Ministerul Finanţelor Publice a considerat necesar să facă unele precizări referitor la articolele apărute în mass-media, privind înăsprirea condiţiilor privind înregistrarea unei firme ca platitoare de TVA.
În data de 24 mai 2011 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1984 din 11 mai 2011 privind stabilirea criteriilor pentru condiţionarea înregistrării în scopuri de TVA. Acest ordin a fost emis în aplicarea prevederilor art. 153 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010 şi stabileşte o serie de criterii pe baza cărora să fie condiţionată înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile. Organele fiscale competente stabilesc, pe baza acestor criterii, dacă persoana impozabilă justifică intenţia şi are capacitatea de a desfăşura activitate economică, pentru a fi înregistrată în scopuri de TVA.
Principalele criterii pe baza cărora se condiţionează înregistrarea în scopuri de TVA se referă la:
– existenţa faptică a spaţiilor cu destinaţie de sediu social/sedii secundare şi modalitatea de deţinere a acestora, respectiv în proprietate, închiriate/concesionate pe o perioadă mai mică sau mai mare de un an;
– comportamentul anterior al administratorilor sau asociaţilor societăţii, respectiv modul în care aceştia au acţionat la alte societăţi la care au mai avut această calitate, fapt concretizat în eventualele fapte înscrise în cazierul fiscal şi starea societăţilor respective: lichidate, în insolvenţă, în inactivitate temporară.
Introducerea acestei măsuri vizează restrângerea accesului persoanelor impozabile care prezintă un risc crescut de fraudă la înregistrarea în scopuri de TVA.
Măsura a fost recomandată şi de experţii Comisiei Europene, pentru îmbunătăţirea administrării acestor persoane şi combaterea mai eficientă a evaziunii fiscale în domeniul TVA – se arată în finalul comunicatului Ministerului Finanţelor Publice, din data de 31 mai a.c.
*
■ Reglementarea la care se face referire detaliază declaraţiile şi actele doveditoare necesare pentru acordarea punctajului aferent criteriilor de evaluare, cu privire la:
● spaţiul cu destinaţie de sediu social, respectiv dacă este:
– în proprietatea declarantului sau în cadrul unui contract de leasing financiar;
– închiriat, concesionat ori utilizat în cadrul unui contract de leasing operaţional sau, după caz, în cadrul unui contract de comodat pe o perioadă mai mică de un an;
– închiriat, concesionat ori utilizat în cadrul unui contract de leasing operaţional sau, după caz, în cadrul unui contract de comodat pe o perioadă egală sau mai mare de un an;
– stabilit temporar la sediul profesional al avocatului.
Solicitantul trebuie să anexeze documentului din care rezultă deţinerea legală a spaţiului cu destinaţie de sediu social.
● spaţii cu destinaţia de sedii secundare deţinute (cu obligaţia anexării documentelor din care rezultă deţinerea legală a spaţiului/spaţiilor cu destinaţie de sedii secundare declarate):
– în proprietate sau în cadrul unui contract de leasing financiar;
– închiriate, concesionate ori utilizate în cadrul unui contract de leasing operaţional sau, după caz, în cadrul unui contract de comodat pe o perioadă mai mică de un an;
– închiriate, concesionate ori utilizate în cadrul unui contract de leasing operaţional sau, după caz, în cadrul unui contract de comodat pe o perioadă egală sau mai mare de un an.
● asociaţi şi/sau administratori care au deţinut sau deţin calitatea de asociat şi/sau administrator la alte societăţi lichidate, la care a fost declanşată procedura insolvenţei sau care se află în inactivitate temporară înscrisă la registrul comerţului. În cazul societăţilor comerciale reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, informaţiile solicitate se referă la:
– administratori, în cazul societăţilor pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni înfiinţate în baza Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
– asociaţii care deţin minimum 15% din capitalul social al societăţii comerciale şi la administratori, în cazul altor societăţi comerciale decât cele pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, înfiinţate în baza Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
● asociaţi şi/sau administratori care au înscrise în cazierul fiscal fapte de natura contravenţiilor ori societăţi la care aceştia au mai deţinut calitatea de asociaţi/administratori şi care societăţi au înscrise în cazierul fiscal fapte de natura contravenţiilor. Descrierea asociaţilor sau a administratorilor este similară cu cea de mai sus, în temeiul legii societăţilor comerciale.
● nominalizarea administratorilor, cu precizarea dacă sunt cetăţeni UE sau non-UE, în acest din urmă caz solicitantul urmând să precizeze care dintre aceştia deţin viza de lungă şedere în România în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu completările ulterioare, cu anexarea de copii legalizate ale documentelor de identitate ale administratorilor.
■ Solicitantul este, de asemenea, obligat, prin declaraţia pe proprie răspundere, ca, până la data comunicării deciziei de aprobare sau respingere a înregistrării în scopuri de TVA, să nu desfăşoare activităţi economice constând în operaţiuni taxabile din punct de vedere al TVA în România. Angajamentul de a nu desfăşura activităţi economice constând în operaţiuni taxabile din punct de vedere al TVA în România până la data comunicării deciziei de aprobare sau respingere a înregistrării în scopuri de TVA este valabil numai în cazul persoanelor impozabile care solicită înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, respectiv persoana care solicită înregistrarea normală în scopuri de taxă înainte de realizarea unor astfel de operaţiuni, în următoarele cazuri:
– dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri care atinge sau depăşeşte plafonul echivalent cu 35.000 euro, aplicabil la regimul de scutire pentru întreprinderile mici;
– dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri inferioară plafonului de scutire, dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă.
