4 Decembrie, 2016

Augustin Zegrean — președinte
Aspazia Cojocaru — judecător
Acsinte Gaspar — judecător
Petre Lăzăroiu — judecător
Mircea Ștefan Minea— judecător
Iulia Antoanella Motoc— judecător
Ion Predescu— judecător
Puskás Valentin Zoltán— judecător
Tudorel Toader — judecător
Ingrid Alina Tudora— magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție ridicată de Alexandru Ludovic Dienes în Dosarul nr. 8.856/102/2011 al Tribunalului Mureș — Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.306D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.476D/2012, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate   a   prevederilor   art.   22   din   Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional și ale art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,  excepție  ridicată  de  Venera  Vasiliu  în  Dosarul nr. 3.942/91/2012 al Tribunalului Vrancea — Secția I civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că, în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.476D/2012, partea Școala Postliceală Sanitară „Hipocrate” din Focșani a depus note scrise prin care solicită ca la soluționarea excepției de neconstituționalitate să se aibă în vedere deciziile pronunțate de instanța de contencios constituțional, și anume Decizia nr. 544/2012 și Decizia nr. 727/2011, precum și Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 martie   2012,   pronunțată   în  Cauza   Panfile   împotriva României.
Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.306D/2012 și nr. 14.756D/2012,  pune  în  discuție,  din  oficiu,  problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune  conexarea  Dosarului  nr.  1.476D/2012  la  Dosarul nr. 1.306D/2012, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, precum și Decizia din 20 martie 2012, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Ionel Panfile împotriva României.

CURTEA,

având  în  vedere  actele  și  lucrările  dosarelor,  constată următoarele:
Prin Încheierea din 21 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 8.856/102/2011, Tribunalul Mureș — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție ridicată de Alexandru Ludovic Dienes într-o cauză având ca obiect recalcularea pensiei.
Prin Încheierea din 9 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3.942/91/2012, Tribunalul Vrancea — Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate  a  prevederilor  art.  22  din  Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional și ale art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Venera Vasiliu într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva deciziei emise de Casa Județeană de Pensii Vrancea.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale și contravin dispozițiilor art. 47 și art. 53 din Constituție, întrucât dreptul la pensie este un drept fundamental, iar restrângerea acestuia, dacă se impune printr-o măsură a statului, trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și să nu aducă atingere dreptului sau libertății persoanei. În acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 874/2010.
Tribunalul Mureș — Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens, arată că art. 17 și art. 18 din Legea nr. 329/2009 limitează dreptul la cumulul pensiei cu veniturile salariale, impunând persoanelor în cauză obligația de a opta, în termenul legal, între suspendarea plății pensiei și încetarea raporturilor de muncă. Sancțiunea legală pentru neîndeplinirea în termen a obligației de opțiune este încetarea de drept a raporturilor de muncă, de serviciu sau cele rezultate din actul de numire, ce are drept consecință firească și imediată încetarea cumulului și a plății dreptului de natură salarială, respectiv a obligației de restituire a drepturilor de natură salarială primite după încetarea de drept a raportului de muncă.
În condițiile în care Legea nr. 329/2009 a instituit deja o sancțiune pecuniară, instanța apreciază că prevederile art. 22 ale acestui act normativ sunt neconstituționale, deoarece reglementează excesiv restituirea drepturilor de pensie pe durata cumulului nelegal, astfel încât persoana care nu își îndeplinește obligația de opțiune și cumulează, în mod nelegal, pensia cu drepturile de natură salarială pierde atât pensia, cât și drepturile salariale.
Tribunalul Vrancea — Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că normele constituționale invocate nu interzic legiuitorului să impună, prin reglementarea legală criticată, obligația de restituire în sarcina persoanelor care au încasat necuvenit anumite prestații sociale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
În Dosarul Curții Constituționale nr. 1.476D/2012, Guvernul și-a exprimat punctul de vedere în sensul că excepția de neconstituționalitate   a   prevederilor   art.   22   din   Legea nr. 329/2009 și art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 este neîntemeiată.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 22 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, precum și cele ale art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.
Textele de lege criticate au următorul conținut:
— Art. 22 din Legea nr. 329/2009: „Sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie se recuperează de la pensionari, cu respectarea termenului general de prescripție.”;
— Art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010: „Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani.”
Autorii excepției susțin că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 47 privind nivelul de trai și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate.
Astfel, în ceea ce privește prevederile art. 22 din Legea nr. 329/2009, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a constatat, pe calea controlului a priori,  că întreg capitolul IV al Legii nr. 329/2009, intitulat „Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare”, este constituțional în măsura în care nu vizează persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres în Constituție.
De asemenea, Curtea și-a menținut această jurisprudență și în cadrul controlului a posteriori pe calea excepției de neconstituționalitate, stabilind, printr-o serie de decizii, precum Decizia nr. 544 din 24 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 15 iunie 2012, Decizia nr. 774 din 25 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 7 decembrie 2012, sau Decizia nr. 899 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 19 decembrie 2012, că prevederile de lege criticate sunt constituționale.
Prin aceste decizii, Curtea a statuat că nicio dispoziție constituțională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiția ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toți cetățenii, iar eventualele diferențe de tratament să aibă o rațiune licită. Astfel, una dintre măsurile reglementate de legiuitor prin Legea nr. 329/2009 o constituie „restrângerea dreptului de a cumula veniturile salariale cu cele din pensie, atunci când sunt îndeplinite două condiții: angajator este o autoritate sau instituție publică centrală sau locală, indiferent de modul de finanțare și subordonare, sau o regie autonomă, societate națională, companie națională sau societate comercială la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat sau de o unitate administrativ-teritorială, pe de o parte, și nivelul pensiei nete depășește nivelul salariului mediu brut pe economie, pe de altă parte. Justificarea unei astfel de limitări rezidă în degrevarea bugetului de stat, respectiv a celui al asigurărilor sociale de stat, într-o măsură care nu afectează veniturile persoanei sub pragul salariului mediu brut pe economie. Prin urmare, măsura adoptată este proporțională cu situația care a determinat-o, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii și mijloacele folosite în realizarea lui, și este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei”.
În fine, Curtea a reținut că, prin Decizia de inadmisibilitate din 20 martie 2012, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Ionel Panfile împotriva României, s-a arătat că măsura criticată este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim, respectă justul echilibru între interesele generale ale comunității și protecția drepturilor fundamentale ale indivizilor, precum și faptul că în domeniul social statul dispune de o marjă largă de apreciere, ceea ce a dus la concluzia că măsura criticată nu este contrară art. 1 din Protocolul adițional la Convenție (paragrafele 17—25).
Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, prin Decizia nr. 727 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 562 din 8 august 2011, Curtea a constatat că dispozițiile art. 47 din Constituție prevăd dreptul cetățenilor la pensie, alături de alte forme de asigurări sociale, publice sau private, prevăzute de legi. Prin urmare, condițiile concrete de exercitare și conținutul dreptului la pensie se stabilesc prin lege. În cadrul sistemului public de pensii exercitarea dreptului la pensie se poate face numai în privința unui singur tip de pensie, iar nu prin cumularea mai multor tipuri.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
De altfel, Curtea observă că prevederile art. 22 din Legea nr. 329/2009 ce stipulează că sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie se recuperează de la pensionari, cu respectarea termenului general de prescripție, constituie un principiu înscris și în art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care prevede că sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani. Acest principiu reprezintă, la rândul său, o aplicație în materia asigurărilor sociale a principiului de drept civil potrivit căruia bunurile primite fără drept ori din eroare trebuie restituite.
În acest context, Curtea constată că prevederile de lege criticate nu contravin niciunei norme constituționale, ci, dimpotrivă, se întemeiază pe îndatorirea prevăzută de art. 57 din Constituție, potrivit căreia drepturile și libertățile trebuie exercitate cu bună-credință și fără să se încalce drepturile și libertățile altora.
Așa fiind, față de critica de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că dispozițiile art. 47 și art. 53 din Legea fundamentală nu sunt incidente în cauză, neputându-se vorbi despre existența unui drept fundamental la sume necuvenite.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA   CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional și a celor ale art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Alexandru Ludovic Dienes în Dosarul nr. 8.856/102/2011 al Tribunalului Mureș — Secția civilă și de către Venera Vasiliu în Dosarul nr. 3.942/91/2012 al Tribunalului Vrancea — Secția I civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora