8 Decembrie, 2016

Augustin Zegrean — președinte
Aspazia Cojocaru  — judecător
Acsinte Gaspar — judecător
Petre Lăzăroiu — judecător
Mircea Ștefan Minea — judecător
Iulia Antoanella Motoc — judecător
Ion Predescu— judecător
Puskás Valentin Zoltán— judecător
Tudorel Toader  — judecător
Ingrid Alina Tudora — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție  ridicată  de  Ioan  Titus  Nelu  Frențiu  în  Dosarul nr. 3.550/112/2011 al Tribunalului Bistrița-Năsăud — Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.356D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. În susținerea excepției face și unele precizări suplimentare, pornind de la considerentele Avocatului Poporului cuprinse în
Raportul special privind consecințele eliminării pensiilor de serviciu, întocmit în luna ianuarie 2013.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având  în  vedere  actele  și  lucrările  dosarului,  constată următoarele:
Prin Încheierea din 17 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3.550/112/2011, Tribunalul Bistrița-Năsăud — Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Ioan Titus Nelu Frențiu într-o cauză având ca obiect recalculare pensie.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că există o similitudine de statut juridic între controlorul financiar (auditorul public extern) și magistrați, întrucât sunt ținuți deopotrivă de aceleași incompatibilități și obligații atât la nivel constituțional, cât și la nivel legal. Arată că, prin Decizia nr. 871/2010, Curtea Constituțională a reținut faptul că personalul Curții de Conturi este asimilat magistraților, astfel încât se impune aplicarea principiului accesorium sequitur principale, în sensul că personalul asimilat va urma tratamentul juridic  al  celor  cu  care  a  fost  asimilat,  în  caz  contrar ajungându-se la situații inadmisibile, contrare art. 16 din Constituție. În acest context, având în vedere cele statuate de Curte prin decizia menționată, ca urmare a examinării explicite a noțiunii de „personal al Curții de Conturi”, autorul excepției apreciază că se află într-o situație analogă sau cel puțin compatibilă cu cea a magistratului, așa încât se impune instituirea unui tratament juridic uniform sub aspectul acordării dreptului la pensia de serviciu. Pensiile de serviciu sunt pensii profesionale, iar acordarea acestora ilustrează apartenența la o anumită categorie profesională, care își desfășoară activitatea în anumite condiții predeterminate.
În fine, apreciază că prevederile legale criticate contravin și principiului neretroactivității legii civile, în acest sens invocând jurisprudența Curții Constituționale, concretizată prin deciziile nr. 46/2002, nr. 375/2005, nr. 57/2006 sau nr. 120/2007. Cu acest prilej, Curtea a reținut că, „în cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior”, precum și faptul că „noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, respectiv în privința cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pentru viitor, începând cu data intrării lor în vigoare”.
Tribunalul Bistrița-Năsăud — Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care se aplică și controlorilor de conturi, al căror statut reclamă, sub aspectul modului de stabilire a cuantumului pensiei, același tratament cu cel al consilierului de conturi, în privința cărora Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 297/2012, declarându-le neconstituționale. Instanța apreciază că asimilarea dintre membrii Curții de Conturi, controlori de conturi și consilieri de conturi, este determinată de apartenența la aceeași categorie profesională, care își desfășoară activitatea în anumite condiții predeterminate, în circumstanțele acelorași incompatibilități și obligații reglementate la nivel constituțional și legal, aspecte ce reclamă un tratament juridic identic, astfel încât un statut juridic diferit ar înfrânge principiul constituțional al egalității în drepturi.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În ceea ce privește pretinsa discriminare instituită între magistrați și controlorii financiari (auditorii publici externi) ai Curții de Conturi, invocată din perspectiva Deciziei nr. 297/2012, prin care prevederile art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 și art. 196  lit.  j)  din  Legea  nr.  263/2010  au  fost  declarate neconstituționale „în măsura în care se aplică și consilierilor de conturi”, Guvernul apreciază că această decizie nu are relevanță în susținerea criticii de neconstituționalitate, deoarece se referă la o altă ipoteză, autorul excepției neavând calitatea de consilier de conturi, ci de controlor financiar (auditor public extern). Ca atare, apreciază că nu este întemeiată critica de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate, susținută din perspectiva existenței unei discriminări instituite, în privința pensiei de serviciu, între magistrați și auditorii publici externi ai Curții de Conturi.
De asemenea, arată că reglementarea criticată nu aduce atingere nici principiului constituțional al neretroactivității legii civile, deoarece pensiile speciale sunt afectate doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, potrivit cărora
„Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare:
[...]
h) pensiile de serviciu ale personalului Curții de Conturi.”
De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și prevederile art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, potrivit cărora „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
[...]
j
) art. 49 alin. (4) și art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie

2009.”

