5 Decembrie, 2016

Augustin Zegrean— președinte
Aspazia Cojocaru — judecător
Acsinte Gaspar — judecător
Petre Lăzăroiu— judecător
Mircea Ștefan Minea — judecător
Ion Predescu— judecător
Puskás Valentin Zoltán— judecător
Tudorel Toader— judecător
Irina Loredana Gulie  — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1073 și art. 1077 din Codul civil din 1864, excepție ridicată de Rafail Parapuf în Dosarul nr. 14.512/4/2009 al Curții de Apel București — Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.498D/2012.
La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal și asistat de avocat Severin Bodnar, cu delegație la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepției de neconstituționalitate solicită admiterea acesteia, arătând că este neconstituțională pronunțarea, de către o instanță de judecată, a unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare a unui imobil, prin aplicarea textelor de lege criticate, care înlocuiesc prevederile art. 12 din Decretul nr. 144/1958 privind reglementarea eliberării autorizațiilor de construire, reparare și desființare a construcțiilor, precum și a celor referitoare la înstrăinările și împărțelile terenurilor cu sau fără construcții. Se susține că prevederile art. 1073 și art. 1077 din Codul civil din 1864 nu pot înlocui o altă dispoziție legală expresă, iar instanțele de judecată ar trebui să oblige debitorul obligației de a face să își exprime în fața notarului public consimțământul expres și nemijlocit în legătură cu vânzarea unui bun imobil. Se mai arată că atât legile interne, cât și reglementările internaționale trebuie să respecte și normele moralei, conform principiului jus este ars boni et aequi — „dreptul este arta binelui și a echității.”
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale criticate au fost preluate prin art. 1.528 și următoarele din noul Cod civil. În ceea ce privește susținerile autorului excepției, precizează că, în aplicarea textelor de lege criticate, instanțele de judecată dau prioritate principiului executării în natură a obligațiilor. De altfel, art. 1.669 din noul Cod civil a reglementat posibilitatea unei părți care a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare să solicite pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract, în cazul în care cealaltă parte refuză, nejustificat, să-și execute obligația.

CURTEA,

având  în  vedere  actele  și  lucrările  dosarului,  constată următoarele:
Prin Încheierea din 9 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 14.512/4/2009, Curtea de Apel București — Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1073 și art. 1077 din Codul civil din 1864, excepție ridicată de Rafail Parapuf într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în rezoluțiunea unui antecontract de vânzare-cumpărare a unui imobil.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 1073 și art. 1077 din Codul civil de la 1864 sunt neconstituționale, deoarece sunt aplicate greșit pe fondul cauzei, și anume în sensul în care permit instanței de judecată să pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, voința juridică a părților fiind înlocuită de hotărârea instanței de judecată. Se mai arată că instanța de judecată nu se poate substitui voinței juridice a debitorului, singura modalitate de constrângere a debitorului obligației de a face fiind aceea de a-și exprima în fața notarului public consimțământul expres și nemijlocit în legătură cu vânzarea unui bun imobil.
Curtea de Apel București — Secția a IV-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, invocând considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011. Se apreciază că prevederile art. 1073 și art. 1077 din Codul civil de la 1864 au ca finalitate realizarea drepturilor legale ale creditorului, fie prin determinarea debitorului de a executa obligația la care este ținut în temeiul unui contract încheiat între părți, sub sancțiunea suportării unor despăgubiri, fie prin posibilitatea creditorului de a îndeplini el însuși obligația asumată de către debitor, pe cheltuiala acestuia din urmă. Astfel, debitorul are posibilitatea de a utiliza toate mijloacele procedurale reglementate de lege în vederea pregătirii apărării sale, beneficiind, în acest mod, de dreptul la un proces echitabil și de soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, astfel încât prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție, deoarece nu restricționează dreptul părților de a se adresa instanțelor judecătorești. Invocă jurisprudența Curții Constituționale în această materie.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 1073 și art. 1077 din Codul civil din 1864. Curtea constată că aceste prevederi legale au fost preluate integral în art. 1.516 — Drepturile creditorului, respectiv art. 1.528 — Executarea obligației de a face cuprinse în secțiunea 1, respectiv secțiunea a 3-a a capitolului II, titlul V din cartea a V-a — „Despre obligații” din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011.
Curtea Constituțională urmează să se pronunțe însă asupra prevederilor legale cu care a fost sesizată, deoarece acestea sunt aplicabile în continuare cauzei deduse judecății instanței de fond, potrivit principiului tempus regit actum. Așa cum a statuat Curtea în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, ale cărei considerente de principiu sunt valabile și în prezenta cauză, controlul de constituționalitate asupra dispozițiilor ulterioare sesizării, chiar dacă ar conține prevederi asemănătoare, ar echivala cu ridicarea din oficiu de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate cu privire la alte texte decât cele criticate de către autorul excepției, ceea ce este inadmisibil, fiind contrar dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Mai mult, potrivit art. 102 alin. (1) din capitolul VII secțiunea 1 intitulată „Dispoziții tranzitorii și de punere în aplicare a cărții a V-a «Despre obligații» a Codului civil” din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil: „Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.”, astfel încât prevederile legale criticate își produc în continuare efectele față de autorul excepției de neconstituționalitate.
Dispozițiile art. 1073 și art. 1077 din Codul civil din 1864 au următorul cuprins:
— Art. 1073: „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.”
— Art. 1077: „Nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului.”
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
Autorul excepției susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece sunt aplicate în mod eronat pe fondul cauzei, și anume în sensul în care permit instanței de judecată să pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, voința juridică a părților fiind înlocuită de hotărârea instanței de judecată. În acest mod, în opinia autorului excepției, sunt încălcate dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, referitoare la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Analizând aceste susțineri, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci este nemulțumit, în realitate, de modul de aplicare a acestor prevederi de lege de către instanța de judecată. Or, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță „numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată”, asemenea aspecte neintrând sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci fiind de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1073 și art. 1077 din Codul civil din 1864, excepție ridicată de Rafail Parapuf în Dosarul nr. 14.512/4/2009 al Curții de Apel București — Secția a IV-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 martie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie