6 Decembrie, 2016

Augustin Zegrean— președinte
Aspazia Cojocaru— judecător
Acsinte Gaspar — judecător
Petre Lăzăroiu— judecător
Mircea Ștefan Minea  — judecător
Iulia Antoanella Motoc— judecător
Ion Predescu — judecător
Puskás Valentin Zoltán— judecător
Tudorel Toader— judecător
Andreea Costin — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2781 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea Comercială Beyond Design —  S.R.L. din București în Dosarul nr. 24.221/3/2012 al Tribunalului București — Secția a VI-a civilă și  care  formează  obiectul  Dosarului  Curții  Constituționale nr. 1.396D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, pentru autorul excepției, citația s-a întors cu mențiunea „destinatar  mutat”,  fără  să  fie  adus  la  cunoștința  Curții Constituționale noul sediu al acestuia.
În legătură cu acest incident procedural se acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită.
Deliberând, Curtea, în temeiul art. 98 din Codul de procedură civilă, consideră procedura de citare legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și de menținere a jurisprudenței Curții în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 6 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 24.221/3/2012, Tribunalul București — Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea Comercială Beyond Design — S.R.L. din București cu prilejul soluționării unei contestații formulate împotriva dispoziției prin care autoritatea contractantă a dispus reținerea garanției de participare în cadrul unei proceduri de achiziție publică.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece instituie o obligație pecuniară substanțială în sarcina contestatorului, de a suporta reținerea garanției de participare, care se poate ridica la sume exorbitante și vădit disproporționate în raport cu taxele judiciare de timbru, în cazul în care apelează, pe calea contestației, la un control al actelor încheiate de autoritatea contractantă.
Autorul arată că prevederile legale criticate instituie un regim discriminatoriu nejustificat între operatorii economici care depun contestații înainte de data depunerii ofertelor, în funcție de data la care Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor soluționează contestația. Astfel, în ipoteza în care Consiliul respinge contestația înainte de depunerea ofertelor și a garanției de participare, autoritatea contractantă nu poate reține nicio sumă de bani, întrucât garanția de participare din care această sumă se reține nu a fost încă depusă. În schimb, în situația în care Consiliul dă o soluție de respingere a contestației după depunerea ofertelor, autoritatea contractantă va reține sumele de bani prevăzute de art. 2781  din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 din garanția de participare depusă de ofertant.
În consecință, autorul excepției apreciază că nerestituirea garanției de către autoritatea contractantă echivalează cu îmbogățirea fără just temei a acesteia.
În fine, mai susține că în Constituție se prevede că jurisdicțiile speciale administrative sunt gratuite, or, prin instituirea obligației de a suporta nerestituirea garanției este înfrânt acest principiu constituțional.
Tribunalul București — Secția a VI-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Scopul instituirii garanției de participare este acela de a proteja autoritatea contractantă față de riscul unui eventual comportament necorespunzător al participantului la procedura de achiziție publică, instituindu-se o veritabilă sancțiune împotriva persoanei care atacă actul autorității contractante, în cazul în care contestația este respinsă.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată și face referire la jurisprudența Curții în materie.
Avocatul Poporului își menține punctul de vedere exprimat anterior, în sensul constituționalității dispozițiilor criticate, punct de   vedere   exprimat   în   Dosarul   Curții   Constituționale nr. 1.338D/2012.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului  și  Avocatului  Poporului,  raportul  întocmit  de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele: Curtea  Constituțională  a  fost  legal  sesizată  și  este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 2781  din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006. În realitate, analizând motivarea autorului excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că obiectul controlului de constituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2781 alin. (1) partea introductivă, text modificat ulterior sesizării Curții Constituționale prin art. I pct. 61 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 10 decembrie 2012. Întrucât soluția legislativă criticată a fost menținută, Curtea, având în vedere Decizia nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, urmează a se pronunța   asupra   dispozițiilor   art.   2781    alin.   (1)   partea introductivă din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare. Textul criticat are următorul cuprins: „în măsura în care Consiliul respinge pe fond contestația, autoritatea contractantă va reține contestatorului din garanția de participare în raport cu valoarea estimată a contractului [...]”.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 21 privind accesul liber la justiție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
I.1. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea principiului egalității, Curtea reține că textul legal criticat, prevăzând că în cazul în care Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor respinge contestația ca nefondată, autoritatea contractantă va reține contestatorului din garanția de participare depusă în raport cu valoarea estimată a contractului o anumită sumă, se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.
Astfel cum rezultă și din dispozițiile art. 2 din ordonanța de urgență, scopul acesteia este promovarea concurenței între operatorii economici, precum și garantarea tratamentului egal și nediscriminarea acestora. Aceste principii stau și la baza atribuirii contractului de achiziție publică. În jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu Decizia nr. 6 din 4 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999, egalitatea de tratament nu exclude, ci chiar implică un tratament diferențiat, ținând seama de natura autorităților publice și de atribuțiile acestora, astfel cum este și cazul în cadrul procedurii de atribuire a contractelor în domeniul achizițiilor publice, unde autoritatea contractantă este cea care aplică dispozițiile legale privind derularea procedurii. Mai mult, principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu  sunt  diferite.  De  aceea,  el  nu  exclude,  ci,  dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. Astfel, ofertanții câștigători nu se pot afla în aceeași situație cu cei necâștigători, cum nici cei care formulează contestație înainte de depunerea ofertelor nu se pot afla în aceeași situație cu cei care au formulat contestație după depunerea ofertelor, cei din urmă fiind deja angajați într-un raport juridic cu autoritatea contractantă, unde garanția constituită operează ca un mijloc menit să asigure evitarea unui comportament necorespunzător al operatorului economic în raport cu aceasta.
Totodată, Curtea reține că autorul excepției nu se află în situația pe care o invocă, respectiv să fi formulat o contestație înainte de data depunerii ofertelor, și astfel să fi depins de celeritatea soluționării contestației de către Consiliu, ci a formulat o atare contestație după ce termenul-limită pentru depunerea ofertelor a expirat, mai exact după ce a depus o ofertă ulterior expirării termenului prevăzut în anunțul de participare.
2. Stabilirea cuantumului sumei ce urmează a fi reținută de autoritatea contractantă ține de opțiunea legiuitorului, acesta putând opta pentru grile de calcul diferențiate în funcție de natura relațiilor vizate, astfel că nu se poate susține că ar trebui să existe o anumită echivalență, care să determine aplicabilitatea art. 16 alin. (1) din Constituție, între cuantumul taxelor judiciare de timbru și cel al sumelor reținute din garanția de participare, având în vedere natura diferită a relațiilor sociale ocrotite, respectiv realizarea serviciului justiției coroborat cu asigurarea dreptului de acces liber la justiție, pe de o parte, și evitarea comportamentelor nepotrivite în procedura de achiziție publică, pe de altă parte. Taxele judiciare de timbru contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție, iar reținerea sumelor din garanția de participare are drept scop sancționarea comportamentelor necorespunzătoare în cadrul procedurilor de achiziție publică. Astfel, potrivit art. 431 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, scopul constituirii garanției de către ofertant este acela de a proteja autoritatea contractantă față de riscul unui eventual comportament necorespunzător al acestuia, precum și evitarea tergiversării procedurii, cu implicații asupra gradului de cheltuire a fondurilor publice alocate. În fine, chestiunea ce privește modul concret de stabilire a sumelor reținute de autoritatea contractantă ține de aplicarea legii.
II. Referitor la critica autorului excepției de neconstituționalitate referitoare la încălcarea accesului liber la justiție, Curtea, prin Decizia nr. 282 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 11 mai 2012, s-a pronunțat și asupra caracterului facultativ al jurisdicției Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor și a reținut că, potrivit art. 2781 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, acesta nu are competența legală de a dispune prin decizie cu privire la garanția de participare constituită în favoarea autorității contractante. Prin urmare, actul de dispoziție cu privire la sumele cote-părți din garanția de participare nu poate fi calificat drept un act al autorității administrativ- jurisdicționale. Reținerea sumelor prevăzute de ordonanța de urgență de către autoritatea contractantă operează de drept, în temeiul art. 2781 alin. (1), ca urmare a pronunțării de către Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a deciziei de respingere a contestației ca nefondată. Așadar, reținerea sumelor prevăzute de ordonanța de urgență de către autoritatea contractantă operează indiferent de motivația sau înțelegerea subiectivă sau obiectivă a contestatorului în exercitarea dreptului de a formula contestația împotriva actului administrativ, cu condiția însă ca prin decizia Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor să îi fie respinsă contestația ca nefondată.
Mai mult, Curtea a constatat că textul criticat întrunește garanțiile cerute pentru protejarea principiului constituțional al accesului liber la justiție. Sumele reținute de autoritatea contractantă reprezintă o sancțiune a comportamentului necorespunzător al operatorilor economici, cât și o garanție că aceștia nu suportă o sarcină excesivă, astfel cum rezultă din modul de calcul al sumelor ce vor fi reținute în funcție de valoarea contractului. De altfel, potrivit alin. (4) al art. 2781 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, autoritatea contractantă are obligația restituirii sumei reținute, dacă instanța de judecată competentă admite plângerea formulată împotriva deciziei Consiliului de respingere a contestației.
În analiza dispozițiilor care reglementează procedura soluționării contestațiilor în fața Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor, Curtea a constatat că suma reținută în cazul respingerii contestației nu reprezintă o taxă sau cauțiune care să se facă venit la bugetul de stat sau la bugetul autorității administrativ-jurisdicționale. Curtea a reținut că gratuitatea consacrată de norma constituțională cuprinsă în art. 21 alin. (4) vizează lipsa oricărei contraprestații pecuniare din partea persoanei care, alegând calea contenciosului administrativ-jurisdicțional, beneficiază de serviciul prestat de autoritatea administrativ-jurisdicțională. Or, sub acest aspect, dispozițiile ordonanței de urgență criticate respectă cerința constituțională referitoare la caracterul neoneros al procedurii administrativ-jurisdicționale.
Prin urmare, dispozițiile legale criticate nu îngrădesc accesul liber la justiție atât timp cât se prevede posibilitatea că actele autorității contractante pot fi contestate în instanță, și urmăresc, în fapt, responsabilizarea justițiabililor și descurajarea abuzului de drept, precum și încurajarea justițiabililor de a apela la instanță pentru verificarea soluțiilor pronunțate în calea administrativ-jurisdicțională de atac.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2781 alin. (1) partea introductivă din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea Comercială Beyond Design — S.R.L. din București în Dosarul nr. 24.221/3/2012 al Tribunalului București — Secția a VI-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința din data de 5 februarie 2013.

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN


 

 

Magistrat-asistent,
Andreea Costin