Autorul excepției susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) care consacră neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) potrivit cărora „cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări” și art. 140 alin. (4) referitor la consilierii de conturi, precum și dispozițiilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 și cele ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză.
Față de critica formulată, Curtea observă că, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a constatat că eliminarea pensiilor de serviciu prevăzute de art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 are în vedere pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi, pe cele ale auditorilor publici externi și ale oricăror persoane care sunt salariați/membri în cadrul Curții de Conturi. De asemenea, a reținut că din personalul Curții de Conturi fac parte atât consilierii de conturi, auditorii publici externi, personalul de specialitate, cât și ceilalți angajați ai acestei instituții, indiferent de statutul lor socioprofesional. În conformitate cu principiul accesorium sequitur principale, Curtea Constituțională a arătat că trebuie aplicat același tratament juridic personalului asimilat magistraților în privința dreptului legal la pensie de serviciu cu al personalului cu care a fost asimilat, întrucât altfel s-ar ajunge la situații inadmisibile, contrare art. 16 din Constituție. În consecință, prin decizia menționată, Curtea a constatat constituționalitatea eliminării tuturor pensiilor de serviciu în raport cu criticile formulate.
Prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a constatat însă că eliminarea pensiei de serviciu a judecătorilor, procurorilor și judecătorilor, respectiv a magistraților-asistenți ai Curții Constituționale este neconstituțională, deoarece încalcă principiul independenței justiției, prevăzut de art. 124 din Constituție. Cu acest prilej, Curtea a reținut că principiul independenței justiției apără pensia de serviciu a magistraților, ca parte integrantă a stabilității financiare a acestora, în aceeași măsură cu care apără celelalte garanții ale acestui principiu.
Curtea a stabilit că „statutul constituțional al magistraților — statut dezvoltat prin lege organică și care cuprinde o serie de incompatibilități și interdicții, precum și responsabilitățile și riscurile pe care le implică exercitarea acestor profesii — impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentă a independenței justiției, garanție a statului de drept, prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală”.
După pronunțarea acestei decizii, din punct de vedere constituțional s-a deschis posibilitatea de a aprecia dacă există o similitudine între statutul constituțional și legal al magistraților și cel al altor categorii socioprofesionale, fapt ce le-ar îndritui pe acestea din urmă sau pe unele dintre acestea la încasarea unei pensii de serviciu similar magistraților. Așa fiind, prin Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, Curtea a analizat dacă personalul Curții de Conturi urmează să beneficieze de același tratament juridic, respectiv dacă statutul acestuia reclamă un tratament juridic identic cu cel al magistraților în privința pensiei de serviciu, statuând că, în privința auditorilor publici externi, considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, cu corectivul adus prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, își mențin pe deplin valabilitatea.
Ulterior, prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, statuând că aceste prevederi sunt neconstituționale „în măsura în care se aplică și consilierilor de conturi”.
Cu acest prilej, Curtea a constatat că asimilarea consilierilor de conturi, sub aspectul incompatibilităților, cu magistrații este realizată printr-o normă de rang constituțional, aspect decisiv în analiza Curții, reținând totodată faptul că „consilierii de conturi au atât o altă reglementare constituțională și legală, cât și un statut juridic diferit în raport cu celelalte categorii de personal existente la nivelul Curții de Conturi”.
În concluzie, soluția de admitere a excepției de neconstituționalitate nu s-a extins și cu privire la aceste din urmă categorii de personal, Curtea nereținând existența unei similitudini între statutul consilierilor de conturi și cel al celorlalte categorii de personal ale Curții de Conturi, în speță fiind vorba despre calitatea de controlor financiar/auditor public extern al Curții de Conturi.
În sensul celor mai sus amintite este, de exemplu, și Decizia nr. 900 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, o excepție de neconstituționalitate cu un obiect identic și o critică similară celei formulate în speța de față.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Ioan Titus Nelu Frențiu în Dosarul nr. 3.550/112/2011 al Tribunalului Bistrița-Năsăud — Secția I civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora