6 Decembrie, 2016

Augustin Zegrean — președinte
Aspazia Cojocaru — judecător
Acsinte Gaspar— judecător
Petre Lăzăroiu— judecător
Mircea Ștefan Minea — judecător
Iulia Antoanella Motoc— judecător
Ion Predescu— judecător
Puskás Valentin Zoltán— judecător
Tudorel Toader— judecător
Ingrid Alina Tudora— magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Coca Grosu în Dosarul nr. 11.037/86/2011 al Tribunalului Suceava — Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.576D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată, de exemplu, prin Decizia nr. 920/2012, și Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar și Lucia Ghețu împotriva României (2012).

CURTEA,

având  în  vedere  actele  și  lucrările  dosarului,  constată următoarele:
Prin Încheierea din 15 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 11.037/86/2011, Tribunalul Suceava — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Coca Grosu într-o cauză având ca obiect contestația formulată împotriva deciziei de pensionare, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Suceava.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât se ajunge la situația în care se creează o situație discriminatorie între militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, pe de o parte, și alte categorii de persoane beneficiare de pensii speciale, pe de altă parte, pentru care, de altfel, s-a adoptat o altă reglementare, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2011, prin care se prelungește recalcularea pensiilor până la sfârșitul anului 2011.
Menționează, totodată, că Guvernul a acordat retroactiv grupe speciale de muncă militarilor și polițiștilor pentru a atenua scăderea cuantumului pensiilor pentru aceste categorii de persoane, în timp ce pentru alte categorii pensiile au fost diminuate în mod substanțial, fiind reduse în cuantum de 60—70%, afectând însăși substanța dreptului la pensie.
De asemenea, arată că există „reglementări duble, total opuse” referitoare la pensiile de serviciu, întrucât, la data adoptării Legii nr. 119/2010, nu au fost abrogate prevederile Legii nr. 567/2004, fapt ce contravine dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Autorul excepției arată că, prin prisma Deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 27 martie 2012, discriminarea este extinsă, întrucât consilierii Curții de Conturi fiind asimilați magistraților, urmează să revină la pensiile speciale, precizând că personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor se află în aceeași situație, având aceleași interdicții și incompatibilități ca magistrații și consilierii Curții de Conturi.
Totodată, susține că pensia de serviciu a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a fost stabilită în considerarea atribuțiilor de serviciu, a incompatibilităților și interdicțiilor aferente acestei categorii de personal din domeniul justiției. Aceasta constituie un bun actual, un drept de proprietate în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât „reducerea substanțială a pensiei aflată în plată echivalează cu o expropriere, fiind încălcat dreptul la coerență legislativă, statutul legal și predictibilitatea legii, dar și speranța legitimă.”
Tribunalul Suceava — Secția civilă opinează în sensul că prevederile art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 nu încalcă normele constituționale invocate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care au următorul cuprins: „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
[...]
f) art. 68, art. 681  alin. (2) și art. 682 —684  din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare;”.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin atât dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile și art. 16 privind egalitatea în drepturi, precum și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății, și art. 14 privind interzicerea discriminării, din aceeași convenție.
Autorul excepției invocă, de asemenea, și neconcordanța față de prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile de lege criticate au mai fost analizate din perspectiva unor critici de neconstituționalitate similare, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și internaționale invocate și în prezenta cauză.
În  acest  sens  sunt,  de  exemplu,  Decizia  nr.  920  din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 16 ianuarie 2013, Decizia nr. 945 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2013, Decizia nr. 1.083 din 18 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 8 februarie 2013, sau Decizia nr. 22 din 24 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 6 martie 2013, prin care Curtea Constituțională a respins, cu majoritate de voturi, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010.
Prin aceste decizii, Curtea a constatat că „nu prevederile art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 sunt cele care au dispus recalcularea pensiilor de serviciu potrivit principiului contributivității, astfel că nu poate fi reținută critica privind încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la neretroactivitatea legii civile”.
Totodată, Curtea a reținut că pensiile de serviciu au fost eliminate și integrate sistemului public de pensii prin Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Abrogările prevăzute de art. 196 din Legea nr. 263/2010 nu constituie decât o operațiune tehnico-legislativă de corelare a prevederilor actului normativ adoptat cu cele existente în alte legi ce reglementează pensiile speciale, respectiv alte măsuri în domeniul pensiilor. În aceste condiții, Curtea a constatat că Legea nr. 263/2010 nu are caracter novator și nu aduce nicio modificare sau un element nou în raport cu cadrul legal consacrat odată cu apariția Legii nr. 119/2010.
În ceea ce privește pretinsa discriminare între diferite categorii de personal, respectiv între personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor și alte categorii profesionale, cum ar fi militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, Curtea a constatat că nici această critică nu poate fi reținută. Astfel, în privința cadrelor militare în activitate, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, Curtea a statuat că aceștia au beneficiat și continuă să beneficieze de un statut aparte, justificat de natura activității desfășurate, care creează condițiile unei uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vătămare corporală și chiar de amenințare a vieții.
În fine, referitor la susținerea privind încălcarea prevederilor Legii nr. 24/2000, ca urmare a faptului că actele normative care prevedeau acordarea pensiilor speciale anterior intrării în vigoare a noii legi nu au fost abrogate și, în consecință, ar exista un paralelism legislativ, prin jurisprudența amintită, Curtea a reținut că „eficacitatea normelor secundare emise în aplicarea legilor se află într-o strânsă legătură cu perioada de activitate a legii, neputându-se concepe supraviețuirea normei subordonate după abrogarea ori încetarea aplicabilității celei superioare. Pentru a evita însă orice confuzie cu privire la legislația în vigoare aplicabilă unei anumite materii, legiuitorul a prevăzut în art. 64 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 că, «dacă o normă de nivel inferior, cu același obiect, nu a fost abrogată expres de actul normativ de nivel superior, această obligație îi revine autorității care a emis prima actul.» Chiar dacă abrogarea actelor normative secundare nu are loc în același timp cu abrogarea celor superioare, în aplicarea cărora au fost emise, nu se poate considera că ele continuă să își producă efectele, menținând o reglementare paralelă, diferită de cea instituită prin noile prevederi în vigoare, superioare în ierarhia actelor normative.”
Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CUR TEA   CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Coca Grosu în Dosarul nr. 11.037/86/2011 al Tribunalului Suceava — Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2013.

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN


 

 

Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora