6 Decembrie, 2016

Augustin Zegrean — președinte
Aspazia Cojocaru — judecător
Acsinte Gaspar— judecător
Petre Lăzăroiu — judecător
Mircea Ștefan Minea— judecător
Ion Predescu— judecător
Puskás Valentin Zoltán— judecător
Tudorel Toader — judecător
Daniela Ramona Marițiu — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 218 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul Iași — Secția a II-a civilă — contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 7.670/99/2012. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.535D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul n r.   1.560D/2012,  având  ca  obiect  aceeași  excepție  de neconstituționalitate, ridicată, din oficiu, de Tribunalul Iași — Secția a II-a civilă — contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 7.671/99/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.560D/2012 la Dosarul nr. 1.535D/2012, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 95/2011.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele: Prin  încheierile  din  13  noiembrie  2012,  pronunțate  în dosarele nr. 7.670/99/2012 și nr. 7.671/99/2012, Tribunalul Iași — Secția a II-a civilă — contencios administrativ și fiscal  a  sesizat  Curtea  Constituțională cu  excepția  de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 218 alin. (1) și (2) din Ordonanța  Guvernului  nr.  92/2003  privind  Codul  de procedură fiscală, excepție ridicată de instanța de judecată, din oficiu, în cauze având ca obiect anularea unor decizii de impunere.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, se apreciază că dispozițiile criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece impun persoanei vătămate să conteste decizia emisă în procedura administrativă, aceasta neavând deschisă calea acțiunii în contencios prin care să solicite instanței verificarea legalității și temeiniciei actului administrativ vătămător, respectiv decizia de impunere ori alt act fiscal. Aceste prevederi constituționale sunt cu atât mai mult încălcate cu cât organul fiscal refuză să soluționeze contestația persoanei vătămate prin emiterea unei decizii.
În cazul refuzului de soluționare a contestației administrative sau al nesoluționării contestației în termenul legal, persoana vătămată este obligată să solicite instanței de contencios administrativ obligarea organului fiscal la soluționarea contestației administrative. Într-o atare situație soluționarea litigiului fiscal nu mai are loc într-un termen rezonabil și într-o manieră echitabilă, ci în detrimentul intereselor procesuale ale contribuabililor și în favoarea organului fiscal. Reglementarea obiectului acțiunii în materia contenciosului administrativ fiscal, prin dispozițiile criticate, contravine prevederilor art. 52 alin. (1) din Constituție, actul fiscal efectiv vătămător neputând fi cenzurat de către instanța de contencios.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la deciziile Curții Constituționale nr. 409/2004 și nr. 449/2004.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 218 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu următorul conținut:
„(1) Decizia privind soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse, în condițiile art. 44, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.”
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorul excepției invocă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitor la accesul liber la justiție și art. 52 alin. (1) și (2) referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 617 din 6 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 14 iunie 2010, a stabilit că prin procedurile de recurs administrativ reglementate de textul de lege criticat se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege. Cu același prilej, Curtea a mai reținut că actele de soluționare de către organele administrative a contestațiilor, respectiv a reclamațiilor formulate potrivit dispozițiilor din Codul de procedură fiscală nu sunt, așadar, acte de jurisdicție, ci acte administrative supuse cenzurii instanței de judecată. Așa fiind, Curtea a reținut că textul legal criticat nu încalcă art. 21 din Constituție.
Totodată, prin Decizia nr. 95 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 10 mai 2011, Curtea a reținut că trebuie distins între mai multe ipoteze, după cum urmează:
1. Organul fiscal competent nu a soluționat contestația deoarece a suspendat, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă sau când soluționarea cauzei depinde, în tot ori în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
2. Organul fiscal competent nu a soluționat contestația în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, fără a exista vreun motiv de suspendare.
Având în vedere dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precum și pe cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea a observat că o atare situație se circumscrie nesoluționării în termenul legal a cererii de către organul fiscal. Într-o atare situație, cel care se consideră lezat în drepturile sale prin lipsa actului administrativ fiscal se poate adresa instanței de judecată pentru obligarea organului fiscal de a emite decizia de soluționare a contestației.
3. Organul fiscal competent a soluționat contestația în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, pronunțând o decizie în acest sens. Curtea a constatat că în toate cazurile, ulterior pronunțării deciziei de către organul fiscal, contestatorul nemulțumit poate ataca această decizie la instanța de contencios administrativ competentă. În soluționarea cererii, instanța de contencios administrativ este competentă, potrivit art.  18  alin.  (2)  din  Legea  contenciosului  administrativ nr. 554/2004, să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății, adică și asupra actelor administrative fiscale contestate în fața organului fiscal.
De asemenea, Curtea a constatat că eventualul comportament al părților sau al instituțiilor administrative care determină o întârziere în soluționarea contestației nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci o problemă ce ține exclusiv de conduita părților implicate, conduită ce nu este determinată de textul de lege criticat.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 218 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Tribunalul Iași — Secția a II-a civilă — contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 7.670/99/2012 și nr. 7.671/99/2012.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2013.


PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Marițiu