6 Decembrie, 2016

Legislaţie (republicare): Legea nr. 260 (r2)/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva dezastrelor naturale

Legea nr. 260/2008 (republicarea 2) privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 635 din 15.10.2013 (M.Of. nr. 635/2013).

În vigoare de la 10.03.2009

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. – Prezenta lege reglementează:

a) condiţiile asigurării obligatorii a locuinţelor aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice;
b) raporturile dintre asigurat şi asigurător, precum şi drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi la contractul de asigurare obligatorie a locuinţelor;
c) constituirea, atribuţiile, organizarea şi funcţionarea Poolului de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale.

Art. 2. – În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) locuinţă, locuinţă socială, locuinţă de serviciu, locuinţă de intervenţie, locuinţă de necesitate, locuinţă de protocol, casă de vacanţă – au înţelesurile prevăzute la art. 2 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; în cazul locuinţelor situate în condominii, prin locuinţă se înţelege atât spaţiile aflate în proprietate exclusivă, cât şi cota-parte din coproprietatea indiviză asupra spaţiilor şi a elementelor de construcţii comune;
b) dezastru natural – cutremure de pământ, alunecări de teren şi inundaţii, ca fenomene naturale;
c) tipuri de locuinţe:
- tip A – construcţia cu structura de rezistenţă din beton armat, metal ori lemn sau cu pereţi exteriori din piatră, cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic;
- tip B – construcţia cu pereţi exteriori din cărămidă nearsă sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic;
d) poliţă de asigurare împotriva dezastrelor naturale, denumită în continuare PAD – înscrisul ce atestă încheierea contractului de asigurare a locuinţei, în temeiul căruia asigurătorul se obligă să plătească asiguratului despăgubirea totală sau parţială pentru prejudiciile produse locuinţei ca urmare a producerii riscului asigurat, în condiţiile şi în limitele stabilite de prezenta lege şi, după caz, ale celorlalte clauze înscrise în poliţă sau în contractul de asigurare. PAD reprezintă o poliţă separată faţă de poliţa facultativă;
e) Pool de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale, denumit în continuare PAID – societate de asigurare/reasigurare, constituită prin asocierea societăţilor de asigurare autorizate să practice riscuri de catastrofă, în conformitate cu prevederile prezentei legi, ale Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale normelor aprobate în aplicarea acestor legi;
f) primă obligatorie – suma de bani pe care o plăteşte proprietarul unei locuinţe, în calitatea sa de asigurat, ori împuternicitul, contractantul sau reprezentantul legal al acestuia, în scopul încheierii unei asigurări de locuinţe, în condiţiile prezentei legi;
g) sumă asigurată obligatoriu – limita maximă de despăgubire care poate fi acordată de asigurător pentru daunele provocate construcţiei, în funcţie de tipul locuinţei, ca urmare a producerii unui risc asigurat, în condiţiile prezentei legi;
h) asigurare de prim risc – pentru orice daună care a intervenit pe parcursul valabilităţii unui contract de asigurare, cuantumul despăgubirii se stabileşte la nivelul pagubei efective, în limita sumei asigurate;
i) certificat de asigurare – document care atestă existenţa unei poliţe de asigurare obligatorie PAD pentru locuinţa respectivă, eliberat împreună cu poliţa de asigurare PAD.

Art. 3. – (1) Începând cu data la care se împlinesc 90 de zile de la data adoptării normelor de către Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor*), emise în aplicarea prezentei legi, persoanele fizice şi juridice sunt obligate să îşi asigure împotriva dezastrelor naturale, în condiţiile prezentei legi, toate construcţiile cu destinaţia de locuinţă, din mediul urban sau rural, aflate în proprietatea acestora şi înregistrate în evidenţele organelor fiscale.

*) În anul 2011 a fost emis Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 6/87/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 6 mai 2011. În prezent, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Administraţiei şi Internelor a fost înlocuit cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice – în cazul domeniului “administraţie publică” şi cu Ministerul Afacerilor Interne – în cazul domeniului “interne”.

(2) Obligaţia încheierii contractelor de asigurare a locuinţelor aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale revine persoanelor ori autorităţilor desemnate, în condiţiile legii, să le administreze.

(3) În cazul în care o locuinţă face obiectul unui contract de leasing financiar, încheierea contractului de asigurare este în sarcina locatorului.

(4) În cazul persoanelor fizice beneficiare de ajutor social, prima obligatorie se suportă din bugetele locale, pe seama sumelor defalcate din venituri ale bugetului de stat.

(5) În cazul construcţiilor cu destinaţie de locuinţă aflate în coproprietate, se va încheia câte un contract de asigurare obligatorie pentru fiecare locuinţă în parte. În acest caz, prima de asigurare se va plăti pe fiecare locuinţă în parte.

(6) Locuinţele situate în clădirile expertizate tehnic în condiţiile legii de către experţi tehnici atestaţi şi încadrate prin raport de expertiză tehnică în clasa I de risc seismic nu se asigură pentru niciunul dintre riscurile prevăzute de prezenta lege, până la data recepţiei la terminarea lucrărilor de consolidare a clădirilor.

(7) Nu intră sub incidenţa prezentei legi anexele, dependinţele care nu sunt legate structural de clădirea în care este situată locuinţa asigurată, precum şi bunurile din interiorul locuinţei.

(8) Dovada existenţei asigurării obligatorii PAD, în cazul controalelor efectuate de autorităţile abilitate, o constituie poliţa de asigurare PAD sau certificatul de asigurare.

Art. 4. – Elementele contractuale şi condiţiile de asigurare cuprinse în poliţa de asigurare, precum şi criteriile de autorizare a asigurătorilor sunt cele prevăzute la art. 7 alin. (1) şi la art. 25 alin. (1), precum şi cele stabilite prin norme emise prin ordin al preşedintelui Autorităţii de Supraveghere Financiară (A.S.F.).

Legea nr. 260(r2)/2008 poate fi consultată integral pe Lege5.ro – noul serviciu online de documentare legislativă realizat de Indaco Systems.

comentarii

Fara comentarii

Scrie un comentariu