9 Decembrie, 2016

Augustin Zegrean— președinte
Aspazia Cojocaru— judecător
Acsinte Gaspar— judecător
Petre Lăzăroiu — judecător
Mircea Ștefan Minea — judecător
Iulia Antoanella Motoc— judecător
Ion Predescu — judecător
Puskás Valentin Zoltán— judecător
Tudorel Toader— judecător
Ingrid Alina Tudora— magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Reta Rus, Crinuța Stânea, Cornelia Șarlea, Elena Savonea, Maria Petri, Aronela Zudor, Simona-Maria Mărginean, Laurențiu Zudor, Victoria Frățilă, Lina Jidvean, Nicolae Muntean, Nicolae-Raul Ban și Cristina Palco în Dosarul nr. 3.676/2/2011 al Tribunalului Alba — Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.549D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.  

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 24 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3.676/2/2011, Tribunalul Alba — Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Reta Rus, Crinuța Stânea, Cornelia Șarlea, Elena Savonea, Maria Petri, Aronela Zudor, Simona- Maria Mărginean, Laurențiu Zudor, Victoria Frățilă, Lina Jidvean, Nicolae Muntean, Cristina Palco și Nicolae-Raul Ban într-o cauză având ca obiect „drepturi bănești”.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât nu permit plata premiului anual pe anul 2010, drept cu caracter salarial apreciat ca fiind câștigat pe perioada de timp în care norma juridică în baza căruia a fost recunoscut era în vigoare și activă. Se arată că o normă juridică nu poate fi decât retroactivă atunci când neagă acordarea unui drept salarial legal pentru activitatea deja desfășurată. Astfel, legiuitorul a adus modificări unei situații juridice definitiv stabilite sub aspectul executării unei obligații aferente unui raport de muncă încheiat. Or, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, aceasta trebuind să respecte suveranitatea legii anterioare.
De asemenea, arată că prevederile art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care prevedeau acordarea premiului anual acordat pentru activitatea desfășurată în timpul anului 2010, au fost abrogate de art. 39 pct. w) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ în vigoare din data de 1 ianuarie 2011. Totodată, prin Legea nr. 285/2010, în vigoare tot de la 1 ianuarie 2011, s-a prevăzut în mod expres, la art. 8 — criticat —, că premiul anual corespunzător anului 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011. Se încalcă, astfel, dreptul de proprietate, dreptul la măsurile de protecție socială garantate constituțional și principiul neretroactivității.
Autorii excepției consideră că premiul anual corespunzător anului 2010 reprezintă un drept câștigat, de vreme ce dispozițiile care îl reglementau erau în vigoare în data de 31 decembrie 2010, acest premiu cuvenindu-se pentru activitatea profesională desfășurată pe parcursul întregului an 2010, chiar dacă sumele de bani se acordă în concret, potrivit legii, începând cu luna ianuarie a anului următor. Este vorba, așadar, de un raport juridic născut sub legea veche, care nu și-a epuizat toate efectele juridice, astfel că legea nouă nu poate abroga efectul juridic nerealizat, fără a încălca principiul neretroactivității. Legea nouă, deși are prioritate față de cea veche, nu poate reglementa asupra acelor efecte susceptibile a se produce sub imperiul legii vechi.
În fine, arată că, potrivit art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în nenumărate rânduri, chiar și împotriva României, că dreptul de creanță reprezintă un „bun”, în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dacă este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o „speranță legitimă” de a-l vedea concretizat. Or, lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câștigat constituie o ingerință neconformă cu principiul protecției proprietății.
Tribunalul Alba — Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanța arată că veniturile de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar se stabilesc numai prin lege, însă sporurile, premiile și alte stimulente acordate acestuia reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin deciziile nr. 115/2012, nr. 257/2012 sau nr. 782/2012.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, care au următorul cuprins: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.”
Autorii excepției consideră că textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 referitor la înfăptuirea justiției și art. 125 privind statutul judecătorilor. De asemenea, invocă încălcarea art. 20 din Constituție prin raportare la dispozițiile art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 au mai fost examinate din perspectiva unor critici de neconstituționalitate asemănătoare, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și internaționale.
În acest sens sunt: Decizia nr. 745 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 29 noiembrie 2012, Decizia nr. 808 din 2 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 6 decembrie 2012 și Decizia nr. 903 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 12 ianuarie 2013, prin care Curtea a constatat că prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 sunt constituționale.
Prin aceste decizii, Curtea a reținut că Legea nr. 285/2010 reglementează, după cum indică însuși titlul său, salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, având deci aplicabilitate limitată doar la anul 2011.
Deși textul de lege criticat nu se mai încadrează în fondul activ al legislației, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională a statuat că „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare”, așa încât Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor legale supuse examinării.
Astfel, Curtea reține că autorii excepției de neconstituționalitate consideră că sistarea acordării premiului anual corespunzător anului 2010 încalcă principiul neretroactivității legii, dreptul la muncă și la măsuri de protecție socială, dreptul de proprietate, precum și statutul specific funcției ocupate de aceștia și care derivă din prevederile constituționale referitoare la înfăptuirea justiției și statutul judecătorilor.
Prin deciziile mai sus menționate, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu contravine principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție.
De asemenea, cu privire la natura premiilor în bani acordate angajaților,  conform  legii,  Curtea  a  constatat  că  sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. În acest context, Curtea a reținut că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
Așa fiind, Curtea a statuat că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
Curtea a apreciat, totodată, că nu se poate reține nici încălcarea dispozițiilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată. Premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un „bun” în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prevederile de lege criticate prevăd, însă, doar modalitatea prin care statul urmează să-și execute întru totul această obligație financiară, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
În fine, Curtea a reținut că dispozițiile art. 124 și 125 din Constituție nu sunt incidente în cauză. Astfel, dreptul bănesc la care se referă textul de lege criticat nu a fost acordat în considerarea unei categorii socioprofesionale speciale, ci întregului personal din sectorul bugetar, iar, pe de altă parte, textele constituționale invocate se referă la judecători.
Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Reta Rus, Crinuța Stânea, Cornelia Șarlea, Elena Savonea, Maria Petri, Aronela Zudor, Simona-Maria Mărginean, Laurențiu Zudor, Victoria Frățilă, Lina Jidvean, Nicolae Muntean, Nicolae-Raul Ban și Cristina Palco în Dosarul nr. 3.676/2/2011 al Tribunalului Alba — Secția I civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN


 

 

 

Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora