi fundamentale. În același timp arată că, deși Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 4 aprilie 2011 a făcut practic inaplicabile dispozițiile de lege criticate, această decizie este ilegală și dorește ca instanța de contencios constituțional să declare în mod expres ca fiind neconstituționale aceste dispoziții de lege.
Tribunalul Buzău — Secția I civilă — Complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,   încheierea   de   sesizare   a   fost   comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă pentru aceleași rațiuni reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.422/2011.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că autorul excepției critică aprobarea prin Legea nr. 300/2009 a dispozițiilor art. 2  din  Ordonanța  de  urgență  a  Guvernului nr. 41/2009. Or, aceste dispoziții de lege modificau prevederi ale Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, iar această ultimă ordonanță a fost abrogată prin dispozițiile art. 48 alin. (1) pct. 16 din cap. VI al părții a III-a din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile articolului unic din Legea nr. 300/2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai—decembrie 2009, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 8 octombrie 2009.
Potrivit acestor dispoziții de lege, „Se aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41 din 28 aprilie 2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai—decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 30 aprilie 2009”.
Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că textul de lege criticat contravine următoarelor texte din Constituție: art. 1 alin. (3), (4) și (5) privind statul român, art. 15 alin. (1) referitor la universalitate, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, art. 61 alin. (1) cu privire la rolul Parlamentului și art. 115 alin. (4) și (6) referitor la condițiile emiterii ordonanțelor de urgență. De asemenea, invocă încălcarea art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la proprietate.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul excepției critică dispozițiile Legii nr. 300/2009 care aprobă  prevederile  Ordonanței  de  urgență  a  Guvernului nr. 41/2009  privind  unele  măsuri  în  domeniul  salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai—decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 30 aprilie 2009, vizând în mod special prevederile art. 2 din această ordonanță, potrivit cărora „Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008,  cu  modificările  și  completările  ulterioare,  se modifică după cum urmează:
1
. La articolul 11 alineatul (1), litera a1) va avea următorul cuprins:
«a
1) pentru perioada 1 mai—31 decembrie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a și 3a;».
2. La articolul 1
1 alineatul (1), literele b) și c) se abrogă.
3. Anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b și 3b se abrogă.”
Aceste dispoziții de lege au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 1.422 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 13 decembrie 2011, Curtea Constituțională a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011, a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009.
Referindu-se la efectele acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție și legitimitatea acesteia, instanța de contencios constituțional a arătat că, „departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 272 din 27 aprilie 2010, Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009, sau Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009)”, iar „dispozițiile art. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009, ale art. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009, ale Legii nr. 259/2009 și ale Legii nr. 300/2009 nu mai au niciun efect asupra raportului juridic deja stabilit”.
Prin urmare, Curtea a reținut că „excepția de neconstituționalitate ridicată vizează, din acest moment, chestiuni de aplicare și interpretare a legii, astfel încât aceasta, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă”.
Cele reținute în Decizia nr. 1.422 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 13 decembrie 2011, sunt aplicabile și în prezenta speță, impunându-se aceeași soluție de respingere a excepției ca inadmisibilă, având în vedere că în speță nu au intervenit elemente noi care să determine o nouă abordare a controlului de constituționalitate asupra prevederilor de lege criticate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic din Legea nr. 300/2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai—decembrie 2009, excepție ridicată de Emil Moise în Dosarul nr. 1.487/114/2010 al Tribunalului Buzău — Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2013.

 

PREȘEDINTE,

ACSINTE GASPAR


Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea