4 Decembrie, 2016

Augustin Zegrean— președinte
Aspazia Cojocaru — judecător
Acsinte Gaspar — judecător
Petre Lăzăroiu— judecător
Mircea Ștefan Minea  — judecător
Iulia Antoanella Motoc — judecător
Ion Predescu— judecător
Puskás Valentin Zoltán— judecător
Tudorel Toader— judecător
Ionița Cochințu— magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul Iași — Secția I civilă în Dosarul nr. 5.198/99/2011 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1548D/2012.
La apelul nominal se prezintă partea Mihai Asaftei, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții prezente, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată,menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie. Totodată, arată că, dacă o acțiune pendinte se suspendă, creditorii au posibilitatea ca, înscriind creanțele pe care le au în tabelul creanțelor împotriva debitorului, să participe la procedura insolvenței pentru acoperirea creanțelor. În cazul salariaților, drepturile acestora sunt înregistrate direct în tabelul de creanțe, fără cerere de admitere a creanțelor, de către administratorul judiciar/lichidator, conform evidențelor contabile.

CUR TEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 635 Ds din 21 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 5.198/99/2011, Tribunalul Iași — Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate  a  dispozițiilor  art.  36  din  Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată din oficiu de instanță într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței sunt neconstituționale în măsura în care textul impune suspendarea de drept, automată și nedistinctivă, a tuturor acțiunilor, inclusiv a celor care au ca obiect chiar stabilirea existenței și întinderii creanței împotriva debitorului.
Totodată, arată că asupra prevederilor criticate Curtea s-a mai pronunțat, rațiunile reținute de instanța de contencios constituțional în jurisprudența sa sunt pe deplin aplicabile în cazul creditorilor ce dețin o creanță certă, lichidă și exigibilă, însă aceleași rațiuni nu pot fi aplicate prin analogie în cazul creditorilor ale căror creanțe nu sunt nici certe și nici lichide. În aceste condiții, în cazul unei creanțe care nu a fost determinată și nici determinabilă și în lipsa unui titlu jurisdicțional definitiv, înscrierea la masa credală în tabloul definitiv de creanțe a acestuia rămâne o chestiune pur teoretică, creanța nefiind nici cert și nici lichidă.
Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părții prezente, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate  la  prevederile  Constituției,  precum  și  Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.”
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind  egalitatea  în  drepturi,  art.  20  referitor  la  tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 41 alin. (1) referitor la neîngrădirea dreptului la muncă și la alegerea liberă a profesiei, a meseriei a ocupației, precum și a locului de muncă. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
1. Asupra dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 Curtea s-a mai pronunțat prin numeroase decizii, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 1.011 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 8 ianuarie  2013,  Decizia  nr.  842  din  11  octombrie  2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 11 decembrie 2012, Decizia nr. 300 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 31 mai 2012, sau Decizia nr. 1.075 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2008.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele de principiu cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea.
2. Distinct de cele statuate în jurisprudența sa constantă, Curtea observă că autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate ridică o problemă de drept care nu a mai fost analizată de Curte, și anume suspendarea acțiunii prin care se solicită stabilirea existenței și întinderii unui drept de creanță ce nu este circumscris unui titlu existent.
Este fără îndoială că procedura insolvenței având un caracter colectiv, unitar și concursual, toți creditorii care dețin creanțe împotriva debitorului trebuie să-și înscrie aceste creanțe la masa credală.
De aceea, legiuitorul, prin textul de lege criticat, a dispus ca toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale să se suspende, altfel nemaiputându-se respecta caracterul unitar, colectiv și concursual al procedurii.
Însă, la masa credală pot fi înscrise creanțele care respectă condițiile legale, respectiv să fie certe, lichide și exigibile, și care sunt exprimate într-un înscris recunoscut de lege ca având caracter executoriu, nu și simplele cereri ale creditorilor.
Textul de lege criticat se referă la acțiuni judiciare, extrajudiciare sau de executare silită, pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale; or este evident că numai acele acțiuni care tind la realizarea creanțelor, adică la îndestularea creditorilor sunt susceptibile de a fi suspendate, nu și acțiunile care tind la recunoașterea sau constatarea unui drept de creanță al reclamantului asupra debitorului.
În lipsa unei recunoașteri a creanței sale, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, reclamantul, participant la procedura insolvenței, nu ar putea veni la masa credală și nu ar beneficia de întreaga procedură.
Prin urmare, revine instanței de judecată, învestită cu judecarea unei astfel de cereri, competența și, în același timp, obligația de a analiza în ce măsură acțiunea reclamantului tinde la realizarea creanței sale sau doar la constatarea sub aspectul existenței și întinderii acesteia.
Curtea reține că, din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate apare ca fiind inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul Iași — Secția I civilă în Dosarul nr. 5.198/99/2011.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 februarie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN


Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu