9 Decembrie, 2016

Augustin Zegrean— președinte
Aspazia Cojocaru— judecător
Acsinte Gaspar — judecător
Petre Lăzăroiu— judecător
Mircea Ștefan Minea— judecător
Ion Predescu — judecător
Puskás Valentin Zoltán— judecător
Tudorel Toader— judecător
Ionița Cochințu — magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (3) și art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România — S.A. cu sediul în Arad — Sucursala Cluj-Napoca în Dosarul nr. 4.529/1.285/2011/a1 al Curții de Apel Cluj — Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.580D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că prevederile criticate sunt norme de procedură, iar, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, fiind atributul exclusiv al legiuitorului. De asemenea, nu se poate reține nici încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 53, întrucât nu s-a constatat restrângerea unui drept fundamental.

CURTE A,

având în vedere  actele  și  lucrările  dosarului,  constată următoarele:
Prin Încheierea din 9 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4.529/1.285/2011/a1, Curtea de Apel Cluj — Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (3) și art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România — S.A. cu sediul în Arad — Sucursala Cluj-Napoca într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile art. 21 din Legea nr. 85/2006 instituie obligativitatea publicării unui extras din raportul cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile administratorul judiciar în Buletinul procedurilor de insolvență, însă fără a institui un termen în interiorul căruia practicianul în insolvență este ținut să facă publicarea acestuia. De asemenea, mai arată că termenul de contestare nu se stabilește de la data comunicării și luării la cunoștință, nefiindu-i asigurată persoanei interesate comunicarea raportului în acest termen, ceea ce conduce la neasigurarea dreptului la un proces echitabil și la un recurs efectiv.
Totodată, susține că, în ceea ce privește dispozițiile art. 53 din Legea nr. 85/2006, acestea sunt contrare art. 53 din Constituție, întrucât îngrădesc exercitarea dreptului aferent ipotecilor radiate, respectiv acela de urmărire și valorificare a bunurilor ipotecate.
Curtea de Apel Cluj — Secția a II-a civilă arată, în esență, următoarele:
—  cu  privire  la  dispozițiile  art.  21  alin.  (3)  din  Legea nr. 85/2006,  apreciază  că  acestea  sunt  neconstituționale, deoarece, în speță, acesta aduce o gravă încălcare a accesului la justiție și a dreptului la un proces echitabil, impunând în sarcina contestatorului o obligație excesivă de a verifica în fiecare zi dosarul cauzei pentru a vedea dacă s-a depus sau nu raportul practicianului în insolvență. Această normă nu reglementează un moment obiectiv și previzibil pentru începerea termenului de contestare, care, la rândul său, este foarte scurt (3 zile), iar, din această perspectivă, termenul de formulare a contestației nu are un caracter previzibil, putând fi respectat doar în condițiile realizării unei sarcini excesive de verificare zilnică a dosarului cauzei, deoarece raportul poate fi depus oricând între termenele stabilite de judecătorul-sindic pentru analizarea stadiului procedurii, nefiind stabilit un termen clar de depunere;
— referitor la prevederile art. 53 din Legea nr. 85/2006, se apreciază că acestea sunt constituționale, fiind o transpunere a dispozițiilor art. 518 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în ceea ce privește executarea silită. Din dispozițiile legale criticate rezultă că, indiferent de etapa în care sunt înstrăinate bunurile în procedura insolvenței, acestea sunt vândute libere de orice sarcini.
Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că, în ceea ce privește critica adusă prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, aceasta este întemeiată. În acest sens arată că momentul de la care curge termenul de contestare, și anume depunerea raportului de către administratorul judiciar la dosarul cauzei, nu constituie o garanție procedurală suficientă pentru asigurarea caracterului efectiv al contestației formulate împotriva raportului administratorului judiciar și nu conduce la o egalitate a armelor, de vreme ce partea interesată să conteste raportul administratorului judiciar trebuie să verifice zilnic dacă acesta a fost depus la dosarul cauzei, ceea ce constituie o obligație excesivă și nejustificată impusă în sarcina părții. Prin modul de redactare a textului de lege criticat, statul nu a păstrat un echilibru just între interesul său de a asigura celeritatea procedurii insolvenței, pe de o parte, și dreptul părților la un proces echitabil, pe de altă parte.
Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 53 din Legea nr. 85/2006, raportat la dispozițiile constituționale ale art. 53, consideră că aceasta este neîntemeiată.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTE A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 21 alin. (3) și art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:
— Art. 21 alin. (3): „(3) Contestația trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1).”;
— Art. 53: „Bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidator, în exercițiul atribuțiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanții reale mobiliare sau drepturi de retenție, de orice fel, ori măsuri asigurătorii, inclusiv măsurile asigurătorii instituite în cursul procesului penal.”
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt menționate art. 7 privind egalitatea și nediscriminarea din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv și art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborate cu art. 20 din Constituția României.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
1. În ceea ce privește critica art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006,  Curtea  observă  că  acestea  sunt  norme  de procedură, iar, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Așadar, stabilirea normelor procedurale este atributul exclusiv al legiuitorului.
Termenul prevăzut la art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 nu împiedică în niciun fel accesul liber la justiție și nici dreptul la apărare. Momentul depunerii raportului de către administratorul judiciar/lichidator nu este unul secret, orice persoană participantă la procedura lichidării judiciare, cu o minimă diligență în apărarea drepturilor sale, are posibilitatea să ia cunoștință de acest termen și să formuleze o contestație în termenul de 3 zile prevăzut de lege.
Procedura insolvenței se caracterizează prin celeritate, menționată și la art. 5 din lege, tocmai pornind de la caracterul raporturilor comerciale care, la rândul lor, se desfășoară cu celeritate. Astfel se justifică și stabilirea unor termene scurte pentru exercitarea drepturilor procesuale ale participanților la procedură, dar aceste termene nu împiedică accesul liber la justiție, întrucât legea stabilește suficiente garanții pentru desfășurarea procesului în condițiile prevăzute la art. 21 din Constituție. În sensul celor arătate mai sus este și jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu Decizia nr. 201 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, sau Decizia nr. 186 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010.
De asemenea, prin Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006, Curtea a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiție, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21. Așadar, reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept — material sau procesual —, inclusiv prin instituirea unor termene, nu trebuie să conducă la o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar la o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură.
Întrucât nu au survenit elemente noi, care să determine reconsiderarea jurisprudenței în materie, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, fiind aplicabile, în același timp, și criticilor de neconstituționalitate aduse textului prin raportare la celelalte prevederi constituționale invocate de autorul excepției.
2. Distinct de cele reținute mai sus, în ceea ce privește susținerea autoarei excepției de neconstituționalitate referitoare la faptul că prevederile Legii nr. 85/2006 nu stabilesc un termen în interiorul căruia administratorul judiciar va depune raportul lunar cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile, Curtea observă că, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, „administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile, precum și o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvență.(…)” Prin urmare, raportul întocmit lunar de administratorul judiciar nu stabilește drepturi și obligații în sarcina participanților la procedură, fiind o simplă justificare a activității lunare a acestuia. Cel mult s-ar putea pune problema cenzurării cheltuielilor efectuate de administratorul judiciar, însă, această chestiune ține și de competența judecătorului-sindic, judecător care, în virtutea rolului activ al instanței, este dator să lămurească speța sub toate aspectele.
Curtea reține că susținerea autoarei prezentei excepții de neconstituționalitate ține și de completarea prevederilor legale, or aceste norme legale au fost edictate în lumina dispozițiilor constituționale ale art. 61 alin. (1) care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării. De aceea, chiar dacă omisiunea de reglementare ori caracterul incomplet al acestora ar fi reale, de principiu, suplinirea lipsei de reglementare nu intră în atribuțiile Curții Constituționale. Astfel, în ceea ce privește completarea dispozițiilor de lege, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.”
3. Referitor la pretinsa contradicție a dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 85/2006 cu prevederile art. 53 din Constituție, se observă că, astfel cum a statuat constant Curtea în jurisprudența sa, invocarea prevederilor constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți nu poate fi reținută dacă nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituționale care consacră drepturi sau libertăți fundamentale. Or, autorul nu menționează, în concret, care este dreptul fundamental pretins a fi încălcat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (3) și art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România — S.A. cu sediul în Arad — Sucursala Cluj-Napoca în Dosarul nr. 4.529/1.285/2011/a1 al Curții de Apel Cluj — Secția a II-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2013.



PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ionița Cochințu