4 Decembrie, 2016

Augustin Zegrean — președinte
Aspazia Cojocaru— judecător
Acsinte Gaspar — judecător
Petre Lăzăroiu — judecător
Mircea Ștefan Minea — judecător
Ion Predescu— judecător
Puskás Valentin Zoltán — judecător
Tudorel Toader— judecător
Irina Loredana Gulie — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (13) și alin. (14) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, excepție ridicată din oficiu de către instanța de judecată în Dosarul nr. 1.964/275/2008 al Tribunalului Vrancea — Secția I civilă și care  formează  obiectul  Dosarului  Curții  Constituționale nr. 1.460D/2012.La apelul nominal răspunde partea Sergiu Iosipescu, personal, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Partea prezentă solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând că textul de lege criticat încalcă dreptul de proprietate al fostului proprietar asupra terenului preluat de stat, de pe care investițiile au fost vândute cu respectarea legii. În acest sens, se susține că, în temeiul textului de lege criticat, singura posibilitate pe care acesta o are este de a obține doar despăgubiri pentru acest teren, fie de la stat, fie de la concesionar, fără a putea dispune de dreptul său de proprietate asupra terenului, prin negociere cu proprietarul investiției, ceea ce echivalează cu imposibilitatea fostului proprietar de a obține o veritabilă reconstituire a dreptului său de proprietate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat prevede în mod expres că, în cazul opțiunii pentru despăgubiri plătite de investitori, prețul terenului nu poate fi mai mic decât valoarea sa de piață, iar aceste prevederi legale se aplică fără discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza reglementării. Pe de altă parte, arată că instanța de judecată tinde să solicite Curții Constituționale completarea prevederii legale criticate, aspect ce excedează competenței instanței de contencios constituțional.

C UR TEA,

având în vedere  actele  și  lucrările  dosarului,  constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 770 din 18 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.964/275/2008, Tribunalul Vrancea — Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate  a  prevederilor  art.  4  alin. (13)  și alin. (14) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate  potrivit  prevederilor   Legii  fondului  funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, excepție ridicată de instanța de judecată din oficiu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de evacuare dintr-un spațiu cu destinația de locuință.
În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța de judecată susține că fostul proprietar căruia i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra vechiului amplasament al terenului cu investiții vândute de către stat obține doar despăgubiri pentru acest teren, fără a avea posibilitatea de a negocia cu proprietarul investiției, ceea ce semnifică imposibilitatea ajungerii la un acord cu acesta din urmă și a obținerii unei veritabile reconstituiri a dreptului de proprietate. Astfel, se susține că proprietarul investiției nu va fi interesat să plătească fostului proprietar al terenului prețul cerut de acesta din urmă, terenul având o valoare mult superioară atât investiției realizate, (respectiv plantația de vie cu caracter vremelnic), cât și redevenței anuale pe care o datorează statului în temeiul dreptului de concesiune asupra aceluiași teren.
Mai mult, în opinia instanței de judecată, rezultă, din modalitatea în care este reglementat acest acord, că, în cazul excepțional în care proprietarul investiției s-ar arăta de acord să cumpere terenul de la fostul proprietar căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, prețul oferit ar fi mult inferior valorii reale a acestuia, ceea ce echivalează cu un tratament juridic inegal al celor doi proprietari, respectiv proprietarul vechiului amplasament al terenului și cumpărătorul investiției de la stat. Se arată că această inegalitate decurge din faptul că actuala reglementare nu dă și fostului proprietar dreptul de a negocia pentru a cumpăra investiția, care de cele mai multe ori are o valoare net inferioară terenului.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale criticate dau expresie dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, legiuitorul având competența exclusivă de a reglementa modalitățile și condițiile de realizare a măsurilor reparatorii, dar și eventualele limite ale acestora, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului constituțional al ocrotirii în mod egal a proprietății private, indiferent de titular. Se mai arată că subiectele de drept vizate prin ipoteza prevederilor legale criticate nu sunt lipsite de posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate, iar dreptul de proprietate asupra terenului poate fi reconstituit pe un alt amplasament, sau înlocuit cu o despăgubire egală cu valoarea de piață a acestuia. Invocă cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 226 din 4 martie 2008.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că acestea nu contravin dispozițiilor constituționale referitoare la egalitatea în fața legii sau la dreptul de proprietate privată. Astfel, se arată că cei doi proprietari, respectiv fostul proprietar al terenului, pe de o parte, și proprietarul investiției, pe de altă parte, nu se găsesc în situații egale, întrucât prin adoptarea Legii nr. 1/2000 s-a urmărit ocrotirea acelor persoane care au intrat sub incidența prevederilor Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora fie nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul, fie atribuirea le-a fost anulată.
Se mai arată că Legea nr. 1/2000 este, în esență, o lege pentru punerea în aplicare efectivă a dispozițiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, fiind aplicabilă exclusiv doar în cazurile de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel încât, cu toate că fostul proprietar al terenului, pe de o parte, și proprietarul investiției, pe de altă parte, nu se găsesc  în  situații  egale,  din  economia  dispozițiilor  Legii nr. 1/2000 rezultă că este asigurată exercitarea oricărui drept prevăzut de lege, fără nicio discriminare. De asemenea, scopul Legii nr. 1/2000 fiind acela de a reconstitui dreptul de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea foștilor proprietari, legiuitorul le-a dat acestora posibilitatea de a opta fie pentru un alt amplasament, fie pentru despăgubiri plătite de investitor sau de către stat, iar faptul că nu a reglementat expressis verbis și posibilitatea de a negocia cu proprietarul investiției nu reprezintă o problemă de neconstituționalitate a prevederilor legale criticate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C URTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 4 alin. (13) și alin. (14) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, modificată și completată prin art. I pct. 5 cuprins în titlul VI — Modificarea și completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.
Textele de lege criticate au următorul cuprins: „(13) Pentru terenurile preluate de stat de pe care investițiile au fost vândute cu respectarea legii, foștii proprietari pot opta pentru alt amplasament, acceptat de aceștia, sau pentru despăgubiri plătite fie de către investitor, fie de către stat.
(1
4) În cazul opțiunii pentru despăgubiri plătite de investitori, foștii proprietari vor conveni cu investitorii, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi sau de la data validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, prețul terenului, care nu poate fi mai mic decât valoarea sa de piață, și termenul de plată, care nu poate fi mai mare de 3 ani.”
În opinia instanței de judecată care a invocat din oficiu excepția de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi și art. 44 alin. (2) privind garantarea și ocrotirea proprietății private.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
Tribunalul Vrancea — Secția I civilă arată, în esență, că textele de lege criticate instituie un tratament juridic discriminatoriu între fostul proprietar al terenului căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, pe de o parte, și cumpărătorul investiției realizate de stat pe acest teren, pe de altă parte, tratament juridic inegal ce rezultă din lipsa de reglementare a posibilității proprietarului terenului de a cumpăra investiția, în speță plantația de vie, realizată pe terenul asupra căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Astfel, în ceea ce privește motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că instanța de judecată deduce neconstituționalitatea prevederilor art. 4 alin. (13) și alin. (14) din Legea nr. 1/2000 exclusiv din lipsa de reglementare a posibilității fostului proprietar al terenului de a cumpăra investiția realizată de stat.
Or, analiza unor atari critici de neconstituționalitate nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată” și, prin urmare, nu are competența de a cenzura o eventuală omisiune legislativă. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa (spre exemplu, Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999) că nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv și nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (13) și alin. (14) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Vrancea — Secția I civilă în Dosarul nr. 1.964/275/2008.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 martie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie