6 Decembrie, 2016

Augustin Zegrean— președinte
Acsinte Gaspar— judecător
Petre Lăzăroiu— judecător
Mircea Ștefan Minea— judecător
Ion Predescu— judecător
Puskás Valentin Zoltán— judecător
Tudorel Toader— judecător
Ingrid Alina Tudora — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Cristina Ivan în Dosarul nr. 24.122/3/2012 al Tribunalului București — Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 92D/2013.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că indemnizația pentru creșterea copilului nu reprezintă un drept constituțional, fiind instituită de legiuitor ca o măsură de sprijin pentru familia în care se nasc unul sau mai mulți copii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 5.368 din 21 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 24.122/3/2012, Tribunalul București — Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Excepția a fost ridicată de Cristina Ivan cu ocazia soluționării acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulate în contradictoriu cu Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului București și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, într-o cauză având ca obiect anulare act administrativ.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că indemnizațiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 sunt destinate creșterii copiilor, așadar reprezintă un drept care se raportează la interesul superior al acestora, deci al fiecăruia dintre copiii născuți din sarcini gemelare sau multiple. În acest context, arată că după nașterea celor doi copii ai săi, proveniți dintr-o sarcină gemelară, a depus la Agenția Națională pentru Prestații Sociale București cerere pentru acordarea indemnizațiilor de creștere a copiilor, pentru o perioadă de 1 an. În timp ce pentru primul copil s-a acordat o indemnizație de creștere în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni anterioare nașterii, pentru cel de-al doilea copil s-a acordat, în mod greșit, în opinia autorului excepției, o indemnizație de 600 de lei.
În acest context, arată că, potrivit art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, „cuantumul indemnizațiilor lunare prevăzute la art. 2 alin. (2)—(4) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere”. Aceasta nu înseamnă însă că indemnizația pentru al doilea copil provenit dintr-o sarcină gemelară este de 600 de lei, deoarece, dacă aceasta ar fi fost voința legiuitorului, textul ar fi prevăzut că „cuantumul indemnizațiilor lunare pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere, este de 600 lei”, ceea ce, în opinia autoarei excepției ar fi neconstituțional, ambii copii trebuind să beneficieze de același cuantum al indemnizației.
Așa fiind, apreciază că, în măsura în care textul art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 se interpretează în sensul că pentru cel de-al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară cuantumul indemnizației lunare este de 600 de lei, acest text de lege este neconstituțional și discriminatoriu, fiind în contradicție cu art. 16 din Constituție.
Tribunalul București — Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Instanța consideră că art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 este neconstituțional în măsura în care se interpretează că începând cu al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multiplă, indemnizația de creștere se majorează cu un anumit cuantum, fără ca toți copiii să beneficieze de aceeași indemnizație, întrucât se creează o situație discriminatorie între copiii născuți dintr-o sarcină multiplă și cei născuți dintr-o sarcină simplă, fiind încălcate dispozițiile art. 16 din Constituție.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții  celor  două  Camere  ale  Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, ordonanță de urgență aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011.
Textul de lege criticat a fost modificat prin art. IV pct. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 124/2011pentru modificarea și completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistență socială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 30 decembrie 2011.
Având în vedere însă că aplicabile în cauza concretă dedusă judecății și care își produc efectele față de autorul excepției de neconstituționalitate sunt prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, în forma lor inițială, anterior modificării acestora prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 124/2011, în conformitate cu Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să examineze constituționalitatea acestui text de lege, care are următorul conținut: „Cuantumul indemnizațiilor lunare prevăzute la art. 2 alin. (2)—(4) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere.”
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, care prevăd că „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.”
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că neconstituționalitatea art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 a fost invocată din perspectiva cuantumului acordat pentru cel de-al doilea copil provenit dintr-o sarcină gemelară (multiplă). Astfel, autorul excepției susține că prin stabilirea unui cuantum de 600 de lei pentru al doilea copil provenit dintr-o sarcină gemelară s-a creat o discriminare între acest copil și ceilalți copii, întrucât prin lege s-a stabilit un cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni anterioare nașterii pentru orice copil.
Analizând critica de neconstituționalitate, Curtea apreciază că un prim aspect care trebuie evidențiat este acela că indemnizația pentru creșterea copiilor reprezintă o prestație minimală de asistență socială cu caracter universal, care nu este supusă sistemului contributiv, ci se constituie într-o modalitate de susținere a familiei ori a persoanelor ce iau în plasament sau adoptă copii, iar nu ca o măsură de protecție a copilului, ca să se poată pune problema unei discriminări în situația scăderii cuantumului pentru al doilea și/sau următorii copii născuți din sarcini multiple în aceeași familie.
Nu se poate acorda, deci, o altă indemnizație pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă, începând cu cel de-al doilea, dat fiind că indemnizația se acordă raportat la naștere, iar nu la numărul de copii rezultați din aceasta. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, concretizată, de exemplu, în Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 26 ianuarie 2007, prin care Curtea a statuat că „apare ca firească acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma unei nașteri, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creșterea copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile prezentei ordonanțe de urgență”.
De asemenea, prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, Curtea a reținut că dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului nu este un drept constituțional, ci constituie una dintre măsurile de protecție socială instituite de stat prin lege în virtutea rolului de stat social, dar nenominalizate expres în Constituție. Caracteristic unui astfel de drept este că legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor.
Totodată, prin Decizia nr. 455 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 2 iunie 2011, Curtea a statuat că „indemnizația pentru creșterea copilului constituie o măsură concretă de protecție socială, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea de acordare a acesteia, fără a aduce atingere existenței dreptului în sine”.
De altfel, Curtea reține că scopul adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 a fost acela de a susține familia în vederea creșterii copilului, indemnizația nefiind un drept al copilului, ci al părintelui, suplinindu-se astfel veniturile pe care părintele nu le mai poate realiza din exercitarea unei profesii, pe durata concediului pentru creșterea copilului.
Față de susținerea autorului excepției ce vizează pretinsa discriminare între copii, Curtea constată faptul că, potrivit Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2012, copiii beneficiază, fără discriminare, de o alocație lunară, ca formă de ocrotire din partea statului.
Având în vedere cele menționate, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
În subsidiar, Curtea apreciază că aspectele criticate nu privesc o problemă de control al constituționalității legii, ci de politică legislativă. Organul legislativ poate hotărî, în limitele prevăzute în Constituție, asupra conținutului reglementărilor legale și oportunității adoptării acestora. Așa fiind, Parlamentul, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituție, ținând seama de realitățile social-economice și demografice ale țării, este singurul îndreptățit să stabilească acordarea unui alt cuantum reprezentând indemnizația lunară.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Cristina Ivan în Dosarul nr. 24.122/3/2012 al Tribunalului București — Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora