8 Decembrie, 2016

Augustin Zegrean — președinte
Aspazia Cojocaru— judecător
Acsinte Gaspar — judecător
Petre Lăzăroiu— judecător
Mircea Ștefan Minea — judecător
Iulia Antoanella Motoc— judecător
Ion Predescu— judecător
Puskás Valentin Zoltán — judecător
Tudorel Toader— judecător
Valentina Bărbățeanu— magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepție ridicată de Dumitru Constantin și Chiriac Ene în Dosarul nr. 1.218/282/2012 al Judecătoriei Pogoanele și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.385D/2012 al Curții Constituționale.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele  acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că nu se impune reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale. Menționează, exemplificativ, Decizia nr. 283 din 27 martie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 3 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.218/282/2012, Judecătoria Pogoanele a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepție ridicată de Dumitru Constantin și Chiriac Ene într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în anularea hotărârii Partidului Poporului — Dan Diaconescu de excludere a acestora din rândul partidului menționat.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât exceptează de la controlul instanțelor judecătorești o hotărâre de excludere din partid pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 10 lit. g) și art. 15 alin. (3) din Statutul Partidului Poporului — Dan Diaconescu, referitoare la sancțiunile disciplinare și procedurile prin care acestea pot fi aplicate membrilor, respectiv la comisia de arbitraj, care este organizată și funcționează conform unui regulament aprobat de organul statutar și care trebuie să asigure părților dreptul la opinie și dreptul de a se apăra, precum și proceduri echitabile. Autorii excepției arată, de asemenea, că textul de lege criticat este neconstituțional în măsura în care sancțiunile disciplinare și procedura lor de aplicare sunt folosite ca mijloace de limitare a libertății de exprimare a opiniilor și îngrădesc exprimarea voinței politice a cetățenilor.
Judecătoria Pogoanele consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că este firesc ca răspunderea disciplinară a membrilor de partid să fie stabilită de către organisme interne, observând că reclamanții au precizat în cerere faptul că statutul partidului reglementează măsurile disciplinare ce pot fi luate împotriva membrilor săi, precum și căile de atac împotriva unor astfel de măsuri.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât motivarea neconstituționalității textului de lege ce formează obiectul acesteia a fost făcută prin raportare la prevederile statutului partidului politic, iar nu prin justificarea încălcării unui text constituțional. Or, controlul de constituționalitate presupune verificarea conformității unui act normativ cu Constituția, ceea ce nu este cazul în speță. De fapt, apare încă un motiv de inadmisibilitate, fiind supus controlului un act ce nu poate fi verificat de Curtea Constituțională, și anume statutul unui partid politic.
Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 399 din 13 aprilie 2010, nr. 283 din 27 martie 2012, nr. 649 din 19 iunie 2012 și altele, în sensul că textul de lege criticat este constituțional, întrucât răspunderea juridică în materie nu se reglementează prin norme de drept comun, ci prin norme proprii statutului partidului, astfel încât instanțele de judecată nu sunt competente să exercite funcția de înfăptuire a justiției pentru acte de încălcare a disciplinei interne.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile  art.  16  alin.  (3)  din  Legea  partidelor  politice nr. 14/2003,  republicată  în  Monitorul  Oficial  al  României, Partea I, nr. 550 din 6 august 2012, care au următorul cuprins:
„(3) Dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicției interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului.”
În opinia autorilor excepției sunt nesocotite următoarele dispoziții din Legea fundamentală: art. 8 alin. (2) teza a doua potrivit cărora partidele politice contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor, respectând suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea de drept și principiile democrației, art. 16 alin. (2) care statuează că nimeni nu este mai presus de lege și art. 30 alin. (1) care proclamă inviolabilitatea libertății de exprimare.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat, prin prisma unor critici asemănătoare, asupra constituționalității textului de lege ce formează obiectul acesteia. În acest sens pot fi amintite Decizia nr. 197 din 4 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 2 aprilie 2010, Decizia nr. 1.461 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2012, sau Decizia nr. 283 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 30 mai 2012. Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că instanțele judecătorești nu sunt legitimate să exercite funcția de înfăptuire a justiției în ceea ce privește actele de încălcare a disciplinei interne din cadrul partidelor politice, deoarece răspunderea în materie nu este reglementată prin norme juridice de drept comun, ci prin norme de etică și deontologie proprii, pe care membrii acestora s-au angajat să le respecte încă din momentul în care, în mod liber consimțit, au aderat la acest tip de asociații cu caracter politic. Curtea a constatat că este firesc ca răspunderea disciplinară a membrilor partidului să fie stabilită de către organisme interne, acestea fiind singurele care pot aprecia, în funcție de ideologia care direcționează acțiunile partidului, în ce măsură comportamentul membrilor acestuia este compatibil cu normele statutare care conturează rolul concret pe care acesta și-a propus să îl aibă în viața politică și socială a țării și dacă acest comportament este conform cu modalitățile specifice de acțiune agreate de fiecare partid și, implicit, de fiecare dintre membrii acestuia.
De asemenea, Curtea a reținut că normele cuprinse în statutele partidelor politice nu au natură juridică, ci reprezintă reguli de conduită internă a căror respectare este necesară pentru buna funcționare a partidului ca structură asociativă. Acesta este motivul pentru care instanțele judecătorești nu au competența de a cenzura hotărârile organelor de așa-numită „jurisdicție internă” a partidelor, hotărâri care au caracter de acte politice, emise în baza unor norme proprii statutelor acestora.
În cauza de față nu au fost aduse elemente de noutate care să justifice reconsiderarea celor statuate prin deciziile mai sus menționate, astfel că atât considerentele, cât și soluția pronunțate cu acele prilejuri își mențin valabilitatea și în ce privește prezenta excepție de neconstituționalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA   CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepție ridicată de Dumitru Constantin și Chiriac Ene în Dosarul nr. 1.218/282/2012 al Judecătoriei Pogoanele.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2013.


PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbățeanu