În continuarea unui material anterior (pe care îl găsiţi aici pe LegeStart), prezentăm alte modificări şi completări pe care ar urma să le aducă la Codul de procedură fiscală o ordonanţă privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea şi completarea unor acte normative. Ordonanţa este în fază de proiect, postată, pentru transparenţă decizională, pe site-ul MFP în data de 10 iulie.

Obligaţia fiscală restantă

Autorii proiectului vin să corecteze o lacună în Codul de procedură fiscală, anume prin definirea noţiunii de ”obligaţie fiscală restantă”, frecvent utilizată în multe proceduri administrative (licitaţii, acordarea de autorizaţii, licenţe etc.), în special în aplicarea legislaţiei prin care se acordă unele drepturi contribuabililor şi care impun ca respectivul contribuabil să nu înregistreze obligaţii fiscale către bugetul general consolidat.

Potrivit propunerilor de completare, prin obligaţii fiscale restante se înţelege:

a) obligaţii fiscale pentru care s-a împlinit scadenţa sau termenul de plată;

b) diferenţele de obligaţii fiscale principale și accesorii stabilite prin decizie de impunere chiar dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2), respectiv:

  • dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;
  • dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.

NU sunt considerate obligaţii fiscale restante:

  • obligaţiile fiscale pentru care s-au acordat şi sunt în derulare înlesniri la plată, potrivit legii, dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut în actul de acordare a înlesnirii;
  • obligațiile fiscale stabilite în acte administrative fiscale a căror executare este suspendată în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare;
  • obligaţiile fiscale cu termene de plată viitoare stabilite în planul de reorganizare judiciară.

Nu se consideră că un contribuabil înregistrează obligaţii fiscale restante în situaţia în care suma obligaţiilor fiscale înscrise în certificatul de atestare fiscală emis de organul fiscal, este mai mică sau egală cu suma de rambursat/restituit. În certificatul de atestare fiscală se face menţiune în acest sens.

Compensarea de TVA

Nota de fundamentare a proiectului de act normativ constată existenţa unui conflict între legea fiscală şi legea insolvenţei cu privire la regimul compensării taxei pe valoarea adăugată solicitată la rambursare individualizată în decontul de taxă depus după intrarea în procedura insolvenţei.

Potrivit art. 90 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează compensarea obligaţiei unui creditor cu cea a debitorului asupra sa, dacă condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii. Astfel, compensarea poate interveni dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru ca aceasta să opereze până la data deschiderii procedurii de insolvenţă.

În mod similar, textul de lege în discuţie permite ca, pe perioada procedurii de insolvenţă, să poată fi compensate creanţele reciproce născute după data deschiderii procedurii insolvenţei.

Astfel, pentru a da eficienţă prevederilor art. 90 din Legea nr. 85/2014, proiectul de ordonanţă propune:

  • reglementarea compensării sumelor negative de TVA solicitate la rambursare prin intermediul unui decont depus după data deschiderii procedurii de insolvenţă cu obligaţii fiscale născute dupa data
  • deschiderii procedurii de insolvenţă;
  • reglementarea compensării sumelor negative de TVA care nu au fost solicitate la rambursare până la data deschiderii procedurii insolvenței cu obligaţiile fiscale născute anterior deschiderii procedurii de insolvenţă. Pentru aceasta s-a prevăzut şi obligaţia persoanei impoazabile de a solicita rambursarea respectivei sume negative de TVA prin corectarea decontului perioadei fiscale anterioare.

Textul ce urmează a fi introdus în Codul de procedură fiscală, în caz că ordonanţa va fi aprobată de Guvern, prevede:

“Pentru debitorii care se află sub incidenţa legislaţiei privind insolvenţa şi care depun un decont cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare după data deschiderii procedurii insolvenţei, suma aprobată la rambursare se compensează cu obligaţiile fiscale născute după data deschiderii procedurii insolvenţei.

Soldul sumei negative de taxă pe valoarea adăugată înscris în decontul de taxă pe valoarea adăugată aferent perioadei fiscale anterioare datei deschiderii procedurii insolvenţei nu se preia în decontul de taxă aferent perioadei fiscale în care s-a deschis procedura. În acest caz, debitorul este obligat să solicite rambursarea taxei prin corectarea decontului perioadei fiscale anterioare.

Suma negativă de taxă pe valoarea adăugată solicitată la rambursare se compensează cu obligaţiile fiscale ale debitorului născute anterior deschiderii procedurii.”

Debitori care au de încasat sume de la instituţii publice şi au de achitat obligaţii fiscale către bugetul de stat

Constatând lipsa unor prevederi clare, la stingerea creanţelor fiscale prin executare silită se introduc reguli speciale de aplicare, astfel că, în baza documentelor furnizate de debitor, organul de executare va institui poprirea asupra sumelor datorate de aceste autorităţi sau instituţii publice.

Textele de reglementare adăugate prevăd că în cazul în care debitorul are de încasat sume certe, lichide şi exigibile de la autorități sau instituții publice, executarea silită se continuă prin poprirea acestor sume ori de câte ori, ulterior comunicării somaţiei, se depune la organul fiscal un document eliberat de autoritatea sau instituţia publică respectivă prin care se certifică că sumele sunt certe, lichide şi exigibile.

Nu sunt considerate sume exigibile sumele aflate în litigiu.

În cazul în care documentul eliberat de autoritatea sau instituţia publică a fost depus ulterior luării unor măsuri de executare silită potrivit prezentului cod, aceste măsuri se ridică după aplicarea măsurii popririi sumelor înscrise în documentul emis de autoritatea sau instituţia publică, în limita acestor sume, în limita a 150% din valoarea creanţelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare.

În cazul în care documentul eliberat de autoritatea sau instituţia publică a fost depus ulterior stingerii sumelor pentru care s-a început executarea silită, acesta se ia în considerare pentru următoarele executări silite.

Poprirea bancară

În prezent, în cazul popririi bancare, terţii popriţi (băncile) trebuie să indisponibilizeze şi să vireze de îndată sumele din conturile bancare poprite, cu efecte negative în ceea ce priveşte situaţia disponibilităţilor băneşti atunci când există popriri multiple, în condiţiile în care organul fiscal, care dispune doar de informaţii cu privire la conturile bancare ale unui debitor, nu dispune însă şi de informaţiile cu privire la disponibilităţile băneşti din respectivele conturi.

Prin proiectul propus de MFP s-a prevăzut un termen de 3 zile pentru ca băncile să plătească sumele indisponibilizate. Acest interval creează premisele evitării situaţiilor de executări multiple, atunci când au fost poprite şi indisponibilizate sume existente în mai multe conturi bancare.

Astfel, în acest interval de timp, debitorul, după ce a fost informat de banca sa cu privire la popririle instituite poate solicita organului fiscal menținerea doar a uneia dintre popriri şi ridicarea celorlalte care depăşesc debitul înscris în titlul executoriu ce face obiectul popririi.

Potrivit modificărilor propuse, în măsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizării băncii, sumele existente, precum şi cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei şi în valută sunt indisponibilizate în limita sumei necesare pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit, astfel cum aceasta rezultă din adresa de înfiinţare a popririi. Băncile vor avea obligaţia să plătească sumele indisponibilizate în contul indicat de organul de executare silită în termen de 3 zile de la indisponibilizare.

Din momentul indisponibilizării, respectiv de la data şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti, băncile nu procedează la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, şi nu acceptă alte plăţi din conturile acestora până la achitarea integrală a obligaţiilor fiscale înscrise în adresa de înfiinţare a popririi, cu excepţia:

  • sumelor necesare plăţii drepturilor salariale, inclusiv a impozitelor şi contribuţiilor aferente acestora, reţinute la sursă, dacă, potrivit declaraţiei pe propria răspundere a debitorului sau reprezentantului său legal, rezultă că debitorul nu deţine alte disponibilităţi băneşti;
  • sumelor necesare plăţii accizelor de către antrepozitarii autorizaţi. În acest caz, debitorul va prezenta unităţii bancare odată cu dispoziţia de plată şi copia certificată, conform cu originalul, a autorizaţiei de antrepozitar;
  • sumelor necesare plăţii accizelor, în numele antrepozitarilor autorizaţi, de către cumpărătorii de produse energetice;
  • sumelor necesare plăţii impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de care depinde menţinerea valabilităţii înlesnirii. În acest caz, debitorul va prezenta unităţii bancare odată cu dispoziţia de plată şi copia certificată, conform cu originalul, a documentului prin care s-a aprobat înlesnirea la plată.”

Ai nevoie de Codul de procedură fiscală? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here