9 Decembrie, 2016
Augustin Zegrean— președinte
Aspazia Cojocaru— judecător
Acsinte Gaspar  — judecător
Petre Lăzăroiu — judecător
Mircea Ștefan Minea — judecător
Iulia Antoanella Motoc — judecător
Ion Predescu — judecător
Puskás Valentin Zoltán — judecător
Tudorel Toader — judecător
Andreea Costin— magistrat-asistent
 
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
 
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Maria Otilia Grigoraș, prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani, în Dosarul nr. 7.001/40/2011 al Curții de Apel Suceava — Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.159D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și menținerea jurisprudenței Curții în materie.
 
CUR TE A, având  în  vedere  actele  și  lucrările  dosarului,  constată următoarele:
 
Prin Încheierea din 21 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 7.001/40/2011, Curtea de Apel Suceava — Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției  de  neconstituționalitate  a  dispozițiilor  Legii nr. 118/2010  privind unele  măsuri  necesare  în  vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Maria Otilia Grigoraș, prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani, într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei sentințe civile prin care a fost respinsă cererea acesteia privind plata diferenței dintre salariul cuvenit conform contractului individual de muncă și cel efectiv încasat ca urmare a intrării în vigoare a legii criticate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că Legea nr. 118/2010 contravine prevederilor constituționale ale art. 147 alin. (2) datorită modului de elaborare și promulgare a acesteia.

În esență, susține că, după pronunțarea Deciziei nr. 874 din 25 iunie 2010 de către Curtea Constituțională, proiectul de lege privind diminuarea drepturilor salariale ale bugetarilor a fost retrimis Parlamentului pentru punerea de acord cu decizia Curții. Actul normativ a fost adoptat de către Parlament în ședința comună din data de 29 iunie 2010, iar legea a fost promulgată în aceeași zi în care a fost adoptată. Or, legea putea fi promulgată de Președintele României doar după expirarea celor două zile stabilite de prevederile art. 15 din Legea nr. 47/1992, în măsura în care nu a fost invocată o obiecție de neconstituționalitate. Odată publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, aceasta produce efecte erga omnes, astfel încât nimeni nu poate refuza aplicarea legii pe motiv că nu au fost îndeplinite cerințele pentru adoptarea sa sau pentru că ar fi în contradicție cu prevederile Constituției. Prin urmare, legea criticată încalcă prevederile art. 147 alin. (2) din Constituție, art. 15 din Legea nr. 47/1992 și art. 133 alin. (3)—(5) din Regulamentul Camerei Deputaților.

În ceea ce privește întinderea în timp a efectelor Legii nr. 118/2010, arată că Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice folosește ca referință pentru calcularea drepturilor salariale salariul brut pentru luna octombrie 2010, adică salariul afectat de Legea nr. 118/2010, lege ce trebuia să își producă efectele pentru o perioadă foarte bine limitată în timp, astfel cum se prevede în art. 16 alin. (1) din aceasta. Astfel, autorul consideră că Legea nr. 118/2010 este neconstituțională, deoarece perpetuează și permanentizează măsurile de austeritate care aduc atingere substanței dreptului de proprietate denumit salariu și încalcă prevederile art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și pe cele ale art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Curtea de Apel Suceava — Secția I civilă consideră că Legea nr. 118/2010 nu încalcă dispozițiile constituționale indicate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului comunică faptul că își menține punctul de vedere exprimat anterior în Dosarul Curții Constituționale nr. 133D/2012 în sensul constituționalității dispozițiilor Legii nr. 118/2010.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
 
CUR TE A, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din  încheierea  de  sesizare,  îl  constituie  dispozițiile  Legii nr. 118/2010. În realitate, având în vedere motivarea autorului excepției, Curtea constată că obiect al excepției îl reprezintă dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, precum și a legii în ansamblul său. Textul de lege punctual criticat are următorul cuprins: „(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.”
 
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legii criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 146 privind atribuțiile Curții Constituționale și ale art. 147 alin. (2) privind deciziile Curții Constituționale. De asemenea, în susținerea excepției este invocat și art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 17 privind proprietatea din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 referitor la controlul constituționalității legilor înainte de promulgare din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, precum și art. 133 alin. (3)—(5) referitor la exercitarea dreptului de sesizare a Curții Constituționale din Regulamentul Camerei Deputaților.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
I. Prevederile legale criticate, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010. Cu toate acestea, dispozițiile Legii nr. 118/2010 continuă să își producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, în lumina jurisprudenței sale recente, și anume Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza constituționalitatea Legii nr. 118/2010 în ansamblul său, precum și ale art. 1 alin. (1) în special.

II. Legea nr. 118/2010 a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici de neconstituționalitate extrinseci similare cu cele invocate în prezenta cauză, în acest sens reținându-se, spre exemplu, Decizia nr. 443 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2012, Decizia nr. 365 din 24 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 15 mai 2012, și Decizia nr. 1.423 din
20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011.

Curtea a reținut, de principiu, că încălcarea termenului prevăzut pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curții Constituționale nu se poate converti într-un motiv de neconstituționalitate a legii, de vreme ce, din punct de vedere extrinsec, legea a fost adoptată de către Parlament cu respectarea tuturor exigențelor de ordin constituțional. Promulgarea este un act ulterior adoptării legii și exterior voinței emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituționalitate în legătură cu acesta nu afectează constituționalitatea extrinsecă a legii.

Referitor la criticile de neconstituționalitate privind încălcarea art. 146 și art. 147 alin. (2) din Constituție din perspectiva nerespectării termenului acordat pentru sesizarea Curții Constituționale asupra neconstituționalității unei legi înainte de promulgare, Curtea a constatat — prin aceeași Decizie nr. 365 din 24 aprilie 2012 — că niciunul dintre cele două texte fundamentale nu conține o referire expresă la acest termen. Pentru situația în care o lege a fost trimisă spre reexaminare, Constituția prevede, la art. 77 alin. (3), termenul de 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare în care Președintele este obligat să o promulge. Pentru celelalte cazuri, deci și pentru situația în care legea nu a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire, potrivit alin. (1) al aceluiași articol. Termenele specifice procedurii premergătoare trimiterii legii spre promulgare sunt reglementate prin Legea nr. 47/1992, care stabilește, prin dispozițiile art. 15 alin. (2), că, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și Avocatului Poporului și se depune la secretarul general al Camerei Deputaților și la cel al Senatului. Potrivit aceleiași norme, în cazul în care legea a fost adoptată cu procedură de urgență, termenul este de două zile. Aceeași soluție juridică se regăsește și la art. 133 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaților. Prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, Curtea a reținut că natura juridică a acestui termen este una de protecție a titularilor dreptului de sesizare a Curții Constituționale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii și eludarea, în acest fel, a controlului de constituționalitate a priori. Totodată, pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea, prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare și-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituționalitate a priori va fi exercitat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceștia să își fi exercitat dreptul prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituție.