9 Decembrie, 2016

Augustin Zegrean — președinte
Aspazia Cojocaru — judecător
Acsinte Gaspar — judecător
Petre Lăzăroiu — judecător
Mircea Ștefan Minea — judecător
Ion Predescu— judecător
Puskás Valentin Zoltán— judecător
Tudorel Toader— judecător
Ionița Cochințu  — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Cezar Adrian Iancu în Dosarul nr. 30.615/245/2010 al Curții de Apel Iași — Secția civilă și  care  formează  obiectul  Dosarului  Curții  Constituționale nr. 27D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că accesul liber la justiție nu presupune gratuitate.

CURTEA,

având  în  vedere  actele  și  lucrările  dosarului,  constată următoarele:
Prin Încheierea din 5 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 30.615/245/2010, Curtea de Apel Iași — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate  a  dispozițiilor  art.  7  din  Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Cezar Adrian Iancu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni de divorț.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că perceperea oricărei taxe de timbru, ca și condiție sine qua non pentru ca instanța să se pronunțe asupra fondului în cauzele ce au ca obiect o acțiune de divorț cu minori, este contrară dispozițiilor constituționale referitoare la protecția copiilor și a tinerilor, iar prevederile criticate sunt neconstituționale în situația în care se aplică și acestor cauze.
Curtea de Apel Iași — Secția civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CUR TEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173  din  29  iulie  1997,  cu  modificările  și  completările ulterioare.
Dispozițiile criticate statuează următoarele:
— Art. 7: „Taxele judiciare de timbru pentru unele acțiuni și cereri referitoare la raporturile de familie sunt următoarele: [...]” În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 49 alin. (1), (4) și (5) referitoare la protecția copiilor și a tinerilor.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
1. Potrivit prevederilor Legii nr. 146/1997, respectiv art. 1, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege, iar dispozițiile art. 7 stabilesc taxele judiciare de timbru pentru unele acțiuni și cereri referitoare la raporturile de familie.
2. Curtea Constituțională, în jurisprudența sa constantă, spre exemplu, în Decizia nr. 832 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012, a statuat că, potrivit dispozițiilor constituționale, accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului.
Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție.
Astfel, regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.
În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut — Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57. Astfel, acest drept, care cere prin însăși natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa.
De asemenea, Curtea a statuat că, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, justițiabilii pot obține scutiri, reduceri, amânări sau eșalonări de la plata taxelor judiciare de timbru, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 722  din  2  iunie  2011,  publicată  în  Monitorul  Oficial  al României, Partea I, nr. 547 din 2 august 2011.
Având în vedere că cele menționate mai sus se aplică și prezentei cauze, Curtea nu poate reține încălcarea prevederilor constituționale ale art. 49 alin. (1), (4) și (5) referitoare la protecția copiilor și a tinerilor.
Totodată, Curtea reține că valorificarea, pe calea unor acțiuni în instanță, a unui drept subiectiv al cetățenilor, indiferent de domeniul din care acesta face parte, se supune reglementărilor de principiu cuprinse în art. 21 din Constituție. În aceste condiții, Curtea observă că art. 49 alin. (1), (4) și (5) din Constituție nu poate constitui eo ipso un temei constituțional pentru scutirea de la plata taxei judiciare de timbru. Acordarea unor facilități la plata acestora este de competența exclusivă a legiuitorului, în funcție de politica sa într-un domeniu sau altul.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Cezar Adrian Iancu în Dosarul nr. 30.615/245/2010 al Curții de Apel Iași — Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionița Cochințu