3 Decembrie, 2016

Augustin Zegrean — președinte
Aspazia Cojocaru — judecător
Acsinte Gaspar — judecător
Petre Lăzăroiu— judecător
Mircea Ștefan Minea— judecător
Ion Predescu— judecător
Tudorel Toader — judecător
Puskás Valentin Zoltán — judecător
Patricia Marilena Ionea — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Teofil Haica în Dosarul nr. 1.742/59/2011 al Curții de Apel Timișoara — Secția contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.446D/2012.
La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, lipsind partea Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că scutirea de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate este un drept acordat revoluționarilor printr-o lege specială, respectiv Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004. Legea nr. 95/2006 nu poate restrânge acest drept, fiind o lege ordinară. De asemenea, consideră că prevederile de lege criticate încalcă dreptul la viață și dreptul la un nivel de trai decent.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că dreptul de a beneficia de servicii medicale gratuite, fără plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, este suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate. Astfel, dacă statul este cel care suportă aceste cheltuieli, tot el este cel în măsură să stabilească și condițiile acordării acestui drept.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 2.262 din 25 septembrie 2012, Curtea de Apel Timișoara — Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Excepția a fost ridicată de Teofil Haica cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 339/PI/CA din 18 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 9.019/30/2010 având ca obiect o contestație împotriva unui act administrativ fiscal.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 este contrar dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Constituție, întrucât condamnă la pauperitate revoluționarii, condiționându-i pe aceștia să nu obțină alte venituri în afara indemnizației de recunoștință și confundă indemnizația specială de care se bucură aceștia cu un venit din pensie. De asemenea, încalcă art. 53 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât afectează, fără respectarea condițiilor impuse de aceste dispoziții constituționale, drepturile dobândite prin art. 5 alin. (1) lit. i) și j) din Legea nr. 341/2004. Totodată, textul de lege criticat este contrar dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Constituție, neputând exista concomitent beneficiul gratuității cu obligația de contribuție pentru accesul la serviciile medicale. În sfârșit, arată că cetățenii au dreptul de a alege sistemul de asigurări, iar textul de lege criticat limitează acest drept.
Curtea de Apel Timișoara — Secția contencios administrativ și fiscal consideră că textul de lege criticat nu este contrar prevederilor constituționale invocate. În acest sens, arată că legiuitorul are opțiunea de a stabili condițiile în care se acordă unele scutiri sau facilități de la obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 335/2011, Decizia nr. 255/2009, Decizia nr. 334/2009 și Decizia nr. 750/2006 cu privire la obligația de a contribui la sistemul de asigurări sociale de sănătate și natura scutirii de la această obligație, care nu este un drept constituțional.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, așa cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010.
Textul de lege criticat are următoarea redactare:
„(1) Următoarele   categorii   de   persoane   beneficiază   de asigurare, fără plata contribuției: [...]
c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul- lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, prin Legea nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraților care au fost înlăturați din justiție pentru considerente politice în perioada anilor 1945—1989, cu modificările ulterioare, prin Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950—1961, cu modificările și completările ulterioare, precum și persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi;”.
Autorul excepției consideră că acest text de lege contravine următoarelor dispoziții din Constituție: art. 22 privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 47 alin. (1) referitor la dreptul la un nivel de trai decent și art. 53 alin. (1) și (2) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile de lege criticate instituie beneficiul scutirii de la plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate pentru mai multe categorii de persoane având un statut deosebit, respectiv cele care au avut de suferit persecuții politice în timpul regimului comunist ori au luptat împotriva acestuia riscându-și sau chiar sacrificând-și viața.
Aceste beneficii, acordate în semn de recunoștință a societății pentru contribuția și sacrificiul acestor persoane, nu reprezintă, însă, drepturi fundamentale, așa cum de altfel a reținut Curtea și prin Decizia nr. 255 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 17 martie 2009. Astfel, legiuitorul este liber să stabilească condițiile și limitele acordării acestora, fără a fi supus condițiilor stabilite de art. 53 din Constituție, care privește restrângerea exercițiului drepturilor fundamentale.
De asemenea, Curtea nu poate reține că prevederile de lege criticate ar aduce atingere dreptului la viață și la integritate fizică ori ar încălca obligația statului de a asigura un nivel de trai decent. O astfel de critică ar avea o anumită pertinență în măsura în care statul nu ar lua în considerație situația deosebită în care se află anumite persoane aflate în imposibilitate obiectivă de a realiza venituri care să le permită plata contribuției la fondul asigurărilor sociale de sănătate, obligându-le totuși să efectueze această contribuție. Pentru a evita o astfel de situație, art. 213 din Legea nr. 95/2006 prevede însă o serie de excepții și include în rândul celor care beneficiază de această scutire persoanele care au fost persecutate politic ori care au luptat împotriva regimului comunist, dar numai în măsura în care nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de legile prin care li s-a acordat acest statut special. Prin urmare, beneficiul instituit de art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 are în vedere în primul rând împrejurarea că persoanele vizate de acest text legal nu realizează alte venituri decât cele conferite prin legile speciale enumerate și, în mod secundar, statutul special al acestor persoane care, din punct de vedere constituțional, nu obligă însă la acordarea acestei scutiri de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate.
În sfârșit, în ceea ce privește critica referitoare la obligația de asigurare în sistemul public al asigurărilor sociale de sănătate, autorul excepției susține că o astfel de obligație nu poate exista atât timp cât nu are un contract de asigurare încheiat în care să se prevadă această obligație. În plus, consideră că ar trebui să se bucure de libertatea de a-și alege sistemul de asigurări.
Răspunzând unor critici asemănătoare, Curtea Constituțională reține că, prin Decizia nr. 128 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 8 mai 2012, a constatat că dispozițiile Legii fundamentale, garantând prin art. 34 dreptul la ocrotirea sănătății, nu consacră și existența unui drept fundamental al persoanei la alegerea furnizorului serviciilor medicale. Desigur, textul constituțional nu interzice o astfel de opțiune, însă stabilește că „Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii”. Prin urmare, dreptul cetățenilor la servicii medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate se face doar în condițiile stabilite prin lege. Cetățenii pot beneficia și de serviciile altor furnizori de servicii medicale, dar în afara acestui sistem.
Totodată, prin Decizia nr. 705 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, ori Decizia nr. 1.011 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, Curtea a statuat că sistemul asigurărilor sociale de sănătate își poate realiza obiectivul principal datorită solidarității celor care contribuie, astfel că obligația de contribuție la acest sistem reprezintă de fapt o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății și a celor care consacră obligația statului de a asigura protecția socială a cetățenilor.
Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Teofil Haica în Dosarul nr. 1.742/59/2011 al Curții de Apel Timișoara — Secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN


 

 

Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea