9 Decembrie, 2016

Augustin Zegrean— președinte
Aspazia Cojocaru— judecător
Acsinte Gaspar— judecător
Petre Lăzăroiu— judecător
Mircea Ștefan Minea— judecător
Iulia Antoanella Motoc— judecător
Ion Predescu— judecător
Puskás Valentin Zoltán— judecător
Tudorel Toader— judecător
Andreea Costin— magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3731 alin. 2 și 5 și ale art. 7208 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială Iner-Com — S.R.L.    din    Miercurea-Ciuc în Dosarul nr. 2.047/258/2012  al  Judecătoriei  Miercurea-Ciuc  și  care formează obiectul Dosarului Curții     Constituționale nr. 1.303D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și menținerea jurisprudenței Curții în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 august 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2.047/258/2012, Judecătoria Miercurea-Ciuc a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3731 alin. 2 și 5 și

art. 7208 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de

Societatea Comercială Iner-Com — S.R.L. din Miercurea-Ciuc într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației la executare formulată împotriva executării silite declanșate în cadrul unui dosar execuțional.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că art. 3731 alin. 2 și 5 din Codul de procedură civilă este  neconstituțional  întrucât  prin  soluționarea  cererii  de încuviințare a executării silite în camera de consiliu, fără citarea părților, nu sunt respectate principiile publicității și contradictorialității, debitorul fiind privat de dreptul de a se apăra împotriva încuviințării executării silite.

Referitor la neconstituționalitatea art. 7208 din Codul de procedură civilă se arată că urmare a caracterului executoriu al hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță în materie comercială (în prezent în materia litigiilor între profesioniști), coroborat cu caracterul definitiv al măsurii evacuării dispuse prin sentința judecătorească, se ajunge ca atât apelul, cât și recursul declarate împotriva acestei sentințe să rămână fără obiect.

Autorul excepției consideră că în procesele de evacuare ar trebui să fie aplicabile numai prevederile art. 7209 din Codul de procedură civilă, iar numai hotărârile irevocabile, care s-au pronunțat după epuizarea tuturor căilor de atac prevăzute de lege, să poată fi puse în executare, deoarece numai în acest mod ar fi respectate drepturile justițiabililor.

Judecătoria Miercurea-Ciuc consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Instanța apreciază, în privința art. 3731 alin. 2 și 5 din Codul de procedură civilă, că nimic nu oprește legiuitorul în lipsa unei prevederi constituționale exprese în acest sens să prevadă posibilitatea ca anumite cereri să poată fi judecate fără prezența părților. Regula în materie o constituie soluționarea cererilor după înștiințarea părților, însă, în anumite situații speciale, în vederea soluționării cu celeritate ori pentru a evita prejudicierea unei părți, este posibilă și necesară soluționarea unei cereri și fără citarea părților. În opinia instanței, încuviințarea executării silite fără citarea părților este necesară pentru a preveni o eventuală sustragere de la urmărirea silită a debitorului. Mai mult, debitorul are posibilitatea de a ataca această hotărâre, în conformitate cu prevederile art. 399 alin. 22 din Codul de procedură civilă, fiindu-i astfel asigurat atât dreptul la un proces echitabil, cât și la un recurs efectiv. De altfel, instanța arată că această modalitate de soluționare a cererilor nu este singulară, legiuitorul permițând și în alte situații soluționarea fără citare, cum ar fi, de exemplu, în materia ordonanței președințiale, ori în materia măsurilor asigurătorii.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 7208 din Codul de procedură civilă, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece art. 21 din Constituție nu precizează expres care sunt căile de atac ce pot fi exercitate împotriva sentințelor judecătorești și nici nu cuprinde mențiuni referitoare la caracterul suspensiv de executare al acestor căi de atac. În aceste condiții, cerințele concrete referitoare la căile de atac, precum și efectele acestora, urmează a fi stabilite de către legiuitor.

Or, în opinia instanței, art. 7208 din Codul de procedură civilă vizează tocmai o asemenea situație specială, conferind caracter executoriu hotărârilor judecătorești date în primă instanță în materia litigiilor între profesioniști, în condițiile în care această materie se caracterizează prin necesitatea rezolvării cu celeritate ridicată a problemelor ivite.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată și face referire la jurisprudența Curții în materie.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului  și  Avocatului  Poporului,  raportul  întocmit  de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele: Curtea  Constituțională  a  fost  legal  sesizată  și  este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3731 alin. 2 și 5 și ale art. 7208 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul cuprins:
— Art. 3731  alin. 2: „Instanța de executare încuviințează executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviințare a executării silite.”
— Art. 3731 alin. 5: „Încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare”;
— Art. 7208: „Hotărârile date în primă instanță potrivit prevederilor prezentului capitol sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea.”

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, precum și dispozițiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate prin raportarea la critici asemănătoare, instanța de contencios constituțional statuând în mod constant că prevederile respective sunt în acord cu dispozițiile constituționale.

Astfel, prin Decizia nr. 1.548 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2012,  și  Decizia  nr.  1.063  din  14  iulie  2011,  publicată  în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 28 octombrie 2011, Curtea a statuat că dispozițiile art. 3731 din Codul de procedură civilă instituie reguli speciale de procedură privind exercitarea căilor de atac. Rațiunea pentru care legiuitorul a înlăturat, atât pentru creditor, cât și pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviințare a cererii de executare silită este aceea a celerității ce se justifică în această etapă procesuală. Astfel, creditorul este lipsit de interes să atace o hotărâre prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile, în raport cu orice incident de executare silită, pe calea contestației la executare, care este o procedură contencioasă, în cadrul căreia se administrează probe cu respectarea principiului contradictorialității ce guvernează procesul civil.

Or, procedura încuviințării executării silite este o procedură necontencioasă, în cadrul căreia instanța de executare competentă verifică doar îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 3731  din Codul de procedură civilă, fiind guvernată de regulile prevăzute de art. 331 și următoarele din Codul de procedură civilă.

Prevederile art. 3731 din Codul de procedură civilă în integralitatea lor nu pot fi interpretate și aplicate în mod izolat, ci numai coroborate cu celelalte dispoziții procedurale privind executarea silită, astfel că, în cazul încuviințării executării silite, debitorul are dreptul să formuleze contestație la executare, în condițiile art. 399 și următoarele din Codul de procedură civilă, unde își poate formula toate apărările pe care înțelege să se sprijine, astfel încât și din această perspectivă dreptul la apărare nu este încălcat.

Distinct de cele menționate mai sus, Curtea mai reține că stabilirea de către legiuitor a regulii potrivit căreia încuviințarea executării silite a obligației stabilite prin titlul executoriu se face în camera de consiliu, fără citarea părților, nu contravine art. 21 din Constituție, legiuitorul acționând în virtutea competențelor sale stabilite de art. 126 alin. (2) din Constituție. Totodată, soluția legislativă criticată este justificată de faptul că în această procedură nu se tranșează fondul litigiului, ci exclusiv o chestiune ce vizează buna administrare a actului de justiție.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7208 din Codul de procedură civilă, Curtea, prin Decizia nr. 12 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial

al României, Partea I, nr. 197 din 22 martie 2011, făcând referire la jurisprudența anterioară, a statuat că art. 7208 din Codul de procedură civilă dă expresie principiului celerității în ceea ce privește executarea hotărârilor pronunțate în cauze comerciale, instituind în acest scop un tratament juridic diferențiat pentru părțile unui litigiu comercial, precum și că, în ipoteza admiterii apelului și a schimbării în tot sau în parte a hotărârii care a fost deja executată, cel prejudiciat are dreptul la întoarcerea executării, etapă procesuală în care își va putea formula toate apărările pe care le consideră necesare, beneficiind de toate garanțiile unui proces echitabil.

De altfel, potrivit art. 280 alin. 1 din Codul de procedură civilă, debitorul are deschisă calea unei acțiuni pentru suspendarea execuției vremelnice, cerere care se va judeca de instanța de apel, dispozițiile art. 403 alin. 3 din același cod fiindu-i aplicabile.

Deosebit de această posibilitate, debitorul are deschisă și calea  unei  contestații  la  executare  în  temeiul  prevederilor art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă, putând beneficia chiar și de o suspendare a executării silite potrivit art. 403 alin. 1 din același cod, condiționat de depunerea unei cauțiuni fixate de instanță, astfel încât susținerile referitoare la încălcarea principiului egalității în drepturi sunt neîntemeiate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA   CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3731 alin. 2 și 5 și ale art. 7208 din Codul de  procedură  civilă,  excepție  ridicată  de  Societatea  Comercială  Iner-Com  —  S.R.L.  din  Miercurea-Ciuc  în  Dosarul nr. 2.047/258/2012 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 5 februarie 2013.

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin