5 Decembrie, 2016

Lichidatorul judiciar

În cazul deschiderii procedurii de insolvenţă, judecătorul sindic va numi, după aceleaşi reguli ca şi în cazul administratorului judiciar, un lichidator.

Astfel, lichidatorul este persoana, fizică sau juridică, practician în insolvenţă, desemnată să conducă activitatea debitorului şi să exercite atribuţiile stabilite de lege în sarcina sa atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată.

Lichidatorul trebuie, prin urmare, să îndeplinească aceleaşi condiţii impuse de lege ca şi administratorul.

El preia gestiunea de la debitor sau administrator, atribuţiile acestuia din urma încetând din momentul stabilirii de către judecătorul-sindic a atribuţiilor lichidatorului. Poate fi desemnat lichidator şi administratorul desemnat anterior.

Principalele atribuţii ale lichidatorului sunt extrem de asemănătoare cu cele ale administratorului judiciar şi sunt menţionate în art. 25 din noua lege după cum urmează:

a) examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura simplificată în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi a existenţei premiselor angajării răspunderii acestora în condiţiile art. 138, şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, dacă un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar;

b) conducerea activităţii debitorului;

c) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor;

e) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;

f) verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, precum şi întocmirea tabelelor creanţelor;

g) urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani, efectuate de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanţelor; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi;

h) primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului;

i) vânzarea bunurilor din averea debitorului, în conformitate cu prevederile prezentei legi;

j) încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic;

k) sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;

l) orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.

Cea mai importantă atributie, dezvoltată în art. 116 şi următoarele din Legea nr.85/2006, constă în lichidarea bunurilor din averea debitorului.

Deoarece joacă rolul central în cadrul procedurii falimentului, lichidarea averii trebuie să se facă în conformitate cu strategia stabilită de lichidator şi aprobată de către creditori.

Astfel, intervenţia judecătorului-sindic în cadrul lichidării activelor va fi minimală, el pronunţându-se numai asupra legalităţii măsurilor lichidatorului.

Lichidatorul va trebui să stabilească cea mai bună metodă de valorificare a activelor, în bloc sau individual. În cele mai multe situaţii, vânzarea în bloc este preferabilă.

În sensul prezentei legi, prin vânzare „în bloc” se înţelege vânzarea tuturor activelor debitorului şi a grupurilor de active care pot funcţiona independent şi pentru care cumpărătorul oferă un preţ global. Dacă se hotărăşte vânzarea în bloc a activelor, legiuitorul oferă lichidatorului posibilitatea de a alege pe cea potrivită.

Ultima şi cea mai importantă atribuţie a lichidatorului în cadrul procedurilor de faliment este legată de distribuirea sumelor realizate din valorificarea activelor şi recuperarea creanţelor.

Distribuţia se va face în conformitate cu prevederile art. 121 şi următoarele din Legea nr. 85/2006.

În ceea ce priveşte procedura, lichidatorul are obligaţia ca, la fiecare termen, să prezinte judecătorului sindic un raport asupra îndeplinirii atribuţiilor sale, precum şi justificarea cheltuielilor efectuate.

Împotriva măsurilor luate de lichidator se poate face contestaţie în termen de 5 zile de la data depunerii raportului.

Contestaţia va fi soluţionată de către judecătorul sindic în termen de 10 zile de la data înregistrării ei, în camera de consiliu, cu citarea contestatorului, a lichidatorului judiciar şi a comitetului creditorilor.

La cererea contestatorului, judecătorul sindic poate suspenda executarea măsurii contestate, până la soluţionarea contestaţiei.

Înlocuirea lichidatorului poate fi dispusă pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea creditorilor, în orice stadiu al procedurii, prin hotărâre motivată. Înlocuirea se va pronunţa în Camera de consiliu, în regim de urgenţă, cu citarea lichidatorului şi a comitetului creditorilor.

Conform art. 23 şi art. 24 din legea privind procedura insolvenţei, lichidatorul poate desemna anumite persoane de specialitate în vederea îndeplinirii atribuţiilor sale.

Asupra numirii acestor persoane, precum şi asupra remuneraţiilor ce se vor acorda  va decide comitetul creditorilor, cu excepţia cazurilor în care va fi stabilit că remuneraţiile vor fi achitate din fondul constituit în condiţiile art. 4 din lege, când numirea şi nivelul remuneraţiilor se aprobă de către judecătorul sindic.

Ca şi în cazul administratorului judiciar, şi în cazul lichidatorului legea prevede anumite sancţiuni pentru neîndeplinirea obligaţiilor ce îi revin.

Astfel, practicianul în insolvenţă care refuză numirea judecătorului sindic are obligaţia ca, în termen de 5 zile de la comunicarea sentinţei de numire, să notifice instanţei refuzul său. Sancţiunea încălcării acestui termen este amenda judiciară de la 500 la 1000 lei.

De asemenea, legea prevede sancţiunea amenzii judiciare de la 1000 la 5000 lei pentru lichidatorul care, din culpă sau cu rea-credinţă, nu îşi îndeplineşte sau îşi îndeplineşte cu întârziere atribuţiile.

Dacă prin neîndeplinirea obligaţiilor ce îi revin lichidatorul a cauzat un prejudiciu, judecătorul sindic va putea dispune obligarea acestuia la plata de daune, la cererea oricărei persoane interesate.

Despre autor  ⁄ Redacţia

Materialele semnate de redacţia LegeStart reprezintă un efort comun de vă oferi informaţii de interes general din multiple domenii, strânse de echipă sau prezentate de partenerii noştri.

Fara comentarii

Scrie un comentariu