11 Decembrie, 2016

Măsurile asigurătorii din competenţa organelor fiscale. Ce modificări s-au făcut recent?

În condiţiile reorganizării din 2013 a Agenţiei Naţionale de Adminstrare Fiscală (ANAF), a fost modificat Ordinul nr. 2605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Ordinul modificator (aprobat de preşedintele ANAF) cu nr. 1296/2014 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 412/2014 şi este în vigoae de la data de 3 iunie 2014.

În atribuţiile organelor fiscale intră măsurile asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

În temeiul art. 129 din Codul de procedură fiscală, măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie, organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.

Aceste măsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât şi de instanţele judecătoreşti ori de alte organe competente, dacă nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităţi. Odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.

Măsurile asigurătorii dispuse de organul fiscal, precum şi cele dispuse de instanţele judecătoreşti sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită.

Bunurile perisabile şi/sau degradabile sechestrate asigurătoriu pot fi valorificate de către debitor (cu acordul organului de executare, sumele obţinute consemnându-se la dispoziţia organului de executare) sau prin vânzare în regim de urgenţă.

În cazul înfiinţării sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară. Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanţa fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înfiinţate şi asupra bunurilor deţinute de către debitor în proprietate comună cu terţe persoane, pentru cota-parte deţinută de acesta.

Împotriva actelor prin care se dispun şi se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestaţie.

Măsurile asigurătorii se ridică, prin decizie motivată, de către creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanţiei, după caz.

Care sunt noutăţile de procedură

Atribuţiile sunt duse la îndeplinire de Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, Direcţia Generală a Vămilor, direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, organele fiscale teritoriale subordonate acestora, precum şi Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili.

Organul de control poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Prin OPANAF nr. 1296/2014, o modificare priveşte situaţia născută în urma constatării unor acte şi fapte care pot constitui infracţiuni de evaziune fiscală sau fraudă fiscală şi vamală, în cazul cărora prejudiciul nu a fost stabilit prin acte administrativ-fiscale de impunere.

Ca procedură efectivă de lucru, organul de control transmite în aceeaşi zi sau cel târziu în ziua următoare proiectul “Referatului justificativ al măsurilor asigurătorii”, precum şi proiectul “Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii”, în vederea aprobării conducătorului organului fiscal respectiv, directorului general în cazul Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili, şefului de administraţie în cazul administraţiilor judeţene ale finanţelor publice, şefilor de administraţie în cazul administraţiilor sectoarelor 1-6 ale finanţelor publice şi Administraţiei fiscale pentru contribuabili mijlocii din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti.

Notă: În caseta foto puteţi vedea o parte dintre modificările aduse de Ordinul nr. 1296/2014 la Ordinul nr. 2605/2010 (în stânga – forma veche, în dreapta – forma nouă). Atenţie: Urmărirea modificărilor la nivel de paragraf este disponibilă doar pentru abonaţii Lege5.
modfis222

Aprobarea sau respingerea proiectului “Referatului justificativ al măsurilor asigurătorii” şi a proiectului “Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii” se face de către conducătorul organului fiscal competent în termen de cel mult două zile de la primirea acestora. Respingerea sau aprobarea se comunică în scris organului de control.

Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii conţine următoarele elemente minimale:

a) datele de identificare ale contribuabilului;

b) temeiul de drept;

c) prezentarea stării fiscale de fapt a contribuabilului, constatată în urma documentării şi/sau a unei inspecţii fiscale, ca urmare a cercetării la faţa locului ori ca urmare a efectuării, în condiţiile legii, de controale curente, operative şi inopinate sau controale tematice, după caz;”.

d) cuantumul obligaţiilor bugetare restante/stabilite în urma inspecţiei fiscale/controlului vamal ulterior/estimate sau care urmează a se stabili prin inspecţie fiscală/control vamal ulterior sau pentru care s-a dispus/urmează să se dispună atragerea răspunderii solidare ori cuantumul obligaţiilor bugetare stabilite prin titluri de creanţă care nu au ajuns la scadenţă;

e) activele patrimoniale asupra cărora pot fi instituite măsurile asigurătorii;

f) motivarea necesităţii dispunerii măsurilor asigurătorii, în sensul indiciilor sau pericolului ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, ţinând cont şi de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentanţilor legali şi al asociaţilor/acţionarilor majoritari (mod de declarare şi plată, situaţii de atragere a răspunderii solidare, situaţii de insolvenţă sau de insolvabilitate etc.).

“Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii” se comunică contribuabilului de către organul de executare odată cu Adresa de înfiinţare a popririi asigurătorii asupra disponibilităţilor băneşti/Adresa de înfiinţare a popririi asigurătorii asupra sumelor datorate debitorului de către terţi şi/sau Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile/Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile, după caz.

––––––––––––(P)––––––––––––

Lege5
 a creat instrumentul ideal pentru a vă ajuta să vizualizaţi prin comparare textul unui act normativ aşa cum era el înainte de modificare şi textul modificat, cu evidenţierea modificărilor.

Prin evidenţierea modificărilor la nivel de paragraf, Lege5 vă ajută să identificaţi mai repede şi cu uşurinţă modificările, astfel încât să luaţi decizii corecte şi să lucraţi eficient.

Aflaţi mai multe despre Lege5 – care este disponibil în variantele OnlineDesktop şi Mobile – de AICI.

modex_profunc

Foto articol: Stock Vault

comentarii

Despre autor  ⁄ Mihai Sintescu

Mihai Sintescu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu