9 Decembrie, 2016

Mandatul şi alte contracte derivate în Noul Cod Civil

Spre deosebire de legislaţia anterioară, contractul de mandat şi celelalte contracte derivate sau asemănătoare (contractele de comision, consignaţie, expediţie, agenţie şi intermediere) se bucură în prezent de o reglementare distinctă şi detaliată în Noul Cod Civil. Totuşi, practica ne demonstrează că există, încă, dificultăţi în diferenţierea acestor tipuri de contracte.

De regulă, denumirea dată unui contract este un indicator important pentru calificarea juridică a respectivului contract, respectiv pentru identificarea precisă a setului de reguli legale incidente. Cu toate acestea, se întâmplă frecvent ca denumirea pe care părţile o aleg pentru contractul lor să nu reflecte conţinutul relaţiei concrete existente între acestea, prin raportare la prevederile legale relevante din Codul Civil.

De curând, ne-a fost supusă atenţiei o speţă în care un contract, intitulat contract de comision, s-a dovedit a avea natura juridică a unui contract de intermediere. Problema denumirii era dublată de o redactare deficitară şi contradictorie a conţinutului respectivului contract.

Părţile fiind deja în litigiu, calificarea corectă a contractului avea o deosebită importanţă deoarece determina întinderea obligaţiilor asumate de părţi şi, în cele din urmă, răspunderea uneia sau alteia dintre părţi. Redactarea neatentă şi natura ambiguă a clauzelor contractuale a determinat în cele din urmă o soluţie judiciară de compromis, care penaliza mai degrabă culpa comună a părţilor în redactarea contractului decât comportamentul contractual concret.  

Încadrarea juridică a unei relaţii de afaceri este primul pas care trebuie făcut înainte de a proceda la materializarea contractului care o consfinţeşte. Vom prezenta în cele ce urmează, sintetic, principalele caracteristici ale contractului de mandat şi ale unor contracte derivate, pentru a facilita o eventuală încadrare juridică a acestora.

Contractele prezentate în continuare au ca numitor comun activitatea pe care o parte se obligă să o desfăşoare pe seama celeilalte părţi. Spre exemplu, reprezentantul poate fi împuternicit de către reprezentat să încheie pe seama şi în numele lui (cu reprezentare) sau doar pe seama lui (fără reprezentare) acte juridice. Această regulă se aplică fie că părţile se numesc mandant şi mandatar, comitent şi comisionar, consignant şi consignatar etc. Dincolo de acest numitor comun, fiecare dintre aceste contracte are o reglementare distinctă şi prezintă anumite particularităţi.

I. Mandatul

Prin intermediul unui contract de mandat clasic (art. 2009-2042 Cod Civil) o persoană (mandantul) poate împuternici o altă persoană (mandatarul) să încheie acte juridice în numele şi pe seama sa. Un element de noutate adus de Noul Cod Civil este reglementarea expresă a mandatului fără reprezentare, care are drept aplicaţii contractele de comision, de consignaţie şi expediţie. În baza mandatului fără reprezentare, mandatarul va încheia actele juridice doar pe seama mandantului, dar nu şi în numele acestuia.

Aplicabilitatea practică a contractului de mandat este foarte variată. Astfel, o persoană poate împuternici o altă persoană să încheie, pe seama şi/sau în numele ei, un contract de vânzare, locaţiune, leasing etc. Forma mandatului trebuie avută în vedere pentru încheierea valabilă a actelor juridice pentru care mandatarul a fost împuternicit. Spre exemplu, ca o aplicaţie a principiului simetriei actelor juridice, mandatul va trebui să îmbrace formă autentică în cazul în care mandatarul a fost împuternicit să încheie un contract de vânzare a unui imobil, contract ce se încheie în formă autentică.

II.  Comisionul

Contractul de comision (art. 2043-2053 Cod Civil) este reglementat ca un tip de mandat fără reprezentare. Regulile aplicabile mandatului fără reprezentare (şi, implicit, cele privind mandatul cu reprezentare) se vor aplica ori de câte ori dispoziţiile speciale care reglementează contractul de comision nu dispun altfel.

Contractul de comision se diferenţiază de mandatul clasic tocmai prin specificul obiectului său, respectiv achiziţionarea sau vânzarea de bunuri ori prestarea de servicii de către comisionar pe seama comitentului. Spre deosebire de mandat, care poate fi şi cu titlu gratuit, contractul de comision este întotdeauna cu titlu oneros. Particularitatea obiectului unui contract de comision este cea care determină caracterul oneros al acestuia, întrucât comisionarul nu poate fi decât un profesionist (care exploatează o întreprindere, în înţelesul art. 3 Cod Civil).

Ca o noutate faţă de vechea reglementare a mandatului comercial, în relaţia cu terţe părţi comisionarul nu mai trebuie să facă dovada împuternicirii primite de la comitent, având în vedere că acţionează în nume propriu.

III.  Consignaţia

Contractul de consignaţie (art. 2054-2063 Cod Civil) este reglementat ca o varietate a contractului de comision cu un obiect şi mai bine delimitat, respectiv vânzarea unor bunuri mobile pe care consignantul le-a predat consignatarului în acest scop. Regulile generale care guvernează contractul de consignaţie sunt cele din materia comisionului completate, desigur, cu dispoziţiile ce reglementează contractul de mandat.

În literatura de specialitate există autori care consideră că obligaţia consignantului de a preda bunurile mobile reprezintă o condiţie de validitate a contractului de consignaţie, încheierea valabilă a contractului fiind astfel condiţionată de însăşi predarea bunurilor. În practică, consignaţia se utilizează, de exemplu, în raporturile juridice dintre deţinătorul unor obiecte de artă (picturi, sculpturi etc.) şi proprietarul unei expoziţii care este împuternicit să vândă respectivele obiecte.

IV. Expediţia

Contractul de expediţie (art. 2064-2071 Cod Civil) este şi el o varietate a contractului de comision căruia i se aplică aceleaşi reguli generale amintite mai sus. Anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, contractul de expediţie era un contract nenumit care nu se bucura de o reglementare expresă.

Prin contractul de expediţie o persoană (expeditorul) este împuternicită de o altă persoană (comitentul) să încheie în nume propriu un contract de transport. Activitatea expeditorului presupune şi efectuarea operaţiunilor accesorii ce derivă din încheierea unui contract de transport, precum depozitarea şi inspectarea mărfii sau serviciile specifice de vamă.

Aşa cum reiese şi din definiţia contractului de expediţie, expeditorul nu are şi obligaţia de executare a transportului, ci doar pe aceea de a încheia în nume propriu, dar pe seama comitentului, un contract cu un transportator. Totuşi, expeditorul se poate obliga faţă de comitent să execute şi transportul, caz în care vor deveni aplicabile şi dispoziţiile ce reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor unui contract de transport.

V. Agenţia

Prin intermediul contractului de agenţie (art. 2072-2095 Cod Civil), agentul este autorizat să negocieze sau să negocieze şi să încheie contracte în numele şi pe seama sau doar pe seama comitentului. Potrivit Codului Civil, regulile din materia contractului de comision se aplică şi contractului de agenţie în măsura în care sunt compatibile, iar atunci când agentul acţionează în numele comitentului vor fi aplicabile şi dispoziţiile privind mandatul cu reprezentare.

Ceea ce diferenţiază contractul de agenţie de mandat sau comision este faptul că serviciile sunt prestate de agent cu caracter regulat, statornic, pe o durată mai lungă de timp, în una sau mai multe regiuni determinate.

De asemenea, spre deosebire de celelalte contracte, agentul este independent în îndeplinirea îndatoririlor asumate şi nu poate fi în acelaşi timp angajatul sau subordonatul comitentului. Cu toate acestea, independenţa agentului este limitată. El nu poate negocia şi/sau încheia decât acele tipuri de contracte asupra cărora părţile contractului de agenţie au căzut de acord, în cadrul unei regiuni geografice limitate şi pentru o perioadă de timp determinată.

Atât independenţa agentului, cât şi cea a comitentului poate fi limitată convenţional prin introducerea unei clauze de exclusivitate şi/sau neconcurenţă.

Prin intermediul unei clauze de exclusivitate, părţile pot stabili ca agentul să nu poată încheia, în numele altor persoane (comitenţi), contracte privind bunuri/servicii similare cu cele furnizate de comitent pentru o regiune predeterminată. În mod similar, părţile pot limita printr-o clauză de exclusivitate dreptul comitentului de a apela la mai mulţi agenţi pentru încheierea aceloraşi tipuri de contracte într-o regiune determinată. Pe de altă parte, agentul va putea reprezenta mai mulţi comitenţi concurenţi, pentru aceeaşi regiune şi acelaşi tip de contracte, numai dacă i s-a permis expres acest lucru prin contractele de agenţie încheiate.

Părţile pot, de asemenea, să includă în contract o clauză de neconcurenţă prin care să limiteze activitatea agentului pe parcursul executării contractului şi/sau după încetarea acestuia pentru o perioadă de maxim doi ani. Clauza de neconcurenţă este aplicabilă doar pentru regiunile şi grupurile de persoane expres prevăzute în contract. De asemenea, această clauză poate avea ca obiect doar bunurile şi serviciile pentru care agentul a fost autorizat să negocieze şi, eventual, să încheie contracte în numele comitentului.

VI. Intermedierea

Contractul de intermediere (art. 2096-2102 Cod Civil) nu beneficia de o reglementare expresă înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod Civil, dar, cu toate acestea, era folosit în practică sub forma intermedierilor în asigurări sau în domeniul imobiliar.

În baza contractului de intermediere, intermediarul se obligă să îl pună pe clientul său în legătură cu un terţ în vederea încheierii unui anumit contract. Spre deosebire de toate celelalte contracte, intermediarul este împuternicit să desfăşoare doar acte materiale pentru clientul său, iar nu şi să încheie acte juridice în numele şi pe seama acestuia. Asemenea agentului, intermediarul nu este un subordonat al clientului său şi îşi desfăşoară activitatea în mod independent. Spre deosebire de agent însă, activitatea intermediarului nu este efectuată cu caracter regulat.

anca_puscasu
Autor: 


Anca Pușcașu,

Avocat Coordonator

Țuca Zbârcea & Asociații

(P) Aveţi nevoie de acte normative actualizate la zi? Le puteţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro! Lege5 este cel mai performant soft de documentare legislativă din România şi este creat pentru a fi utilizat pe orice dispozitiv aveţi la îndemână: Online, Mobile, Desktop şi Cloud.

comentarii
 

Despre autor  ⁄ Ţuca Zbârcea şi Asociaţii

Ţuca Zbârcea & Asociaţii este o firmă de avocatură de tip „full service”, având un portofoliu format din numeroase companii naţionale şi multi-naţionale, importante instituţii financiare, precum şi autorităţi publice şi instituţii guvernamentale. Ţuca Zbârcea & Asociaţii oferă servicii pluridisciplinare prin intermediul echipei de avocaţi, propriilor divizii de specialitate sau reţelei de colaborări teritoriale şi internaţionale. Cu o echipă formată din peste 100 de avocaţi în cadrul biroului din Bucureşti. Ţuca Zbârcea & Asociaţii operează un sediu secundar în Cluj-Napoca, cât şi un birou de reprezentanţă în Madrid, Spania. Date de contact: Tel.: + 40 21 204 88 90, fax: + 40 21 204 88 99, e-mail: office@tuca.ro, web: www.tuca.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu