6 Decembrie, 2016

Locul prestării de servicii şi aplicarea TVA: ce prevăd Normele modificate de la 1 ianuarie

În acest material atragem atenţia asupra Normelor de aplicare a Codului fiscal în materia din titlu, în urma modificărilor aduse prin Hotărârea Guvernului nr. 1071/2012, publicată în Monitorul oficial nr. 753 din 8 noiembrie 2012. Precizările modificate din Norme, pe această temă, vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2013.

În vederea aplicării regulilor referitoare la locul de prestare a serviciilor, o persoană impozabilă care desfăşoară şi activităţi sau operaţiuni care nu sunt considerate impozabile este considerată persoană impozabilă pentru toate serviciile care i-au fost prestate. O persoană juridică neimpozabilă care este înregistrată în scopuri de TVA este considerată persoană impozabilă.

Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă care acţionează ca atare este locul unde respectiva persoană care primeşte serviciile îşi are stabilit sediul activităţii sale economice. Dacă serviciile sunt furnizate către un sediu fix al persoanei impozabile, aflat în alt loc decât cel în care persoana îşi are sediul activităţii sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix al persoanei care primeşte serviciile. În absenţa unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabilă care primeşte aceste servicii îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.

Locul de prestare a serviciilor către o persoană neimpozabilă este locul unde prestatorul îşi are stabilit sediul activităţii sale economice. Dacă serviciile sunt prestate de la un sediu fix al prestatorului, aflat în alt loc decât locul în care persoana impozabilă şi-a stabilit sediul activităţii economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix. În absenţa unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde prestatorul îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.

În legătură cu aceste două situaţii, Normele – în redactarea care va fi in vigoare de la 1 ianuarie – precizează că pentru stabilirea locului prestării serviciilor se are în vedere noţiunea de persoană impozabilă, astfel cum este aceasta definită din punctul de vedere al TVA.

Identificarea altor elemente, cum ar fi faptul că persoana impozabilă realizează operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată sau că aceasta aplică regimul special de scutire pentru întreprinderi mici, NU influenţează modul în care regulile care guvernează locul prestării se aplică atunci când persoana impozabilă prestează sau primeşte servicii.

Regulile privind locul de prestare către o persoană impozabilă sau neimpozabilă se aplică numai în situaţia în care serviciile nu se pot încadra în niciuna dintre excepţiile prevăzute la art. 133 din Codul fiscal, iar în caz contrar, excepţia este cea care prevalează, întotdeauna, faţă de rugulile de bază.

Sediul fix ca loc al prestării serviciilor în situaţia în care un prestator stabilit în România furnizează servicii către o persoană impozabilă care acţionează ca atare. Potrivit Normelor, în viitoarea redactare, când prestarea se face către:

- o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în afara României, dar este stabilită în România prin sediu/sedii fix/fixe, se va considera că locul prestării serviciilor este locul în care beneficiarul şi-a stabilit sediul activităţii sale economice sau, după caz, un sediu fix situat în alt stat, dacă beneficiarul poate prezenta dovezi suficiente prestatorului pentru a demonstra că aceste servicii au fost prestate către sediul activităţii sale economice sau către un sediu fix stabilit în alt stat, şi nu către sediul/sediile fix/fixe din România;

- o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în România, dar este stabilită în afara României prin sediu/sedii fix/fixe, se va considera că locul prestării serviciilor este sediul fix către care serviciile sunt prestate, dacă beneficiarul poate prezenta dovezi suficiente prestatorului pentru a demonstra că aceste servicii nu au fost prestate către sediul activităţii economice din România, ci către sediul/sediile fix/fixe din afara României.

Dovezile pe care beneficiarul poate să le prezinte pentru a demonstra că serviciile sunt în fapt prestate către sediul activităţii sale economice sau către un sediu fix pot consta în: contractul şi/sau formularul de comandă care identifică sediul care primeşte serviciile, faptul că sediul respectiv este entitatea care plăteşte pentru serviciile respective sau costul serviciilor este în fapt suportat de respectiva entitate, natura serviciilor permite identificarea, în mod particular, a sediului/sediilor către care serviciul este prestat, orice alte informaţii relevante pentru stabilirea locului prestării.

Se consideră, potrivit Normelor, că locul prestării nu este în România, dacă beneficiarul poate face dovada că serviciul este prestat către un sediu fix situat în afara României. Dovezile pe care beneficiarul poate să le prezinte pentru a demonstra că serviciile sunt în fapt prestate către un sediu fix sunt cele menţionate anterior.

Într-un material viitor – despre excepţiile prevăzute de Codul fiscal în legătură cu determinarea locului prestării de servicii.

Despre autor  ⁄ Mihai Sintescu

Mihai Sintescu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu