4 Decembrie, 2016

Modernizări şi alte lucrări la locuinţe vechi: când şi în ce condiţii se impozitează

Potrivit Art. 254 (6) din Codul fiscal, orice persoană care extinde, îmbunătăţeşte, demolează, distruge sau modifică în alt mod o clădire existentă are obligaţia să depună o declaraţie în acest sens la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în termen de 30 de zile de la data la care s-au produs aceste modificări.

Pornind de la această obligaţie, în cele ce urmează atragem atenţia asupra unei situaţii speciale privind anul fiscal al terminării lucrărilor.

Cadru legal. Art. 251 alineatul (81) din Codul fiscal prevede că, în cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, din punct de vedere fiscal, anul terminării se actualizează, astfel că acesta se consideră ca fiind cel în care au fost terminate aceste ultime lucrări.

Declararea clădirilor pentru stabilirea impozitului aferent nu este condiţionată de înregistrarea acestor imobile la oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară.

Normele de aplicare a acestor prevederi precizează că pentru clădirile dobândite/construite, înstrăinate, demolate, distruse sau cărora li s-au adus modificări de natura extinderii, îmbunătăţirii ori distrugerii parţiale a celei existente, după caz, în cursul anului, impozitul pe clădiri se recalculează de la data de întâi a lunii următoare celei în care aceasta a fost dobândită/construită, înstrăinată, demolată, distrusă sau finalizată modificarea.

Declaraţiile fiscale se depun în termen de 30 de zile de la data dobândirii sau de la data apariţiei oricăreia dintre următoarele situaţii:

a) intervin schimbări privind domiciliul fiscal al contribuabilului;

b) se realizează modificări ce conduc la recalcularea impozitului pe clădiri datorat;

c) intervin schimbări privind situaţia juridică a contribuabilului, de natură să conducă la modificarea impozitului pe clădiri;

d) intervin schimbări privind numele şi prenumele, în cazul contribuabilului – persoană fizică sau schimbări privind denumirea, în cazul contribuabilului – persoană juridică.

O critică de neconstituţionalitate. Acestea fiind reglementările legale, semnalăm o critică de neconstituţionalitate privind  dispoziţiile art. 251 alin. (81) din Codul fiscal, excepţie ridicată într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia a susţinut că textul de lege criticat este discriminatoriu, deoarece instituie un regim diferit între proprietarii construcţiilor vechi care nu efectuează lucrări de întreţinere a imobilului şi cei care efectuează astfel de lucrări. De asemenea, consideră că textul criticat contravine şi prevederilor art. 44 şi art. 56 din Constituţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut, potrivit jurisprudenţei sale constante, că regula generală în materia impozitelor şi taxelor este cuprinsă în art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia “Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”.

De asemenea, potrivit art. 56 din Constituţie, contribuţia cetăţenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentală a acestora, neputându-se reţine, în consecinţă, că prin stabilirea pe cale legală a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.

În continuare, Curtea a arătat că textul de lege criticat are în vedere acele intervenţii realizate la construcţiile existente, intervenţii care au o anumită amploare şi pentru care este necesară obţinerea unei autorizaţii de construire (potrivit art. 3 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii).

Astfel, la actualizarea din punct de vedere fiscal a anului terminării lucrărilor, organul fiscal nu are în vedere orice acţiune asupra imobilului, ci numai pe acelea care prin natura lor au un grad ridicat de intervenţie asupra acestuia.

Prin urmare, arată Curtea, este firesc ca, în cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, anul terminării să se actualizeze din punct de vedere fiscal, astfel încât acesta să fie considerat ca fiind cel în care au fost terminate aceste ultime lucrări.

În continuare, Curtea a mai constatat că reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, adică tuturor proprietarilor care au executat lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere a clădirii, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.

Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 367 din 26 aprilie, publicată în Monitorul oficial nr. 401/2012.

Despre autor  ⁄ Mihai Sintescu

Mihai Sintescu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu