3 Decembrie, 2016

Legislaţie: Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale

Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 671 din 01.11.2013 (M.Of. nr. 671/2013).

În vigoare de la 04.11.2013

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale şi domeniul de aplicare

SECŢIUNEA 1
Scop şi definiţii

Art. 1. - Prezenta lege are ca scop prevenirea şi controlul integrat al poluării rezultate din activităţile industriale, stabilind condiţiile pentru prevenirea sau, în cazul în care nu este posibil, pentru reducerea emisiilor în aer, apă şi sol, precum şi pentru prevenirea generării deşeurilor, astfel încât să se atingă un nivel ridicat de protecţie a mediului, considerat în întregul său.

Art. 2. -
Prezenta lege nu se aplică activităţilor de cercetare şi dezvoltare sau testării de noi produse şi procese.

Art. 3. -
Pentru aplicarea prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) substanţă – orice element chimic şi compuşii acestuia, cu excepţia următoarelor:
a1) substanţe radioactive – orice substanţă care conţine unul sau mai mulţi radionuclizi cu un nivel de concentraţie sau activitate care nu poate fi neglijată din punctul de vedere al radioprotecţiei;
a2) microorganisme modificate genetic, astfel cum sunt definite la art. 2 pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2007 privind utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic, aprobată cu modificări prin Legea nr. 3/2008;
a3) organisme modificate genetic, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2007 privind introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 247/2009;
b) poluare – introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al activităţii umane, de substanţe, vibraţii, căldură sau zgomot în aer, apă ori sol, susceptibile să aducă prejudicii sănătăţii umane sau calităţii mediului, să determine deteriorarea bunurilor materiale sau să afecteze ori să împiedice utilizarea în scop recreativ a mediului şi/sau alte utilizări legitime ale acestuia;
c) instalaţie – o unitate tehnică staţionară, în care se desfăşoară una sau mai multe activităţi prevăzute în anexa nr. 1 sau în anexa nr. 7 partea 1, precum şi orice alte activităţi direct asociate desfăşurate pe acelaşi amplasament, care au o conexiune tehnică cu activităţile prevăzute în anexele respective şi care pot genera emisii şi poluare;
d) emisie – evacuarea directă sau indirectă de substanţe, vibraţii, căldură sau zgomot în aer, apă ori sol, provenite de la surse punctiforme sau difuze ale instalaţiei;
e) valori-limită de emisie (VLE) – masa, exprimată prin anumiţi parametri specifici, concentraţia şi/sau nivelul unei emisii care nu trebuie depăşite în cursul uneia sau mai multor perioade de timp;
f) standardul de calitate a mediului – totalitatea cerinţelor care trebuie respectate la un moment dat de către mediu ca un întreg sau de către o componentă a acestuia, în condiţiile stabilite de legislaţia Uniunii Europene;
g) autorizaţie – actul administrativ emis de autorităţile competente de mediu, care permite unei instalaţii, unei instalaţii de ardere, unei instalaţii de incinerare a deşeurilor sau unei instalaţii de coincinerare a deşeurilor să funcţioneze în totalitate sau în parte, în condiţii care să garanteze că instalaţia respectă prevederile prezentei legi, respectiv:
g1) autorizaţia integrată de mediu pentru activităţile prevăzute în anexa nr. 1;
g2) autorizaţia de mediu pentru activităţile prevăzute în anexele nr. 6-8;
h) reguli general obligatorii – valori-limită de emisie sau alte condiţii, cel puţin la nivel de sector, adoptate pentru a fi utilizate în mod direct la stabilirea condiţiilor de autorizare;
i) modificare substanţială – o modificare a caracteristicilor sau a funcţionării ori o extindere a unei instalaţii sau a unei instalaţii de ardere, a unei instalaţii de incinerare a deşeurilor sau a unei instalaţii de coincinerare a deşeurilor, care poate avea efecte negative semnificative asupra sănătăţii umane sau asupra mediului;
j) cele mai bune tehnici disponibile, denumite în continuare BAT – stadiul de dezvoltare cel mai eficient şi avansat înregistrat în dezvoltarea unei activităţi şi a modurilor de exploatare, care demonstrează posibilitatea practică a tehnicilor specifice de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor-limită de emisie şi a altor condiţii de autorizare, în scopul prevenirii poluării, iar, în cazul în care nu este posibil, pentru a reduce, în ansamblu, emisiile şi impactul asupra mediului în întregul său:
j1) tehnicile – se referă la tehnologia utilizată şi la modul în care instalaţia este proiectată, construită, întreţinută, exploatată, precum şi la scoaterea din funcţiune a acesteia şi, după caz, remedierea amplasamentului;
j2) tehnici disponibile – acele tehnici care au înregistrat un stadiu de dezvoltare ce permite aplicarea lor în sectorul industrial respectiv, în condiţii economice şi tehnice viabile, luându-se în considerare costurile şi beneficiile, indiferent dacă aceste tehnici sunt sau nu realizate ori utilizate la nivel naţional, cu condiţia ca acestea să fie accesibile operatorului în condiţii acceptabile;
j3) cele mai bune tehnici – cele mai eficiente tehnici pentru atingerea în ansamblu a unui nivel ridicat de protecţie a mediului în întregul său;
k) document de referinţă BAT, denumit în continuare BREF – un document rezultat în urma schimbului de informaţii organizat de Comisia Europeană, elaborat pentru anumite activităţi, care descrie, în special, tehnicile aplicate, nivelurile actuale ale emisiilor şi consumului, tehnicile luate în considerare pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile, precum şi concluziile BAT şi orice tehnici emergente, acordând o atenţie specială criteriilor prevăzute în anexa nr. 3;
l) concluzii BAT – un document care conţine părţi ale unui document de referinţă BAT, prin care se stabilesc concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile, descrierea acestora, informaţii pentru evaluarea aplicabilităţii lor, nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, monitorizarea asociată, nivelurile de consum asociate şi, după caz, măsurile relevante de remediere a amplasamentului;
m) niveluri de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, denumite în continuare BATAELs – nivelurile de emisie obţinute în condiţii normale de funcţionare cu ajutorul uneia dintre cele mai bune tehnici disponibile sau al unei asocieri de astfel de tehnici, astfel cum sunt descrise în concluziile BAT, şi exprimate ca o medie pentru o anumită perioadă de timp, în condiţii de referinţă prestabilite;
n) tehnică emergentă – o tehnică nouă pentru o activitate industrială care, în situaţia în care s-ar dezvolta la scară comercială, ar putea asigura fie un nivel general mai ridicat de protecţie a mediului, fie cel puţin acelaşi nivel de protecţie a mediului şi economii de costuri mai mari decât cele asigurate de cele mai bune tehnici disponibile existente;
o) operator – orice persoană fizică sau juridică, care exploatează ori deţine controlul total sau parţial asupra instalaţiei ori a instalaţiei de ardere sau a instalaţiei de incinerare a deşeurilor ori a instalaţiei de coincinerare a deşeurilor sau, aşa cum este prevăzut în legislaţia naţională, căreia i s-a delegat puterea economică decisivă asupra funcţionării tehnice a instalaţiei;
p) public – orice persoană fizică sau juridică, indiferent de forma de constituire a acesteia;
q) public interesat – publicul afectat sau posibil a fi afectat ori care are un interes în luarea unei decizii privind emiterea sau actualizarea unei autorizaţii ori a condiţiilor unei autorizaţii; în accepţiunea acestei definiţii, organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului şi care îndeplinesc condiţiile cerute de legislaţia naţională sunt considerate public interesat;
r) substanţe periculoase – substanţe sau amestecuri în sensul prevederilor art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, de modificare şi de abrogare a Directivelor 67/548/CEE şi 1.999/45/CE, precum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006;
s) raport privind situaţia de referinţă – informaţii privind starea de contaminare a solului şi a apelor subterane cu substanţe periculoase relevante;
ş) apă subterană – astfel cum este definită la pct. 8 din anexa nr. 1 la Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare;
t) sol – stratul superior al scoarţei terestre, situat între roca de bază şi suprafaţă; solul este compus din particule minerale, materie organică, apă, aer şi organisme vii;
ţ) inspecţie de mediu – totalitatea acţiunilor, inclusiv vizite la faţa locului, monitorizarea emisiilor şi verificarea rapoartelor interne şi a documentelor de monitorizare, verificarea automonitorizărilor, controlul tehnicilor utilizate şi al conformării instalaţiei din punctul de vedere al gestionării aspectelor de mediu, întreprinse de autorităţile competente sau în numele acestora, cu scopul de a verifica şi promova conformarea instalaţiilor cu condiţiile de autorizare şi, acolo unde este cazul, de a monitoriza impactul acestor instalaţii asupra mediului;
u) combustibil – orice material combustibil solid, lichid sau gazos;
v) instalaţie de ardere – orice echipament tehnic în care combustibilii sunt oxidaţi pentru a se folosi energia termică astfel generată;
w) coş – o structură care conţine unul sau mai multe canale ce asigură evacuarea gazelor reziduale în atmosferă;
x) ore de funcţionare – timpul, exprimat în ore, în care o instalaţie de ardere, în totalitatea sa sau parţial, funcţionează şi evacuează emisii în aer, cu excepţia perioadelor de pornire şi de oprire, aşa cum sunt prevăzute în Decizia 2012/249/UE de punere în aplicare a Comisiei din 7 mai 2012 privind stabilirea perioadelor de pornire şi de oprire în sensul Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind emisiile industriale;
y) rata de desulfurare – raportul dintre cantitatea de sulf care nu este emisă în aer de către o instalaţie de ardere într-o anumită perioadă de timp şi cantitatea de sulf conţinută în combustibilul solid utilizat în instalaţia de ardere, în aceeaşi perioadă de timp;
z) combustibil solid indigen – un combustibil solid natural utilizat într-o instalaţie de ardere special proiectată pentru combustibilul respectiv şi care este extras pe plan local;
aa) combustibil determinant – combustibilul utilizat în cadrul unei instalaţii de ardere cu combustibil multiplu, care utilizează pentru consum propriu reziduurile de distilare şi de conversie de la rafinarea ţiţeiului brut, independent sau împreună cu alţi combustibili, şi care are cea mai mare valoare-limită de emisie aşa cum este prevăzut în anexa nr. 5 partea 1, sau, în cazul mai multor combustibili cu aceeaşi valoare-limită de emisie, combustibilul cu puterea termică cea mai mare;
bb) biomasă – oricare dintre următoarele:
bb1) produsele de natură vegetală provenite din agricultură sau activităţi forestiere, care pot fi folosite drept combustibil în scopul recuperării conţinutului lor energetic;
bb2) următoarele deşeuri:
bb2.1) deşeuri vegetale din agricultură şi activităţi forestiere;
bb2.2) deşeuri vegetale din industria alimentară, în situaţia în care se valorifică energia termică generată;
bb2.3) deşeuri vegetale fibroase provenite din procesul de producere a celulozei primare şi a hârtiei din celuloză, în cazul în care sunt coincinerate la locul de producţie şi energia termică generată este valorificată;
bb2.4) deşeuri de plută;
bb2.5) deşeuri lemnoase, cu excepţia celor care pot conţine compuşi organici halogenaţi sau metale grele, ca rezultat al tratării cu conservanţi a lemnului sau al acoperirii, şi care includ, în special, deşeurile lemnoase provenind din construcţii şi demolări;
cc) instalaţie de ardere cu combustibil multiplu – orice instalaţie de ardere în care pot fi arse simultan sau alternativ două sau mai multe tipuri de combustibil;
dd) turbină cu gaz – orice mecanism rotativ care transformă energia termică în lucru mecanic, constând, în principal, dintr-un compresor, un dispozitiv termic în care combustibilul este oxidat pentru a încălzi fluidul de lucru şi o turbină;
ee) motor cu gaz – un motor cu ardere internă, care funcţionează conform ciclului Otto şi utilizează, pentru arderea combustibilului, aprinderea cu scânteie sau, în cazul motoarelor cu combustibil dual, aprinderea prin compresie;
ff) motor diesel – un motor cu ardere internă, care funcţionează conform ciclului Diesel şi care, pentru arderea combustibilului, utilizează aprinderea prin compresie;
gg) sistem izolat mic – orice reţea cu un consum mai mic de 3.000 GWh energie electrică în anul 1996, în care mai puţin de 5% din consumul anual se obţine prin interconectarea cu alte reţele;
hh) deşeu – orice deşeu, astfel cum este definit la pct. 9 din anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor;
ii) deşeu periculos – orice deşeu periculos, astfel cum este definit la pct. 11 din anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011;
îî) deşeuri municipale în amestec – deşeurile menajere, precum şi deşeuri provenind din activităţi comerciale, industriale şi administrative care, prin natura şi compoziţia lor, sunt similare deşeurilor menajere, cu excepţia fracţiunilor prevăzute la poziţia 20.01 din anexa la Decizia 2000/532/CE din 3 mai 2000 de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deşeuri în temeiul articolului 1 litera a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deşeurile şi a Directivei 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deşeuri periculoase în temeiul articolului 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deşeurile periculoase, care sunt colectate separat la sursă şi cu excepţia altor deşeuri prevăzute la poziţia 20.02 din anexa respectivă;
jj) instalaţie de incinerare a deşeurilor – orice echipament sau unitate tehnică staţionară sau mobilă destinată tratării termice a deşeurilor, cu sau fără recuperarea căldurii generate, prin incinerare prin oxidare, precum şi prin orice alt procedeu de tratare termică, cum ar fi piroliza, gazeificarea sau procesele cu plasmă, cu condiţia ca substanţele rezultate în urma tratării să fie incinerate ulterior;
kk) instalaţie de coincinerare a deşeurilor – orice unitate tehnică staţionară sau mobilă al cărei scop principal este generarea de energie sau producerea de produse materiale şi care utilizează deşeuri drept combustibil uzual sau suplimentar ori în care deşeurile sunt tratate termic în vederea eliminării lor prin incinerare prin oxidare, precum şi prin alte procedee de tratare termică, cum ar fi piroliza şi gazeificarea sau procesul cu plasmă, în măsura în care substanţele care rezultă în urma tratării sunt incinerate ulterior;
ll) capacitate nominală – suma capacităţilor de incinerare ale cuptoarelor care compun o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau o instalaţie de coincinerare a deşeurilor, aşa cum este specificată de constructor şi confirmată de operator, luându-se în considerare puterea calorică a deşeurilor, exprimată sub forma cantităţii de deşeuri incinerate într-o oră;
mm) dioxine şi furani – toate dibenzo-p-dioxinele şi dibenzofuranii policloruraţi, enumeraţi în anexa nr. 6 partea a 2-a;
nn) compus organic – orice compus care conţine cel puţin elementul carbon şi unul sau mai multe dintre următoare elemente: hidrogen, halogeni, oxigen, sulf, fosfor, siliciu sau azot, cu excepţia oxizilor de carbon, a carbonaţilor şi a bicarbonaţilor anorganici;
oo) compus organic volatil – orice compus organic, precum şi fracţiunea de creozot, care la temperatura de 293,15 K are o presiune de vapori de cel puţin 0,01 kPa sau care are o volatilitate corespunzătoare în condiţii particulare de utilizare;
pp) solvent organic – orice compus organic volatil folosit pentru una dintre următoarele utilizări:
pp1) separat sau în combinaţie cu alţi agenţi şi fără a suferi modificări chimice, pentru a dizolva materii prime, produse sau deşeuri;
pp2) ca agent de curăţare, pentru a dizolva impurităţi;
pp3) ca dizolvant;
pp4) ca mediu de dispersie;
pp5) drept corector de viscozitate;
pp6) drept corector de tensiune superficială;
pp7) ca plastifiant;
pp8) drept conservant;
qq) material de acoperire – astfel cum este definit la art. 2 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 735/2006 privind limitarea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite vopsele, lacuri şi în produsele de refinisare a suprafeţelor vehiculelor, cu modificările şi completările ulterioare;
rr) păsări de curte – astfel cum sunt definite la art. 2 pct. 1 din Directiva 90/539/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1990 privind condiţiile de sănătate animală care reglementează comerţul intracomunitar şi importurile din ţări terţe de păsări de curte şi de ouă pentru incubaţie, cu modificările ulterioare.

Legea nr. 278/2013 poate fi consultată integral pe Lege5.ro – noul serviciu online de documentare legislativă realizat de Indaco Systems.

comentarii

Fara comentarii

Scrie un comentariu