10 Decembrie, 2016

Augustin Zegrean— președinte
Aspazia Cojocaru— judecător
Acsinte Gaspar— judecător
Petre Lăzăroiu— judecător
Mircea Ștefan Minea— judecător
Iulia Antoanella Motoc — judecător
Ion Predescu — judecător
Puskás Valentin Zoltán — judecător
Tudorel Toader — judecător
Ionița Cochințu — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Marin Iagăru și Ionuț-Bogdan Iagăru în Dosarul nr. 918/104/2012 al Tribunalului Olt — Secția penală și  care  formează  obiectul  Dosarului  Curții  Constituționale nr. 1.018D/2012.Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul a fost repus pe rol, în temeiul art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2013, ca urmare a imposibilității constituirii majorității prevăzute de art. 6 și art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că se impun a fi precizate, mai întâi, următoarele aspecte:
— excepția a fost ridicată într-o cauză penală având ca obiect,  printre  altele,  inculparea  autorilor  excepției  pentru infracțiunea prevăzută de art. 2961  alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal;
— infracțiunea menționată a fost reglementată originar prin art. I pct. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010, anterior fapta constituind contravenție;
—  intrarea  în  vigoare  a  dispozițiilor  art.  I  pct.  23  din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010 a avut loc la 23 iunie 2010, începând cu data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010, conform art. XXI din aceeași ordonanță de urgență.
Totodată, arată că ordonanța de urgență a Guvernului intră în vigoare imediat la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, soluție perfect justificată prin condițiile excepționale în care se pot emite ordonanțele de urgență, opinie expusă doctrinar,  confirmată   și   legislativ   prin   modificarea   Legii nr. 24/2000  privind  normele  de  tehnică  legislativă  pentru elaborarea actelor normative prin Legea nr. 189/2004, respectiv art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 conform căruia o ordonanță de urgență intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Referitor la norma controlată, respectiv art. XXI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010, aceasta preia (cu o exprimare mult mai clară) norma constituțională; în aceste condiții, norma controlată este în acord cu premisa sa constituțională. Pentru acest motiv, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Totodată, având în vedere concluzia precedentă, aceea a conformității art. XXI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010 cu art. 115 alin. (5) din Constituție, în măsura în care, prin invocarea excepției, se tinde și la controlul constituționalității art. I pct. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010, excepția este și inadmisibilă, această din urmă dispoziție nefăcând obiectul sesizării instanței de contencios constituțional.
Se susține în continuare că analiza excepției de neconstituționalitate este posibil a fi făcută și dintr-o altă perspectivă, aceea a calității legii, respectiv a îndeplinirii exigențelor de accesibilitate și previzibilitate.
Astfel, intrarea în vigoare, la data publicării, a Ordonanței de urgență  a  Guvernului  nr.  54/2010,  cel  puțin  în  materia infracțiunilor pe care le reglementează — art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal — anulează premisa prezumției de cunoaștere a legii/posibilitatea cunoașterii legii înainte de intrarea în vigoare, ducând la încălcarea (prin imposibilitatea de respectare) obligației fiecărei persoane de a respecta legea, obligație prevăzută de art. 1 alin. (5) din Constituție, și, totodată, afectează o îndatorire constituțională, ceea ce ar contraveni art. 115 alin. (6) din Constituție care prevede că ordonanțele de urgență nu pot afecta îndatoririle prevăzute de Constituție.
Însă nici art. 1 alin. (5) și nici art. 115 alin. (6) din Constituție nu au fost invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, excedând limitelor sesizării, în acest sens fiind Decizia nr. 258 din 5 decembrie 2000, conform căreia Curtea Constituțională este competentă să exercite controlul de constituționalitate numai în limitele sesizării, astfel s-ar proceda la soluționare fără a se fi dat curs normelor procedurale imperative referitoare la exprimarea opiniei de către instanță, contradictorialitatea dezbaterilor, inclusiv în fața instanței de contencios constituțional, exprimarea punctului de vedere de către autorități.
Curtea nu se poate substitui autorilor sesizării, controlul de constituționalitate nefiind unul din oficiu. Însă, în examinarea excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională poate lua în calcul și un alt temei constituțional aflat în strânsă legătură cu cel invocat, posibilitate întemeiată pe faptul că unele dispoziții constituționale au caracter general, sunt principii, ceea ce implică și luarea în considerare a altor dispoziții care constituie cazuri particulare ale acestora; alteori este vorba de interpretarea sistematică a dispozițiilor constituționale.
Din această perspectivă ar putea fi avut în vedere că art. 115 alin. (5) din Constituție, teza referitoare la intrarea în vigoare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului este o aplicație, un aspect în dezvoltarea principiului nemo censetur ignorare legem și al celui nullum crimen sine lege (legalitatea incriminării). Regula nemo censetur ignorare legem consacră o obligație corelativă a cetățeanului, iar regula nullum crimen, una a statului. Altfel spus, cetățeanul este obligat să cunoască legea pe care statul o adoptă deoarece statul nu poate să îl tragă la răspundere fără a incrimina fapta respectivă printr-o lege. Cetățenii au garanția că nu vor fi sancționați pentru fapte care nu sunt prevăzute de lege, dar în schimb li se cere să facă un efort de a cunoaște legea. Așadar, adagiul nu consacră o prezumție, ci o obligație socială născută din publicarea legii (lato sensu) în Monitorul Oficial.
Totodată, art. 1 alin. (5) din Constituție prevede o îndatorire fundamentală a cetățenilor (obligația respectării legii și a Constituției) care a fost transformată, odată cu revizuirea Constituției în 2003, într-un veritabil principiu general al întregii reglementări constituționale.
Or, publicarea ordonanței de urgență a Guvernului în Monitorul Oficial al României și intrarea în vigoare a acesteia, la aceeași dată, nu asigură posibilitatea cunoașterii legii și a respectării îndatoririi fundamentale prevăzută de art. 1 alin. (5) din Constituție.
Pe de altă parte, potrivit principiului nullum crimen sine culpa, acționează culpabil doar acela care poate să cunoască faptul că purtarea sa este juridic interzisă. Acest principiu al vinovăției decurge în mod necesar și din recunoașterea demnității umane, principiu constituțional prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală; din această perspectivă, și art. 1 alin. (3) din Constituție ar putea fi considerat un temei pe care Curtea l-ar putea avea în vedere, temei în legătură cu cel invocat în sesizare.
Având în vedere cele de mai sus, se apreciază că, dintr-o atare perspectivă excepția de neconstituționalitate apare ca fiind întemeiată.
Considerarea excepției ca fiind întemeiată, conform celor anterior precizate, ar conduce la declararea neconstituționalității art. XXI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010 cu referire la art. I pct. 23 din același act normativ, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ceea ce, însă, ar determina un vid legislativ și o stare de neconstituționalitate mai gravă decât cea generată de aplicarea normei, având în vedere modificările legislative survenite ulterior adoptării ordonanței de urgență criticate.

 

CURTEA,

având  în vedere  actele  și  lucrările  dosarului,  constată următoarele:
Prin Încheierea din 14 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 918/104/2012, Tribunalul Olt — Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Marin Iagăru și Ionuț-Bogdan Iagăru într-o cauză penală întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii  fiscale,  nr.  571/2003  privind  Codul  fiscal,  Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea unor prevederi din Codul penal.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile criticate sunt contrare art. 115 alin. (5) din Constituție. În acest sens arată că dispozițiile constituționale prevăd că ordonanța de urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, or, prevederile art. XXI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010 stabilesc că aceasta intră în vigoare începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. Or, Constituția României prevede „limpede și fără putință de tăgadă că momentul intrării în vigoare a ordonanțelor de urgență este ulterior publicării”, astfel că există o diferență esențială între cele două momente temporale la care se referă art. 115 alin. (5) din Constituția României și cel stipulat de art. XXI din ordonanța de urgență criticată.
Autorii mai susțin că legiuitorul constituțional, sesizând că faptul material al publicării legilor și ordonanțelor reprezintă premisa primordială a cunoașterii legii, a modificat prevederile art. 78 din Constituția României în sensul că momentul intrării în vigoare a legii a fost stabilit la 3 zile ulterioare momentului publicării. Or, același tratament juridic, respectiv intrarea în vigoare la un moment ulterior datei publicării în Monitorul Oficial al României, l-a acordat și ordonanțelor de urgență, a căror intrare în vigoare a fost stabilită „după publicarea în Monitorul Oficial al României”, fără însă să prevadă un termen ulterior, precis, de intrare în vigoare, lăsând la latitudinea Guvernului să stabilească termenul ulterior publicării.
Tribunalul Olt — Secția penală opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât nu există o contrarietate între dispozițiile art. XXI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010 și cele ale art. 115 alin. (5) din Constituție, ci doar o diferență de exprimare, însă care nu produce consecințe juridice. Este evident că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010 a intrat în vigoare la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, mai precis, imediat după publicarea sa, respectiv în aceeași zi.
Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece nu există o contrarietate între art. 115 alin. (5) din Constituție și art. XXI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010, ci doar o diferență de exprimare, respectiv o sinonimie, care, din punct de vedere juridic, prezintă aceleași efecte.
Astfel, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010 a început să producă efecte în aceeași zi cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sintagma „la data publicării” având echivalență semantico-funcțională cu sintagma „după publicarea în Monitorul Oficial al României”.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale, fiind întrunite condițiile prevăzute de Constituție privind intrarea în vigoare a ordonanțelor de urgență. Se consideră că prin dispozițiile legale criticate se stipulează că prevederile ordonanței de urgență se aplică începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, și anume data de 23 iunie 2010.
Textul constituțional impune respectarea a două termene pentru intrarea în vigoare a ordonanțelor de urgență. Primul termen vizează depunerea ordonanței de urgență spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă, termen respectat prin înregistrarea acesteia la Senat. Cel de-al doilea termen impus de art. 115 alin. (5) din Constituție se referă la intrarea în vigoare a ordonanței de urgență după publicarea în Monitorul Oficial al României, prevedere ce se regăsește în textul legal criticat.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. XXI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421  din  23  iunie  2010,  care  au  următorul  cuprins:
„Prevederile prezentei ordonanțe de urgență, pentru care nu s-a stipulat un termen expres de intrare în vigoare, se aplică începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 115 alin. (5), potrivit cărora: „(5) Ordonanța de urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunță asupra ordonanței, aceasta este considerată adoptată și se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgență. Ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).”
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
I. Unul dintre autorii excepției de neconstituționalitate, respectiv Iagăru Marin, prin notele scrise depuse la Curtea Constituțională, formulează critici asupra prevederilor art. XXI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010 și raportat la dispozițiile art. 15 din Constituție, care consacră regula potrivit căreia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
II. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate, Curtea observă următoarele:
1. Ulterior revizuirii Constituției, pentru a se da eficiență textelor constituționale referitoare la intrarea în vigoare a actelor normative, legiuitorul ordinar a adoptat Legea nr. 189/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 24 mai 2004.
Astfel, Curtea constată că art. 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, prevede următoarele: (1) Legile și ordonanțele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor. Termenul de 3 zile se calculează pe zile calendaristice, începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, și expiră la ora 24,00 a celei de-a treia zi de la publicare.
(2) Ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară.
(3
) Actele normative prevăzute la art. 11 alin. (1), cu excepția legilor și a ordonanțelor, intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară. Atunci când nu se impune ca intrarea în vigoare să se producă la data publicării, în cuprinsul acestor acte normative trebuie să se prevadă că ele intră în vigoare la o dată ulterioară stabilită prin text.”
2. Din economia prevederilor constituționale ale art. 115 alin. (5) Curtea reține că, pentru a intra în vigoare, deci pentru a produce efecte juridice, ordonanța de urgență trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv să fie depusă la Camera competentă să fie sesizată, pentru a fi dezbătută în procedură de urgență, și să fie publicată în Monitorul Oficial al României. În situația în care Senatul și Camera Deputaților nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere.
Ca atare, depunerea ordonanței de urgență la Camera competentă să fie sesizată și publicarea acesteia sunt două etape succesive în procesul normativ. În ce privește intrarea în vigoare „la data publicării în Monitorul Oficial al României” (text legal) și „după publicarea în Monitorul Oficial al României” (text constituțional), ambele expresii au aceeași semnificație: ordonanța de urgență intră în vigoare în ziua în care este publicată. Ziua publicării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2010 este 23 iunie 2010. Această zi indică atât data intrării în vigoare a ordonanței, cât și data de la care începe aplicarea acesteia.
Dispozițiile criticate în cauza de față stabilesc că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale se aplică începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiind evident că numai după publicare se poate vorbi de intrarea în vigoare; în acest caz, sintagma „la data publicării” echivalează cu sintagma „după publicare”.
3. Totodată, Curtea reține că, în ceea ce privește intrarea în vigoare a ordonanțelor de urgență prin care se incriminează o faptă socialmente periculoasă sau se reglementează conținutul constitutiv al infracțiunii în sensul adăugării unor elemente noi, suplimentare față de norma inițială sau regimul sancționator al acestora în sensul sporirii minimului sau maximului special, dispozițiile art. 115 alin. (5) din Constituție reprezintă o aplicare a prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, care statuează că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.
În acest context, atât sintagma cuprinsă în art. XXI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010, cât și cea din art. 115 alin. (5) din Constituție produc efecte juridice identice, constituind o aplicare a principiului neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, din coroborarea dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (5) cu cele ale art. 108 alin. (4), precum și din principiul nemo consetur legem ignorare, se desprinde ideea că ordonanțele de urgență nu pot intra în vigoare înainte de a fi publicate în Monitorul Oficial al României.
Principiul nemo consetur legem ignorare constituie o prezumție a cunoașterii legii, care trebuie înțeleasă în aplicarea sa concretă de la caz la caz, și nu la modul general, deoarece el exprimă obligația oricărei persoane de a cunoaște legea, ceea ce presupune însă ca acea lege să existe la momentul săvârșirii faptei.
Așadar, data publicării are relevanță asupra momentului intrării în vigoare a actului normativ, în timp ce data aplicării efective a actului normativ constituie atributul autorității judecătorești, care va aplica principiul nemo consetur legem ignorare coroborat cu principiul mitior lex la speța dedusă judecății.
4. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că norma legală trebuie să fie suficient de accesibilă și de previzibilă, astfel încât să permită cetățeanului să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea.
Astfel, prin Hotărârea din 25 august 1998, pronunțată în Cauza Hertel contra Elveției, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că previzibilitatea legii nu trebuie neapărat să fie însoțită de certitudini absolute. Certitudinea, chiar dacă este de dorit, este dublată uneori de o rigiditate excesivă, or, dreptul trebuie să știe să se adapteze schimbărilor de situație. Există multe legi care se servesc, prin forța lucrurilor, de formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare depinde de practică și cade în sarcina judecătorului român.
De asemenea, prin Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove contra Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea internă pertinentă, care înglobează atât dreptul scris, cât și pe cel nescris, trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate, care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist, să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Așa fiind, o lege care atribuie o putere de apreciere nu contravine, în principiu, acestei exigențe, cu condiția ca întinderea și modalitățile de exercițiu ale acestei atribuții să fie definite cu o precizie suficientă, având în vedere scopul legitim și pentru a furniza individului o protecție adecvată împotriva arbitrarului.
5. Curtea constată că dispozițiile criticate sunt suficient de clare,  iar  punerea  lor  în  aplicare  depinde  de  aprecierea judecătorului a quo, chemat să interpreteze și să aplice legea la speța dedusă judecății.
6. Având în vedere cele prezentate mai sus, Curtea constată că motivele invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate sunt probleme ce țin de interpretarea și aplicarea legii în timp, ceea ce constituie atributul exclusiv al instanței de judecată, iar excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA   CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Marin Iagăru și Ionuț-Bogdan Iagăru în Dosarul nr. 918/104/2012 al Tribunalului Olt — Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 februarie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionița Cochințu

 

 

*

 

OPINIE   SEP ARA TĂ

 În dezacord cu soluția adoptată cu majoritate de voturi, considerăm că prevederile art. XXI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale1 sunt neconstituționale în ceea ce privește sintagma „se aplică începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
Neconstituționalitatea prevederilor criticate rezultă din instituirea unei prezumții absolute de cunoaștere a legii penale de către orice persoană, din momentul/minutul imediat următor publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, prezumție care face imposibilă îndeplinirea obligației din art. 1 alin. (5) din Constituție, care statuează că respectarea legilor este obligatorie.
Ca regulă generală, infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora se reglementează prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, lege care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României  sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei, potrivit art. 78 din Constituție. Indiferent că sunt instituite prin lege organică ori prin ordonanță de urgență a Guvernului, normele de incriminare trebuie să fie publicate în Monitorul Oficial al României, să existe posibilitatea cunoașterii acestora, astfel încât destinatarii normei să își poată conforma conduitele în acord cu prescripțiile legiuitorului.
Prevederile art. 115 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora „Ordonanța de urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul

Judecător,

prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru


Oficial al României”, au în vedere situația premisă, necesară intrării în vigoare, constând în depunerea la Camera competentă și publicarea în Monitorul Oficial al României, fapt care nu semnifică și intrarea ei în vigoare.
Atât în cazul legilor organice, cât și în cel al ordonanțelor de urgență, termenul de referință pentru intrarea în vigoare constă în data publicării acestora în Monitorul Oficial al României. În timp ce legea organică „intră în vigoare la 3 zile de la data publicării [în Monitorul Oficial al României] sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei”, potrivit art. 78 din Constituție, ordonanța de urgență a Guvernului „intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României”, în înțelesul de data imediat următoare, ziua imediat următoare.
În caz contrar, dacă normele de incriminare cuprinse în ordonanța de urgență a Guvernului se aplică din momentul publicării acestora în Monitorul Oficial al României, neconstituționalitatea rezultă și din încălcarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora ordonanțele de urgență nu pot afecta drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție.
Considerăm că prevederile din ordonanțele de urgență ale Guvernului prin care sunt afectate drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție pot intra în vigoare numai din ziua imediat următoare datei publicării acestora în Monitorul Oficial al României, și nu în aceeași zi, imediat după momentul publicării.

Judecător,

prof. univ. dr. Tudorel Toader

 

 

 

1 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010.